Treceți la conținutul principal

Zana Maseluta nu-si mai ia banii...

A trecut o saptamana de cand nu am deschis blogul.
O saptamana obositoare si dureroasa,o saptamana cu zile lungi,pline de antibiotice si unguente si tot felul de pastile.
In primul rand Ileana.A cazut si s-a lovit exact in acelasi loc.Sub ochii nostri, exact ca si prima oara.Cei cativa metri din sufragerie pana in bucatarie nu poate sa-i mearga,trebuie sa-i alerge.Asa ca de data asta a terminat ce a inceput in Tokyo.Adica si-a rupt de tot dintii din fata.Ne-am dus la camera de garda din Plevnei,care,ca orice asezamant medical din Bucuresti, este supraaglomerata.Nu te lasa nimeni sa intri in fata,chiar daca copilul avea gura plina de sange si nu exista nici o asistenta care sa evalueze cazurile in functie de gravitatea lor.De fapt existau doua asistente care se uitau la televizor.La OTV.Era dat la maxim.Nu s-au sinchisit sa-l dea mai incet cand am intrat si am spus ce urgenta am.
Asa ca am facut ce stiu cel mai bine in cazuri de urgenta.
Scandal.Monstru.Adica am inceput sa spun tot felul de chestii,m-am rastit la toata lumea si am injurat copios.Altfel nu se poate.Nu pot sa stau cu un copil de 4 ani in brate,care are dintii rupti, pana se elibereaza doctorii.
Inauntru doi medici.Destul de fiorosi.Cel putin unul dintre ei.Niciunul roman.Pe un ton dictatorial mi s-a spus ce am de facut pe mai departe.Nu am inteles de ce mi se vorbeste asa.Am ridicat din nou tonul.Chestia asta devine o obisnuinta,dar nu voi fi dispusa sa inghit ce nu-mi convine,asa ca ripostez de cate ori e cazul.
Trebuie facuta radiografie,apoi discutam.
Acum sa vorbim despre Maria.Care a facut o alergie ingrozitoare,drept urmare tratament si regim.Cu tratamentul mai treaca mearga,dar sa-i iei mincarea,uau,asta e o trauma pentru copil.Au fost cateva zile groaznice in care a mincat tot felul de chestii fara gust.
Mama.Mama mea in spital.
Eu.Asteptand pe la usile doctorilor cu orele.Doctorii amabili,nimic de zis,dar faptul ca stai la usa lor atata timp,te umple de frustrare si ii urasti,urasti spitalul,urasti sistemul.
Concluzia,Ilenei i-am scos un dinte,celalalt este sustinut de niste sarme in speranta ca-l putem salva,iar gingia este sub observatie,saptamana viitoare stim daca trebuie cusuta sau nu.
Mama este in sfarsit acasa,iar Maria poate sa manince paine cu unt-dupa asta a suspinat toata saptamana asta.
Cateodata,zeii nu sunt in preajma noastra.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...