cuca-jurnal de zile bune

St.Kilda.Un loc pe care l-am vazut in primele zile si unde azi ne-am petrecut cea mai mare parte din zi.Soare cu dinti,un vant naprasnic,zmee colorate.Mi-am luat la revedere,pentru ca nu cred ca mai am timp sa ajung aici. Mai e putin si eu inca nu m-am saturat de oras,asa ca zilele urmatoare voi strabate strazile lui frumoase si pline de viata cat am sa pot de mult. Dar azi,azi a fost asa:

Pe 21 septembrie se celebreaza in Melbourne ,150 de ani de la infiintarea Gradinii Zoo. Pentru aceasta sarbatoare s-au amplasat 50 de elefanti din fibra de sticla in tot orasul,elefanti care au fost pictati de diversi artisti dupa imaginatia si inspiratia fiecaruia. Sunt foarte draguti,fetele au fost incantate de ei si am facut o multime de poze. Mai sunt unii foarte frumosi in centrul orasului dar,ca un facut in ultimele zile am uitat acasa aparatul foto,asa ca,pe data viitoare.

Pentru prima data de cand suntem aici ,azi nu am avut chef sa vad si sa fac nimic. Poate m-am obisnuit cu privelistea,cu orasul,poate entuziasmul primelor zile s-a mai stins,poate ma gandesc utopic ca nu o sa mai plec nicicand de aici sau poate am fost doar obosita. Azi noapte am visat ca sunt la mine in pat si ca aud cainii din spatele blocului... Nu stiu de ce,nici macar nu mi-e dor de acasa,mi-e dor doar de mama,dar vorbim la telefon in fiecare zi,inca nu e ceva de nesuportat. In astea patru saptamani,am invatat orasul destul de bine,am fost in cateva locuri extraordinare,am iesit de cateva ori in excursii,cunosc si salut vanzatoarele de la mall,stiu cum o sa fie vremea doar daca vad cerul si apa din port,m-am obisnuit pana si cu frigul din dormitor. Imi pare rau ca plecam.Nu vreau sa ma intorc in Bucuresti.Nu o sa incep sa insir acum care sunt lucrurile bune de aici si care sunt alea rele de acasa,banuiesc ca  si le imagineaza toata lumea. Vreau doar sa spun ca aici ...

Primesc cu scarba vestea ca basescu se inscauneaza din nou. Nu ca mi-ar placea de mocofanii aia doi,care impletesc cuvinte si fac broderii pe la televizor,dar pe basescu il detest din rarunchi si as fi platit acest pret-de a  ii avea pe papagalii aia doi la conducere-doar sa-l vad plecat pentru totdeauna pe jegosul asta si clica lui de hoti. Si nu,nu vreau sa aud cat e el de destept si ce a facut pentru tara asta,pentru ca nu facut NIMIC. Si nici nu e destept,pentru ca daca ar fi fost destept,si-ar fi educat-o pe parasuta aia botoxata si agramata ,pe care a proptit-o la Bruxelles. M-a apucat amocul asa,dintr-o data,mergand cu trenul care ma duce intr-o suburbie a orasului.Stau comod pe scaun si eu si copiii mei,este curat si e bine si nici nu a costat o avere. Fiecare zona din acest oras este acoperita de o linie de tren.Poti sa stai oriunde si sa lucrezi oriunde,fara sa iti plezneasca o vena la cap ca stai ore intregi ca boul in trafic. O singura gara din acest oras este ma...

Azi mi-e cel mai dor de mama.Chiar daca vorbim in fiecare zi la telefon,azi as fi vrut sa o iau in brate si sa o pup. Mi-e drag de ea pentru ca ieri a stat la coafor si la mani-pedi. Mi-e drag de ea pentru ca azi se duce la plimbare cu omul langa care sta de 30 de ani. Mi-e drag de ea ca isi cumpara parfum. Mi-e drag de ea ca tot ieri si-a luat o sticla de sampanie pe care o sa o desfaca azi. Mi-e drag de ea ca se duce azi la mine acasa,desi eu nu sunt acolo.Pentru ca ii e dor de mine isi va baga nasul in lucrurile mele sa-mi simta mirosul. Mi-e drag de ea ca asculta muzica in fiecare zi. Mi-e drag de ea ca se simte ca la 30 de ani. Mi-e drag de ea ca azi implineste 79 de ani. La multi ani,scumpa mea!

