cuca-jurnal de zile bune

sursa:www.deviantart.com Mi-e ciuda ca mi-am ratacit aparatul meu de copil japonez pe undeva prin vreo geanta si nu am reusit sa fac nici o poza azi.Am stat afara 8 ore,in miros de iarba,la umbra unui copac,cu prajituri cu branza,tarte cu ciuperci,fructe,porumb si ce sa-i faci -o cola rece ca gheata.Am jucat badminton,volei,ne-am facut french manicure si am palavragit.Opt ore.Habar nu am cand a trecut timpul. Subiectul care a declansat cele mai aprinse discutii si care este unul cat se poate de serios,este cel legat de masurile de urgenta pe care ministerul invatamantului vrea sa le ia din toamna.Stiu ca nu rimeaza cu un picnic,dar am stat mult la discutii,cu argumente pro si contra.Pe scurt,din toamna se doreste o evaluare a tuturor elevilor,la toate materiile de studiu si impartirea pe clase:in media scolii,sub media scolii si peste media scolii.Adica cei slabi,cei mediocri si cei buni. The good,the bad and the ugly. In functie de asta,profesorii isi vor schimba strategia de pre...

Ieri,in miez de noapte, cautand niste acte,dintr-un dosar a cazut poza asta peste mine:   Eu la 16 ani,conform datei de pe spatele pozei.Bineinteles ca m-am studiat in cele mai mici amanunte si am pus poza deoparte sa le-o arat fetelor dimineata...Cel mai frumos mi se pare ca exista o poezie scrisa pe spate,se numeste majorat si nu stiu de cine e scrisa din pacate. A fost o intalnire atat de neasteptata.M-am bucurat ca atunci cand le-am citit fetelor din Legendele Olimpului si in cartea aia veche,am descoperit poleiala de la ciocolatile pe care le-am mancat cand eram mica.Le mai stie cineva?cand primeam cate o ciocolata indreptam cu grija poleiala in care era invelita si le indreptam intr-o carte.Faceam colectie.Aveam toate culorile:)) Asa ca aseara am avut intalnire cu mine la 16 ani.Ma gandeam cum mi se pareau atunci oamenii trecuti de 40 ani,batrani si fara viitor, in timp ce eu aveam toata viata inainte.Azi eu am 44 de ani si simt ca am toata viata inainte.Am c...

Caldura mare, monser!Cum fetele inca nu sunt refacute complet,stam mai mult pe acasa.Am scos caietele si cartile pentru temele de vacanta,dar se pare ca nu a fost o idee prea buna.Au refuzat sa coopereze.Am incercat sa le citesc eu,nu a mers nici asta.Maria a descoperit calculatorul si greu am urnit-o din fata lui.Asa ca mi-am adus aminte de un tablou pe care l-am vazut intr-o piateta din Munchen,chiar langa Marienplatz.Era asa frumos colorat si mi-a atras atentia de la departare,mai ales ca era o zi mohorata si gri. E foarte simplu si tocmai asta mi-a dat ideea.Asa ca le-am luat pe fete si le-am pus culorile in fata si s-au apucat de treaba,uitand de tv si calculator.Nu conteaza cat am curatat in bucatarie dupa aia,important este ca s-au simtit bine.Problema este ca vor sa-l inramez si sa-l atarn in dormitor:)) Mai au un pic si il termina.Dupa care vor sa se apuce de altul.Unul cu fluturi:)))

Cand am zile proaste, ma apuc sa fac curat in dulap.In dulapuri adica,pentru ca in perioada mea de "femeiecucarierasicopiiacasacarepoatesalefacapetoate",cumparam toate prostiile din oras.Prostii care acum zac in sifonierele mele,facute pe comanda.Pantofi, majoritatea cu toc,fuste-negre in marea lor majoritate, pantaloni-negri in marea lor majoritate, pulovere, rochii si alte fandoseli. In afara de idioteniile astea, am mai cumparat si paturici de la Ikea, cuverturi, perdele si alte textile. La ce dracu' mi-or fi trebuit, nu stiu, ca nu-mi aduc aminte sa fi fost mai fericita purtandu-le...Dar nu asta e subiectul. Subiectul este ca m-am ingrasat. Am probat cate ceva din hainutele alea si nu ma mai incap. Nu inteleg de ce, in ruptul capului. Miscare fac mai multa decat acum un an. Am renuntat la masina si merg mult pe jos. Am si pedometru, care imi spune cati pasi fac pe zi. De mancat,nu mananc mai mult ca atunci. Si atunci de ce nu ma mai cuprind hainutele astea??? Asa ca ...

Desi prima serie de doua saptamani s-a terminat cu febra si rosu in gat,dupa ce le repar pe fete,o luam de la inceput.Au facut inot la Lia Manoliu,cu baietii de aici. Carcotasa cum sunt,m-am dus acolo fara sa astept mare lucru.M-am gandit ca e vara,e cald,putina balaceala nu strica nimanui,poate invata ceva,cine stie,oricum le va face bine.Inainte de a ajunge la Lia Manoliu,am facut putina cercetare de piata,am intrebat,m-am uitat,am comparat si am ajuns la ei.Am ramas impresionata de calmul si priceperea lor.In primele zile au avut un baietel de vreo 3 ani si un pic,care urla pur si simplu.Urla non stop si tremura.Refuza sa intre in apa.Tipa disperat dupa taica-sau.I se inodau lacrimile in barba aia cat un degetar.Am fost convinsa ca nu vor reusi sa-l faca sa bage un picior in apa.Gresit...Copilu' urlator inota alaltaieri - cu pluta,nu cu colac si o facea cu placere.Au avut o rabdare si un tact cum rar am vazut.Stiu ca asta e meseria lor,stiu ca parintii stau in tribune cu ochii ...

