duminică, 31 iulie 2011

Picnic in parc

sursa:www.deviantart.com

Mi-e ciuda ca mi-am ratacit aparatul meu de copil japonez pe undeva prin vreo geanta si nu am reusit sa fac nici o poza azi.Am stat afara 8 ore,in miros de iarba,la umbra unui copac,cu prajituri cu branza,tarte cu ciuperci,fructe,porumb si ce sa-i faci -o cola rece ca gheata.Am jucat badminton,volei,ne-am facut french manicure si am palavragit.Opt ore.Habar nu am cand a trecut timpul.
Subiectul care a declansat cele mai aprinse discutii si care este unul cat se poate de serios,este cel legat de masurile de urgenta pe care ministerul invatamantului vrea sa le ia din toamna.Stiu ca nu rimeaza cu un picnic,dar am stat mult la discutii,cu argumente pro si contra.Pe scurt,din toamna se doreste o evaluare a tuturor elevilor,la toate materiile de studiu si impartirea pe clase:in media scolii,sub media scolii si peste media scolii.Adica cei slabi,cei mediocri si cei buni.
The good,the bad and the ugly.
In functie de asta,profesorii isi vor schimba strategia de predare.Am citit despre asta aici .Subiectul este greu si poate genera discutii aprinse si cu iz de cearta.Mie personal mi se pare o prostie.Nu inteleg de ce trebuie sa lipesti pe fruntea unui copil eticheta de elev slab sau mediocru.Eu nu cred ca sansele acelui copil de a evolua sunt prea mari.Daca de la inceput i se spune,esti slab,nu esti in stare de nimic,atunci devii ceea ce gandesti fara urma de indoiala.In toate clasele sunt varfuri si restul.E normal sa fie asa.Eu nu am auzit ca un copil bun sa devina un ratat,pentru ca colegul din banca a doua de la geam este prost.Mi se pare o ineptie.Cum o sa discute intre ei la scoala:uite-l si pe prostul asta,hai sa nu vorbim cu el...Copiii sunt nemilosi si vorbele astea te pot distruge.
Argumentele pro au fost urmatoarele: imposibilitatea profesorilor de a preda unei clase "mixte" din punct de vedere intelectual si ramanerea in urma a elevului olimpic,care se plictiseste in timp ce proful ii explica altuia mai putin dotat, lectia respectiva.
Dar sunt elevi care sunt buni la mate si dezastru la romana,pe aia in ce categorie ii bagi?Eu nu inteleg absolut deloc aceasta logica.Oricum sistemul este unul absolut idiot si ma deranjeaza ca nu exista alternative pentru un parinte care nu doreste neaparat olimpici,ci copii care sa fie capabili sa se dezvolte si sa-si valorifice aptitudinile.Sa fie relaxate si nu impovarate de lectii inutile si fara sens.Nu le vreau corporatiste.Vreau sa li se deschida mintea si sa stie sa caute informatii,nu sa le invete pe dinafara.
In sfarsit,ma lungesc cu subiectul care nu are nici o legatura cu titlul postarii.
Probabil ca o sa revin asupra lui la inceputul anului scolar.
Pana atunci,ma declar multumita de picnicul de azi.

joi, 28 iulie 2011

La 16 ani

Ieri,in miez de noapte, cautand niste acte,dintr-un dosar a cazut poza asta peste mine:

 

Eu la 16 ani,conform datei de pe spatele pozei.Bineinteles ca m-am studiat in cele mai mici amanunte si am pus poza deoparte sa le-o arat fetelor dimineata...Cel mai frumos mi se pare ca exista o poezie scrisa pe spate,se numeste majorat si nu stiu de cine e scrisa din pacate.



