cuca-jurnal de zile bune

Ileana este copilul cel mic al familiei.Mofturoasa,nazuroasa,subtire ca un firicel,ne (mă) pune la încercare in fiecare zi.Copilul hiperkinetic  ( conform diagnosticului neurologului) face exact ce dorește,când dorește si cum dorește.Dar.asta e o problema diferită fata de ceea ce vreau sa zic azi.Azi vorbesc despre relația ei specială cu mâncarea.Subiect care mi-a provocat multi,multi nervi de-a lungul anilor.Pentru ca sunt destul de ignoranta,pentru ca mi-e imi place sa mananc mult si bine,pentru ca in copilaria ceausista as fi dat orice sa am ce are ea pe masa,nu am reactionat asa cum trebuie fata de problema asta. Tabloul este urmatorul.Ne asezam la masa.Ii pun in fata farfuria si incep sa-i spun copilului ce are in farfurie.Detaliat.Dacă nu cunoaște ce are in fata,pur si simplu refuza mâncarea...Ea se uita cu atenție.(intre timp Maria e la felul doi).Apoi miroase.După ce trece de etapa asta, ia in furculita sau lingura,după caz,o cantitate infima de mâncare pe care o atinge c...

In fiecare seara,la film.

Draga mea, Nu cred ca vei citi vreodata ce scriu eu pe blog.Stiu ca stii ca am blog,ca doar mi-a trebuit o dupa-amiaza intreaga sa-ti explic,ca mai apoi sa spui scurt si suierat,ce prostie draga,fa si tu ceva in casa:)Si acum ma intrebi cui ii scriu.Asta nu stiu nici eu prea bine,asa ca nu am cum sa-ti explic.Mare parte scriu pentru mine.Numai ca scriu intr-o vitrina,sa ma vada si altii.Sunt extrovertita,tu m-ai facut asa:) Voiam sa-ti spun cat de mult te iubesc.Sa-ti spun ca esti prietena mea cea mai buna si ca tie iti spun toate secretele mele de cand ma stiu.Stiu ca esti fericita cand  sunt si eu si suparata cand vezi ca am probleme. Dar,asa e viata.Tu mi-ai zis ca e misto si ca cel mai bine e sa casc ochii  in fiecare zi la tot ce se intampla...Pe vremuri,casa noastra era deschisa.In bucataria care acum mi se pare mica si inghesuita-deh,s-au schimbat normele de confort-intotdeauna erau rasete si musafiri.La un moment dat,am fost convinsa ca de  fapt prietenel...

Am fost azi in zona Bran,mai precis intre Predelut si Zarnesti,sa-mi las copilul in tabara.Mi-am adus din nou aminte de ce merg atat de rar in tara.La mare nu am mai fost de sapte ani si sigur nu calc pe acolo inca sapte,iar la munte merg din ce in ce mai rar. Azi s-a circulat oribil.Ne-am dus pe varianta Ploiesti-Sinaia-Busteni si ne-am intors pe la Pitesti.La ducere s-a mers bara la bara, iar pe portiuni mari se circula pe un singur sens si erai nevoit sa astepti pe putin 15 minute pana pleca toata coloana.Mai mergeai 5 minute cu a intaia si iar stateai 15 minute.Am facut poze,dar mi-e lene sa le descarc.La intoarcere a fost si mai si.Am intanit un ghiolban care parcase in curba si isi spala masina.Oameni buni,isi spala masina!!!!!!!!!!!!.Era dezbracat pana la brau,cu burtoiul pe afara si nu ii trecea prin capul ala de dovleac,ca incurca circulatia.Intr-o alta curba,toata coloana de masini s-a oprit pentru ca la o biserica era o nunta.Si nuntasii isi parcasera gipanele in strada.Unu...

Pana nu demult,nu stiam exact cum trebuie sa arate ziua mea perfecta.Oscilam intre a lenevi sau a face ceva interesant.Sau si una si alta.Cand nu aveam deloc timp pentru mine,doar crosetam vise despre ziua perfecta.Nimic clar,nimic concret.Acum,dupa un an de incercat variante de "zi perfecta",pot sa spun fara dubii ca ea se compune din somn pana la 11 cu bataie spre 1,mic dejun copios,o carte si mai pe urma maraton de filme.Totul stropit din belsug cu coca cola,mancare chinezeasca livrata direct la usa,prajituri de la cofetaria mea preferata si telefoanele scoase din priza.Dar,ca orice lucru perfect,el trebuie asteptat si visat.Nu pot sa am parte de asa ceva in fiecare zi.Nici nu as vrea de fapt.Ar deveni o obisnuinta si m-as plictisi imediat.Asa ca exista zile petrecute cu familia si prietenii,in care esti dinamic si razi si te zbengui si bineinteles visezi la cum sa-ti planifici in secret,ziua ta perfecta:)) Saptamana trecuta a fost activa.Am mers in oras,in magazine-asta...

