cuca-jurnal de zile bune

Vineri,sâmbătă și duminică am fost cu copiii prin centru,de doua ori la cinemateca si o dată la Clubul Tăranului Român. Am mers mult pe jos,prin Centrul Vechi,pe Calea Victoriei,P-ța Romană și m-am îngrozit de urâtenia acestui oraș,de care și-au bătut joc oamenii in mod constant. Eu cred ca pe primul loc pe lista vinovaților sunt politicienii,aceste scârbe egoiste și nemernice care-au furat tot ce le-a  căzut in mână.Și din resturile care-au mai scăpat printre degetele lor umflate de prânzuri grase,au mai cârpit in bătaie de joc câte ceva pe corpul descărnat al orașului. Pe locul doi sunt arhitecții și constructorii care au creat niște odioșenii sinistre prin oraș,începând cu blocurile de sticlă și oțel,urâte și ieftine și terminând cu câte o sărăcie de bloc de locuințe,pitulat pe lânga vreo casă veche,dar infinit mai elegantă. Pe locul trei suntem noi,locuitorii Bucureștiului.Ar fi trebuit să facem zid viu in fața clădirilor lăsate să putrezească sau să aruncăm cu oua vechi i...

Viața curge ca nebuna.Nu am avut vreme sa scriu altceva in afara de liste și de teste de-a treia pentru mate și franceză. Ziua mea incepe la 6 dimineața și se termină seara puțin dupa 9.Programul este cam același in fiecare zi,dar nimic din ce fac nu mă obosește sau enervează.Sala mă ajută extraordinar de mult și chiar dacă nu am slăbit cine știe ce,energia este extraordinară.Nu am slăbit dintr-un motiv foarte simplu.Paine,dulciuri,bere.Partea cea mai grozavă este ca nici nu m-am ingrășat și că hainele vin mult mai bine.Nu-mi bat prea tare capul,sunt mulțumită de starea pe care o am. Saptamana a fost bună,pozitivă iar weekend-ul grozav.Am fost la atelierele de make-up si de costume  de la  www.kinodiseea.ro  ,unde fetele s-au distrat tare de tot. La atelierul de make-up,fetele mele s-au transformat in vampiri,machiajul a iesit grozav,pur si simplu se oprea lumea pe stradă să se uite la ele. Azi au fost la atelierul de costume unde a fost la fel de frumos.Da,nu pot s...

De obicei sambata ieșim pe afară.Un parc,un film,o plimbare,o inghețată.Azi insă nu am avut chef de scos nasul din plapumă.Am mancat in pat,am dormit,am baut un ceai,am mancat,am baut o bere și tot așa.Fetele au inventat tot felul de jocuri,au fost cantarețe,dansatoare și apoi fete model (striga lumea dupa el,cum ar zice Artanu'),au decupat,au desenat,s-au bătut și au intors casa pe dos. Am zapat mult tv-ul.Probleme mari de tot au ăștia la mansardă,zau așa! Trecând peste mizeria asta sinistră de la tv,din ce in ce mai uriașă,de parcă mai mulți nebuni au pus pariu care reușește primul sa aibă cel mai cretin public,deci trecând peste-adică inchizând televizorul,am intrat pe internet cautând lucruri interesante,citind presă (mult mai primenită față de tv) sau blogărind. Și am ajuns să văd niște fotografii extraordinare.Nu mai știu cum am ajuns la ele ca să pun link,cred că dintr-un ziar dacă nu mă inșel,dar vă zic unde le puteți vedea. Lăsând la o parte faptul că omul care le fac...

Am ochelari pentru citit.Sunt noi nouți,au o ramă șmecheră,alb cu negru și m-au costat o grămadă de bani.Mai am doua perechi în sertar-de fapt ăia sunt ochelari-lupă,cumpărați de nevoie cand nu aveam cum să ajung la doctor-cumpărați dintr-un mall din Melbourne cu 5 dolari fiecare.O pereche roz care arată senzațional și o pereche argintii.Din păcate nu-i mai pot purta pentru că dacă ii port o să imi crească vertiginos dioptriile. Ma intreb însă cat o să ma țină. Să vă zic ceva.Sunt innebunită după ochelarii de soare.Nu plec nici la magazinul din colț fără ei.Sunt ca pițipoancele alea care nu se despart de ei.Am o singură regulă:nu-i port cocoțați pe vârful capului. Preferații mei dintotdeauna au fost Ray-Ban.Ăia de polițist.Acum 10 ani când am fost prima oară in Grecia,ne-am oprit la un duty free de unde Jupanu' si-a luat o pereche de ochelari de soare.Da,Ray-Ban,de polițist.Prețul a fost excelent,100 de dolari,țin minte sigur.Eu mi-am luat un parfum,nici măcar nu mai știu ce ma...