A fost o intalnire atat de neasteptata.M-am bucurat ca atunci cand le-am citit fetelor din Legendele Olimpului si in cartea aia veche,am descoperit poleiala de la ciocolatile pe care le-am mancat cand eram mica.Le mai stie cineva?cand primeam cate o ciocolata indreptam cu grija poleiala in care era invelita si le indreptam intr-o carte.Faceam colectie.Aveam toate culorile:))
Asa ca aseara am avut intalnire cu mine la 16 ani.Ma gandeam cum mi se pareau atunci oamenii trecuti de 40 ani,batrani si fara viitor, in timp ce eu aveam toata viata inainte.Azi eu am 44 de ani si simt ca am toata viata inainte.Am cateva vise pe care inca nu le-am implinit,cativa oameni de iubit,cateva nebunii de facut.Sa ma intalnesc cu fetele mele la 16 ani.Sa le invat cum sa-si ia zborul si sa le citesc poezia pe care mi-am dedicat-o eu, mie, cand am implinit 16 ani.

Priveste-ma oglinda pe sub gene,
Primele tresariri albastre de tus.
Papusile din colt ma privesc alene
Si-a rupt laba ursuletul de plus.

Peste unghii un sclipat de oja
Sa nu plangi batrane arlechin
Azi sunt solista,tu stai in loja
Sa vin sa te mangai putin?

Acum te salut maturitate,
Pantofii cu tocul inalt,o,ce cadou
Papusile ma privesc bosumflate
Catva pasi ma rotesc,pasi de tangou.


miercuri, 27 iulie 2011

Arta la domiciliu

Caldura mare, monser!Cum fetele inca nu sunt refacute complet,stam mai mult pe acasa.Am scos caietele si cartile pentru temele de vacanta,dar se pare ca nu a fost o idee prea buna.Au refuzat sa coopereze.Am incercat sa le citesc eu,nu a mers nici asta.Maria a descoperit calculatorul si greu am urnit-o din fata lui.Asa ca mi-am adus aminte de un tablou pe care l-am vazut intr-o piateta din Munchen,chiar langa Marienplatz.Era asa frumos colorat si mi-a atras atentia de la departare,mai ales ca era o zi mohorata si gri.





E foarte simplu si tocmai asta mi-a dat ideea.Asa ca le-am luat pe fete si le-am pus culorile in fata si s-au apucat de treaba,uitand de tv si calculator.Nu conteaza cat am curatat in bucatarie dupa aia,important este ca s-au simtit bine.Problema este ca vor sa-l inramez si sa-l atarn in dormitor:))






Mai au un pic si il termina.Dupa care vor sa se apuce de altul.Unul cu fluturi:)))






marți, 26 iulie 2011

Iar sunt grasa

Cand am zile proaste, ma apuc sa fac curat in dulap.In dulapuri adica,pentru ca in perioada mea de "femeiecucarierasicopiiacasacarepoatesalefacapetoate",cumparam toate prostiile din oras.Prostii care acum zac in sifonierele mele,facute pe comanda.Pantofi,majoritatea cu toc,fuste-negre in marea lor majoritate,pantaloni-negri in marea lor majoritate,pulovere,rochii si alte fandoseli.In afara de idioteniile astea,am mai cumparat si paturici de la Ikea,cuverturi,perdele si alte textile.La ce dracu' mi-or fi trebuit,nu stiu,ca nu-mi aduc aminte sa fi fost mai fericita purtandu-le...Dar nu asta e subiectul.Subiectul este ca m-am ingrasat.Am probat cate ceva din hainutele alea si nu ma mai incap.Nu inteleg de ce, in ruptul capului.Miscare fac mai multa decat acum un an.Am renuntat la masina si merg mult pe jos.Am si pedometru ,care imi spune cati pasi fac pe zi.De mancat,nu mananc mai mult ca atunci.Si atunci de ce nu ma mai cuprind hainutele astea???
Asa ca am inceput din nou sa fiu atenta la ce fac,ce mananc si ce simt.Am inceput cu ceaiul verde,cu apa plata cu lamaie de dimineata,cu salata de varza si peste.Cel mai greu imi e sa renunt,evident,la cola.Am iesit intr-o seara sa iau apa si eram ca drogatii aia in sevraj,uitandu-ma la o sticla de cola din frigider...Si mai este domnia-sa,miscarea,fara de care nu se poate.Aici am de lucrat.Mult.In afara de mersul pe jos,nu cred ca am chef sa fac ceva.Nu ma vad mergand la sala in mod regulat.Fie vorba intre noi,singurul lucru pe care-l fac cu precizie matematica,este sa ma demachiez.Si sa ma spal pe dinti,dar asta nu se pune.Asa ca nu,nu ma duc la sala.M-am gandit ca trebuie sa fie ceva care imi face placere.Asa ca ma voi duce sa dansez.Pam-pam.
Un domn de pe internet,pe care-l frecventez de multa vreme,da niste sfaturi foarte bune legate de subiect .Sunt clare,la obiect si nu stiu cum,dar m-au determinat sa o iau de la inceput.Le gasiti aici si aici .Sunt mai multe,bineinteles,dar mi-a fost lene sa le caut pe toate...
Asa ca,am pus deoparte blugii pana la genunchi,si sper ca pana plec la munte sa ma incapa si sa nu-mi mai ranjeasca idiot de pe raftul doi din dulap.Altii nu-mi cumpar.O sa plec in fusta:)