In ultimele doua saptamani ne-am distrat la greu.Ca vara.Bazin in fiecare zi,cateva ore de parc,cat mai putin Disney-slava Domnului,urasc acest post si din toamna cred ca il scot din grila-plimbari cu rolele si bicicleta. Dar,ca la orice petrecere,apare din senin cate unul fara chef,care nu stie sa se distreze si care nu vrea decat sa iti ruineze tie distractia (ii stiti,nu?!aia care nu beau,nu danseaza si stau cu ochii pe tine...) si care intr-un final reuseste sa te calce pe nervi,asa au venit si acriturile astea doua,care umbla in tandem:febra si amigdalele umflate...Asa ca,zilele astea stam in casa.Avem nervi si hachite,facem mofturi la mancare,vrem inghetata dar nu primim,ne uitam iar prea mult la televizor.Ne e prea cald,prea sete,prea somn.Luam antitermice din 4 in 4 ore si sper sa nu fie nevoie de antibiotic.Ne plictisim. Jucam memo si bem ceai.Incercam sa dormim la pranz,dar nu reusim-adica ele.Ne impletim una alteia parul si spunem ghicitori.Jucam fazan si visam la vacanta....

Ma surprind deseori avand un comportament tiranic si nedrept fata de copiii mei.Uit ca sunt niste copii.Vreau sa faca asa si asa si pe dincolo.In ultima vreme am reusit sa ma uit la ele si altfel.Sa las deoparte rutina care sterge bucuria si jocul si stralucirea unei zile.Sa nu mai fiu posesiva si uracioasa si cu regulile in buzunar toata ziua, buna ziua.Sa fiu in stare sa le gasesc sufletele lor minunate si sa fiu fericita.Sa nu incerc sa impun doar pentru ca sunt mama.Sa le gasesc esenta fiintei lor si sa dansez impreuna cu ele prin viata.Simt ca m-am schimbat mult in ultima vreme si ca incet-incet, sufletul meu se curata de tot balastul adunat in ultimii ani.Am timp,am liniste ,am echilibru si ele simt asta.Si pentru ca nimic nu e intamplator,aflandu-ma in starea asta,am descoperit o poezie superba,adevarata si pe care orice mama ar trebui sa o invete pe dinafara.Si imi e rusine ca nu o stiam. Kahlil Gibran:Despre copii Copiii voştri nu sunt copiii voştri. Ei sunt fiii şi fiice...

In ultimii ani,nu stiu cate carti am reusit sa citesc in vacanta.Putine,in orice caz.Placerea lecturii era distrusa in mod sistematic de dorintele exprese ale copiilor,care fiind mici aveau nevoie de atentia mea totala.Nu puteam sa stau tolanita pe un sezlong,cu mintile aiurea,in timp ce ele isi scoteau ochii sau isi dadeau una alteia nisip cu lopatica.Asta in cele mai fericite cazuri.Lectura in voie se desfasura acasa,si nu in concediu,de cele mai multe ori noaptea,stiind ca a doua zi cearcanele mele vor fi lungi si negre.Cand mi-am facut lunga lista cu motive pentru care vreau sa-mi dau demisia,chestia asta cu cititul a fost in primele zece puncte.Intotdeauna,dar absolut intotdeauna,cand luam banii, imi cumparam carti.Multe.Spunandu-mi  in sinea mea,ca o sa vina si vremea cititului.Asa a si fost.In ultimul an, am citit aproape jumatate din tot ce am strans ca o furnica. Pentru vacanta de anul asta mi-am pregatit doua carti: Cronica pasarii arc de Haruki Murakami  si Ba...

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Theologos,un sat vechi,la 10 km de Potos,inspre munte,cu case mici si alei inguste si pietruite.Fosta capitala a insulei,isi pastreaza traditia in fiecare piatra din asfalt.Am fost aici intr-o dimineata in care soarele pur si simplu ucidea si facea ca pietrele sa fie si mai albe, iar aerul de nerespirat.Un sat traditional,cu case foarte vechi,multe lasate in paragina,pustiu la ora la care ne-am dus noi.Am revenit intr-o seara racoroasa,manati de dorinta de a savura o friptura de miel si un vin rosu.Am nimerit la o taverna cu multe pisici-cosmarul vietii mele,dar mancarea a fost pe masura faimei.Taverna Yatrou,la Kostas Yatrou,care te face sa te simti cel mai de vaza client care i-a trecut vreodata pragul.Aici am mancat miel  rumenit facut la rotisor,stropit cu un vin rosu demential.Muzica greceasca in surdina,mancare din belsug,vin.Daca nu erau pisicile alea nesuferite,care s-au foit pe la picioarele mele non stop,cersind mancare,ar fi fost o seara de nota 10.    ...