Nu cred că m-am gândit vreodată că o să am copii.Inainte de 34-35 de ani sigur nu astea erau gandurile mele.Teoretic proiectam in viitor imaginea unei familii cu copii,dar practic eram atât de departe de toate astea.Pentru mine maternitatea a venit tarziu,dupa 37 de ani.Sunt convinsa 100% că unele femei sunt mai potrivite să fie mame față de altele.Cred că există o vocație,așa cum există vocația prieteniei,vocația profesiei și mai știu eu ce altceva. Eu nu am această vocație.Eu trebuie să muncesc pe brânci sa fac față situațiilor de fiecare zi.Sunt egosită și nu am răbdare,astea ar fi principalele mele defecte ca mamă.Și dacă ar fi să il ascult pe Jupân,probabil ca incă am 9 ani si de asta uneori nu mă ascultă nimeni.Dacă mai adaug la asta si faptul că nu sunt constantă in decizii-poti spune ca sunt un dezastru. Drept urmare pentru că le iubesc nespus,in fiecare zi incerc să invăț cum să mă controlez,cum să le înțeleg și cum să fac să fiu o mamă relaxată (pentru că de cele mai multe...

Dupa weekend-ul muncitoresc in care mi-am rupt mainile spaland geamuri si podele si facand tot felul de alte treburi gospodaresti,am decis sa ignor faptul ca dormitorul fetelor e devastat si sa ma ocup de chestiile pentru care sunt antrenata de ani de zile:filme,carti si mancare. Ca să nu fi pus titlul de pomană,o să incep cu inceputul lui: Florile-imi plac nespus.Cui nu-i plac?Totuși,sunt cateva care-mi plac in mod deosebit,care-mi aduc aminte de ceva,de cineva,care imi transmit o stare.De exemplu,bujorii sunt florile pe care le lipesc de ziua mea de naștere,lacrămioarele sunt florile pe care mi le cumpăra mama cand eram nefericită in dragoste si intotdeauna mi le punea pe noptieră sa-mi aduca aminte de fragilitatea si delicatețea iubirii,crizantemele mari si albe sunt florile pe care parinții mei le-au avut la cununia civilă si pentru că am văzut atatea poze cu ei,mai ales cu mama care-si ițea fața fericita si zămbitoare,le asociez cu mariajul lor fericit.Liliacul este floarea p...

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...

Blogul meu e plin de praf.Nu,n-a murit,am vazut ca lumea a mai deschis ușa din cand în cand,dar dacă n-a mai gasit nimic interesant,s-a cărat rapid. Motivele sunt urmatoarele: -calculatorul navă,de la care scriu in mod obișnuit si pun poze,este mort din luna mai.Nu l-am reparat pentru ca in vară nu am fost acasă si nu avea sens sa facem o cheltuială inutilă,apoi a inceput școala fetelor,Jupanul a plecat din nou,nu a fost timp si nici chef pentru reparatii majore.Sincera sa fiu am fost convinsa ca ma voi descurca cu I-pad-ul cel mic si gingaș,dar nu pot sa scriu si nici nu pot sa pun poze,imi trebuie nu'ș ce aplicație,ma rog...complicat... -al doilea motiv este mai greu de dus,aici vorbim despre ochii mei cei frumoși care se pare ca au inceput sa oboseasca,drept urmare le-am cumparat o pereche de ochelari ...acum sper sa fie mai bine si sa pot scrie ceva...si mai ales să pot citi din nou,asta mi-a lipsit teribil in ultima vreme.Mi-am cumparat o multime de carti care stau turnule...