vineri, 22 iulie 2011

Lectii de inot

Desi prima serie de doua saptamani s-a terminat cu febra si rosu in gat,dupa ce le repar pe fete,o luam de la inceput.Au facut inot la Lia Manoliu,cu baietii de aici.
Carcotasa cum sunt,m-am dus acolo fara sa astept mare lucru.M-am gandit ca e vara,e cald,putina balaceala nu strica nimanui,poate invata ceva,cine stie,oricum le va face bine.Inainte de a ajunge la Lia Manoliu,am facut putina cercetare de piata,am intrebat,m-am uitat,am comparat si am ajuns la ei.Am ramas impresionata de calmul si priceperea lor.In primele zile au avut un baietel de vreo 3 ani si un pic,care urla pur si simplu.Urla non stop si tremura.Refuza sa intre in apa.Tipa disperat dupa taica-sau.I se inodau lacrimile in barba aia cat un degetar.Am fost convinsa ca nu vor reusi sa-l faca sa bage un picior in apa.Gresit...Copilu' urlator inota alaltaieri - cu pluta,nu cu colac si o facea cu placere.Au avut o rabdare si un tact cum rar am vazut.Stiu ca asta e meseria lor,stiu ca parintii stau in tribune cu ochii geana pe copii si nu au cum sa-i dea cu gura de trambulina pe urlatori,dar intotdeauna se vede diferenta dintre ceva facut in sila si ceva facut in mod natural.Nu stiu cum,dar se vede.
Cat priveste odraslele mele,se pare ca Maria are un real talent,a progresat fantastic,are rezistenta,face tumba de la trambulina si se descurca excelent.Ileana ,ca de obicei,in apa ca si pe uscat,o vad cum se impiedica si se loveste de toata lumea,dispare subit in timp ce eu sunt in pragul comotiei si apare brusc in cu totul alta parte.Cum si in ce fel,habar nu am.
Acum isi iau fara sa cracneasca medicamentele,suporta pana si odioasele sosete cu otet,doar,doar s-or face bine mai repede sa se intoarca in apa.Ratustele lu' mama...



Maria e cu pluta:)


La coada la sarituri


Explicatii



Am citit ca prin inot se consuma 600 de calorii pe ora.Si am mai citit ca prin inot se elibereaza serotonina,adica hormonul fericirii.Asa ca,sa nu va fie cu mirare daca in cel mai scurt timp,ma apuc si eu de treaba asta:)