Candva,demult,o prietena ma certa ca nu iubesc animalele pe cat de mult le adora ea. Imi spunea pana la saturatie ca atunci cand voi avea copii,ei o sa o razbune pentru cate a auzit de la mine de-a lungul anilor.Si prezicea ca ei imi vor umple casa de animale,nu conteaza care,pisici,caini,broaste,porci sau papagali. Asa ca iata-ma dupa niste ani,cu un copil innebunit pur si simplu dupa orice oratanie care-i taie calea.Ma implora sa ii cumpar o pisica,un catel,un peste,ceva,orice.Nu numai ca nu-i e frica de ele-are totusi un pic de teama fata de cainii vagabonzi-dar stie si cum sa ii ia,cum sa-i tina si ce sa faca cu ele. Azi dimineata ,dupa indelungi rugaminti din partea ei,am dus-o la o ferma in apropiere de Melbourne.Am stat acolo nici mai mult nici mai putin de cinci ore,timp in care nu i-a fost foame,nu i-a fost sete,nu a vrut pipi,nu a zis ca o dor picioarele.A alergat innebunita dupa gaini, dupa capre,a hranit caii,a muls vaca,a periat vaca,a mangaiat o pisica juma de ora inco...

Copilul cel mare vorbeste incontinuu. Cand nu povesteste ceva,intreaba.Nu exista pauza,nu exista momente de respiro,suntem la foc automat.Cateodata o rog sa taca,pentru ca pur si simplu nu mai pot.M-am uitat la ceas si cel mai mult a tacut cinci minute. Cand am fost in Tokyo,zile intregi i-am povestit despre comunism.Ma plimbam prin gradinile alea minunate si ii povesteam de Ceausescu.Nu intelegea de ce noi nu avem Imparat si japonezii au. Azi mergeam prin oras si povesteam despre Napoleon. Asta pentru ca Muzeul National, NGV ,gazduieste o expozitie dedicata celebrului personaj si peste tot sunt afise uriase si pentru ca ne pregatim sa mergem si noi,am primit o mie de intrebari pe zi legate de subiect.La multe nu am stiut sa raspund,evident. Asa ca aseara,am citit si am luat notite si azi am povestit .Nu a fost suficient.Au venit alte intrebari. Nu mai am chef sa citesc si in seara asta,sa-si ia o carte de istorie si sa ma lase in pace,zau asa! Sunt un biet om care vrea sa ...

Niciodata nu am vazut un asemenea cer. Niciunde in lumea vazuta de mine nu exista un astfel de cer.Nu stiu ce cuvinte sa gasesc sa vi-l descriu. Este perfect,este pur,este de o infinita tandrete. Iti mangaie sufletul si iti doresti sa nu mori niciodata. Ma uit la el in fiecare dimineata si stiu ca de el o sa-mi fie cel mai dor. Desi se spune ca o poza face cat o mie de cuvinte,nici una din pozele pe care le-am facut nu poate reda in intregime adevarata lui frumusete.

Sarsaparilla sau Smilax regelii Smilax regelii is a perennial, trailing vine with prickly stems that is native to Central America.[1] Common names include sarsaparilla ( /ˌsæspəˈrɪlə/ or /ˌsɑːspəˈrɪlə/), Honduran sarsaparilla, and Jamaican sarsaparilla. It is known in Spanish as zarzaparrilla, which is derived from the words zarza, meaning "shrub", and parrilla, meaning "little grape vine".[2 Uses Smilax regelii was considered by Native Americans to have medicinal properties, and was a popular European treatment for syphilis when it was introduced from the New World. From 1820 to 1910, it was registered in the U.S. Pharmacopoeia as a treatment for syphilis. Modern users claim it is effective for eczema, psoriasis, arthritis, herpes, and leprosy, along with a variety of other complaints.[3] There is no peer-reviewed research available for these claims. There is, however, peer-reviewed research suggesting that S. regelii extracts have in vitro antioxidant propertie...