Cei punctuali,cei care se trezesc cu noaptea-n cap,cei care sunt cu ochii pe ceas si pe telefon,sa nu citeasca acest text,pentru ca vor fi oripilati. Da,sunt incurca lume.Am mai spus de-a lungul si de-a latul blogului,ca relația mea cu timpul este dezastruoasa.Nu- mi plac planificarile si constrangerile.Mă enervează pana la nebunie sa-mi facă cineva program si sa mă oblige sa-l respect.Cu greu si mare chin am respectat programul de la job.Având in vedere ca am 24 de ani de munca,mă impacasem cât de cat cu aceasta corvoada- si eu si cei care-mi erau sefi.Era o regula pe care cum necum, trebuia sa o integrez in viața mea de incurca lume.In sfarsit,ce mai tura vura,sunt un om ingrozitor pentru altii.Adică rar te poti baza pe prezenta mea.A se observa ca nu am spus "rar te poti baza pe mine". Ca sa ajung la subiect,am un palmares bogat pe tema asta,dar acum m-am intrecut pe mine. Prietena mea,împreuna cu fiica ei,își planuieste acest concediu de ceva timp.Prietena mea locuieșt...

Niciodata nu te poti obisnui cu disparitia unei persoane dragi.Se amelioreaza durerea in timp,razi din nou,iti traiesti viata,dar in sufletul tau pastrezi durerea aia rea si mare,care iti impunge inima si care te zgarie cu ghearele pe dinauntru. In acelasi timp te agati de imagini si sunete si mirosuri si cuvinte,pe care le repeti de o mie de ori in minte ca sa nu le uiti niciodata. Auzi o melodie,vezi ceva si esti proiectat intr-o fractiune de secunda inapoi in timpurile fericite. Pentru mine exista mirosul de iarna dintr-o haina,maini cu degete lungi si subtiri,un ras nervos cu inflexiuni ironice,semnul crucii facut cu cutitul pe spatele painii,inainte de a fi taiata,melodia lui Dalida-Parole-Parole,condusul masinii cu o singura mana,dintii cei mai albi si drepti pe care i-am vazut vreodata..Le gasesc uneori intamplator si zambesc. Azi l-am sarbatorit din nou pe tata,in gand si cu un pahar de vin.Au trecut 30 de ani. La multi ani,tata!

De mai bine de zece zile incerc sa-mi montez jaluzele exterioare.Din alea de aluminiu,maro-inchis.Am la sufragerie si sunt foarte multumita de ele.Am deschis internetul,mi-am luat agenda si m-am apucat sa sun,fiind convinsa ca rezolv repede.Gresit.Cei de la prima firma mi-au spus ca pleaca in concediu si nu sunt disponibili.Ha...La a doua firma mi-a raspuns o matracuca,pe care evident am deranjat-o din ce facea ea acolo si mi-a cerut acra telefonul,spunand ca o sa ma sune cineva cat de curand...Au trecut zece zile si nu a sunat nimeni...A treia oara am sunat la unii smecheri care-si fac reclama prin revistele colorate.Mi-a raspuns sora primei matracuci,la fel de iritata ca am indraznit sa sun.Aceeasi faza cu telefonul...Pentru ca au avut bani de reclama in revistele colorate,m-am gandit sa ii stresez rau de tot.Dupa ce am dat cateva telefoane,intr-un final ma suna D-nul Mihai care ma intreaba ce dimensiuni sunt la geam.Ii raspund in secunda doi,sperand ca imi va face un calcul pe loc.....

am mutat mobila in sufragerie,am schimbat perdele si huse.zici ca esti la opera house.oribil,dar nu mai am putere sa le mut inapoi. am mutat mobila in camera fetelor,am sortat cartile din biblioteca,am reusit sa arunc jucariile nefolosite-hip,hip,uraaaa. am mers pana la valenii de munte,sa ma uit din nou la  terenul pe care-l avem cumparat de ani de zile.fac asta  de doua ori pe an-vara si iarna.am vrut sa vad daca imi mai place sau nu.raspunsul e nu. am condus pana la cheia,cu copiii si mama in masina.cica sunt "nevricata"-a zic copilul mic,in asentimentul tuturor. cheia este o statiune oribila.o detest. am terminat tabloul cu inimi. am vazut black swan unde natalie portman a jucat impecabil.si mie nici macar nu-mi place de ea. am vazut the mechanic ,pentru muschii lui statham,dar mi-a cazut cu tronc ben foster .care e nebun,mi-e clar.prima oara l-am vazut in ostaticul,in care (se) juca cu bruce willis si m-am gandit ca se pricepe...da,omul e nebun,nimen...