Amigdalele si febra-spargatoarele de petrecere

In ultimele doua saptamani ne-am distrat la greu.Ca vara.Bazin in fiecare zi,cateva ore de parc,cat mai putin Disney-slava Domnului,urasc acest post si din toamna cred ca il scot din grila-plimbari cu rolele si bicicleta.
Dar,ca la orice petrecere,apare din senin cate unul fara chef,care nu stie sa se distreze si care nu vrea decat sa iti ruineze tie distractia (ii stiti,nu?!aia care nu beau,nu danseaza si stau cu ochii pe tine...) si care intr-un final reuseste sa te calce pe nervi,asa au venit si acriturile astea doua,care umbla in tandem:febra si amigdalele umflate...Asa ca,zilele astea stam in casa.Avem nervi si hachite,facem mofturi la mancare,vrem inghetata dar nu primim,ne uitam iar prea mult la televizor.Ne e prea cald,prea sete,prea somn.Luam antitermice din 4 in 4 ore si sper sa nu fie nevoie de antibiotic.Ne plictisim.
Jucam memo si bem ceai.Incercam sa dormim la pranz,dar nu reusim-adica ele.Ne impletim una alteia parul si spunem ghicitori.Jucam fazan si visam la vacanta.Ne uitam pe geam.
Of.

miercuri, 20 iulie 2011

O poezie

Ma surprind deseori avand un comportament tiranic si nedrept fata de copiii mei.Uit ca sunt niste copii.Vreau sa faca asa si asa si pe dincolo.In ultima vreme am reusit sa ma uit la ele si altfel.Sa las deoparte rutina care sterge bucuria si jocul si stralucirea unei zile.Sa nu mai fiu posesiva si uracioasa si cu regulile in buzunar toata ziua, buna ziua.Sa fiu in stare sa le gasesc sufletele lor minunate si sa fiu fericita.Sa nu incerc sa impun doar pentru ca sunt mama.Sa le gasesc esenta fiintei lor si sa dansez impreuna cu ele prin viata.Simt ca m-am schimbat mult in ultima vreme si ca incet-incet, sufletul meu se curata de tot balastul adunat in ultimii ani.Am timp,am liniste ,am echilibru si ele simt asta.Si pentru ca nimic nu e intamplator,aflandu-ma in starea asta,am descoperit o poezie superba,adevarata si pe care orice mama ar trebui sa o invete pe dinafara.Si imi e rusine ca nu o stiam.

Kahlil Gibran:Despre copii

Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele năzuinţei Vieţii spre ea însăşi.
Ei vin prin voi, dar nu de la voi.
Şi deşi ei sunt cu voi, ei nu vă aparţin.

Voi le puteţi da dragostea voastră, dar nu gândurile voastre,
Pentru că ei au propriile lor gânduri.
Puteţi oferi o casă pentru corpurile lor, dar nu pentru suflete,
Căci sufletele lor locuiesc în casa lui mâine, pe care voi n-o puteţi vizita, nici măcar în visele voastre.
Voi puteţi să vă străduiţi să fiţi ca ei, dar nu să îi faceţi pe ei aidoma vouă.
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici nu întârzie asupra lui ieri
.

Voi sunteţi arcurile din care copiii voştri, ca săgeţi vii, sunt trimişi înainte.
Arcaşul vede ţinta pe 
calea infinitului şi El vă îndoaie cu puterea

Lui, ca săgeţile Lui să meargă iute şi departe
Fie ca îndoirea voastră în mâna Arcaşului să fie către bucurie;
Căci aşa cum El iubeşte săgeata care zboară, la fel iubeşte El şi arcul
stabil.

(Din "Profetul")




                            Voi puteţi să vă străduiţi să fiţi ca ei, dar nu să îi faceţi pe ei aidoma vouă.
                            Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici nu întârzie asupra lui ieri.




