Nu știu sa spun cum au fost zilele între luni si vineri.Au trecut ca un fum.Nu am prins între degete nimic ,in afara de rutina obisnuita dintr-o casa plină de copii nazbatiosi.Am visat putin,am dormit puțin,mi-am imaginat mult.Prinsa între raceli si mofturi,m-am pierdut de mine si iată-mă azi,fără sa știu mare lucru despre ce miros a avut viața mea între luni si vineri. Poate ca maine dimineata am sa simt ce trebuie.Acum sunt ca un lemn care mocneste si lumineaza încet noaptea din jur...
despre viata: maica,nicicand n-a fost sa nu fie intr-un fel... (din folclor)