luni, 18 iulie 2011

Cartile din vacanta

In ultimii ani,nu stiu cate carti am reusit sa citesc in vacanta.Putine,in orice caz.Placerea lecturii era distrusa in mod sistematic de dorintele exprese ale copiilor,care fiind mici aveau nevoie de atentia mea totala.Nu puteam sa stau tolanita pe un sezlong,cu mintile aiurea,in timp ce ele isi scoteau ochii sau isi dadeau una alteia nisip cu lopatica.Asta in cele mai fericite cazuri.Lectura in voie se desfasura acasa,si nu in concediu,de cele mai multe ori noaptea,stiind ca a doua zi cearcanele mele vor fi lungi si negre.Cand mi-am facut lunga lista cu motive pentru care vreau sa-mi dau demisia,chestia asta cu cititul a fost in primele zece puncte.Intotdeauna,dar absolut intotdeauna,cand luam banii, imi cumparam carti.Multe.Spunandu-mi  in sinea mea,ca o sa vina si vremea cititului.Asa a si fost.In ultimul an, am citit aproape jumatate din tot ce am strans ca o furnica.
Pentru vacanta de anul asta mi-am pregatit doua carti:Cronica pasarii arc de Haruki Murakami si Barbatii care urasc femeile- de Stieg Larsson.
Doua carti total diferite.In vara asta,am citit asa cum imi place.Netulburata de nimeni.Fetele au crescut si isi vad de ale lor,fara sa ma solicite prea mult.Dan s-a balacit cu ele toata ziua,asa ca am avut timp din belsug.
Am inceput cu Murakami.Eram nerabdatoare sa-l citesc din nou.Pana acum am citit iubita mea,sputnik;la sud de granita,la vest de soare;padurea norvegiana si  dans,dans,dans.Deci,obisnuita,as putea spune...Am inceput cartea in a doua zi de vacanta.A inceput ca o poveste obisnuita.Usor de citit,contemporana,alerta...La un moment dat ,nu se mai putea vorbi cu mine...Am reluat cateva pasaje ...Dupa ce am terminat-o,am citit din nou inceputul.Apoi cateva zile m-am uitat ca tampa in valuri, incercand sa pricep...Nu intelegeam ce s-a intamplat cu nucsoara si cu scortisoara,ce s-a intamplat cu kumiko si cu toru...
Ideea de baza am priceput-o,murakami stie cum sa te trimita din lumea reala in cea imaginara fara sa iti dai seama,dar totusi...mi-a trebuit ceva timp sa pun lucrurile cap la cap.Ba, intr-o zi m-am trezit pe la 12 noaptea si am dat un search pe google cu "recenzii cronica pasarii arc...",sperand sa ma lamureasca unii mai priceputi ca mine.Sigur ca am gasit opinii interesante,care,asa cum era de asteptat m-au pus si mai mult pe ganduri.
Nu sunt un fin intelectual,as fi dorit sa fiu mai cizelata si sa am deprinderea unei conversatii din care sa razbata fosnetul unor biblioteci intregi,sa stiu cel putin 3 limbi straine si sa am umor....Dar stiu ca intotdeauna am vibrat la gandul unei dupa amieze, cu o carte in brate...
Oricum,cartea m-a rasucit ca intr-un montagne russe,m-a facut sa gandesc cu adevarat si sa incerc sa descopar care este "fantana mea", de unde pot vedea lucrurile mai clar.Am fost cam zdruncinata citind toate pasajele alea crunte din timpul razboiului,scene sadice si sangeroase,care nu se potriveau deloc cu lenea de pe plaja...Si pasarea arc,parca o aud de atunci, pe la urechile mele zi de zi,cum imi intoarce arcul existentei...E atat de frumos spus si parca stiam de o vesnicie asta, dar nu puteam sa o asez in cuvinte....
Cealalta carte a fost ca un sprit de vara,rece si placut,cu mici intepaturi pe limba.Mi-a placut genul,le voi citi cu siguranta si pe celelalte doua din trilogie.Oricum nu am mai citit carti politiste atat de bune de pe vremea Rodicai Ojog Brasoveanu si a lui George Arion,preferatii mei in materie,geniali amandoi.

duminică, 17 iulie 2011

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv.
M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile.





Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spectaculoasa si supercalifraglistica,ireal de alba si fantastica,veniti lume sa vedeti!!!!!Am plecat din Limenas catre Makryammos Beach-se ajunge foarte repede,sunt si indicatoare peste tot,si inainte sa coboram catre Makryammos,se face un drum in dreapta,neasfaltat si prafuit.Pe acolo se ajunge la minunata plaja.Dupa aproximativ 30 de minute de mers prin hartoape,timp in care am vrut de nu stiu cate ori sa ne intoarcem,am dat si de plaja cu pricina.Era 8 dimineata si bineinteles ca era lume pe plaja.Expresia "la soare te poti uita,dar la dansa ba",se potriveste de minune.Te dor ochii pur si simplu.Nu poti sa stai fara sa te doara capul.Nu stiu daca e fantastica si nemaiintalnita...As zice mai degraba ca e neobisnuita,dar nimic din ce am vazut nu m-a convins sa raman.In primul rand e mica si am vazut cu ochii mintii cum o sa arate pe la 11 asa,cand s-o trezi tot omul...In al doilea rand,albeata aia imi dadea dureri de cap.In al treilea rand,pe deasupra,la mica distanta,treceau camioane incarcate cu marmura probabil,care faceau un zgomot infernal si mult praf.Asa ca,dupa ce ne-am bestializat cu niste poze,ne-am carat rapid.Pe drum,hoarde de masini.De romania.Toti distrusi cand ne vedeau ca ne intoarcem.Ne faceau cu farurile si ne intrebau daca s-a inchis plaja.Nu,nu s-a inchis,duceti-va linistiti!!!!

Camioane,rad in soare...



Tafnosenia planetei...





Imi revin spectaculos:




Pe Dan il dor ochii....de la plaja,evident...


Stralucitoarea apa:





Am lasat in urma prea frumoasa plaja si ne-am indreptat catre Makryammos.Scump,doamna scump!!!6 euro ca sa intri cu masina+ 7 euro sezlongurile.Si nu,nu merita.Plaja cu ifose,frumoasa ce-i drept,pentru Maria a fost raiul pe pamant pentru ca erau niste trambuline in mare,de unde sareai si incercai senzatii tari.A stat acolo ore intregi,nu am reusit sa o scot de acolo nici momita cu suc,nici cu dulciuri.A venit la un moment dat rupta de foame,dupa care a luat-o de la inceput.Plaja este destul de mare,nisipoasa,intrarea in mare este foarte lina,apa este mica pe o suprafata destul de mare.Apa in schimb nu era prea curata,la mal erau alge,dar mai incolo era limpede.Am avut ceva probleme cu mancarea,exista un restaurant si o taverna,ambele exagerat de scumpe,asa ca ne-am multumit cu mancarea de la piscina,hot-dog si sendvisuri calde.Nu m-as mai intoarce acolo,mi-a parut rau ca am fost acolo in ultima noastra zi.


toboganul minune si maria on top



trambulina,cu maria on top:



aici maria si dan:
















Thassos-Theologos-ziua si noaptea (V)

Theologos,un sat vechi,la 10 km de Potos,inspre munte,cu case mici si alei inguste si pietruite.Fosta capitala a insulei,isi pastreaza traditia in fiecare piatra din asfalt.Am fost aici intr-o dimineata in care soarele pur si simplu ucidea si facea ca pietrele sa fie si mai albe, iar aerul de nerespirat.Un sat traditional,cu case foarte vechi,multe lasate in paragina,pustiu la ora la care ne-am dus noi.Am revenit intr-o seara racoroasa,manati de dorinta de a savura o friptura de miel si un vin rosu.Am nimerit la o taverna cu multe pisici-cosmarul vietii mele,dar mancarea a fost pe masura faimei.Taverna Yatrou,la Kostas Yatrou,care te face sa te simti cel mai de vaza client care i-a trecut vreodata pragul.Aici am mancat miel  rumenit facut la rotisor,stropit cu un vin rosu demential.Muzica greceasca in surdina,mancare din belsug,vin.Daca nu erau pisicile alea nesuferite,care s-au foit pe la picioarele mele non stop,cersind mancare,ar fi fost o seara de nota 10.

                                                     Cafeneaua din Theologos