marți, 31 august 2010

Era o vreme...

Cand fara el nu puteam sa stau...Simteam ca nu am maini daca nu ii simteam greutatea in palma,daca nu navigam pe internet pana ma dureau ochii...daca nu-l simteam prin preajma.Daca il uitam undeva,era o tragedie.
Avea viata, iar eu eram sclava lui.
Acum sta cu zilele intr-un sertar,fara baterie si lasat de izbeliste...
Si chiar nu-i simt lipsa.Este ceea ce trebuie sa fie: un obiect.


Sa nu lenevim

Ce poti sa faci cand nu ai ce incalta si nu poti sa iesi afara sa te bucuri de minunata vreme?
Evident,zugravesti.
De azi.
Am inceput cu dormitorul fetelor,dar pentru ca baietii se misca cu talent,ne extindem si in celelalte camere.
Dan inca nu stie...Si cu ocazia asta o sa aflu daca imi citeste blogul sau nu...

luni, 30 august 2010

Degetul mare pleaca la plimbare...

Si degetul mic,nu vrea nimic...Pentru ca este rupt.
Oficial,pe bune,cu radiografie facuta in seara asta.
Cand eram la mare,Maria practica in casa sportul ei preferat:alergarea.Asa ca talpa piciorului ei s-a izbit de degetul meu cel mic de la piciorul drept si l-a dat peste cap.Dupa ce am urlat indelung de durere,si mi-am pus comprese reci,m-am prefacut ca e mai bine.Se umflase,se invinetisera si celelalte degete de langa el,dar toapa de mine in loc sa se duca la doctor,a stat asa,convinsa fiind ca la un moment dat o sa treaca.E adevarat,s-a mai dezumflat,durerea s-a mai ameliorat si asa au trecut zilele.M-au ajutat evident si slapii,minunata inventie,din care nu am iesit saptamanile astea.
Dar dis de dimineata,am vrut sa cobor la mega sa iau suc de portocale si croissante calde.Surpriza!!!Tam tam.Nu am reusit sa incalt nimic.Ma durea ingrozitor.Asa ca m-am dus la doftor,care mi-a zis ca e fisurat si ca cel putin o luna nu am voie sa-l presez cu absolut nimic.Adica,fara pantofi neicusorule,in slapi,ca o demoazela bine ce sunt.Mai am niste fake-uri de UGG de la Metro,dar e totusi prea cald pentru ei si as arata penibil.
Noroc ca am slapi.Multi si in toate culorile.Ar fi trebuit sa-mi iau sosete din alea cu un deget de la japonezi,cel putin nu-mi era frig.
Deci,cum spuneam:
-degetul mare pleaca la plimbare,aratatorul duce paltonul,iar degetul cel mic,nu duce nimic...findca este mic...

Horezu,Novaci,Ranca,Transalpina si Voineasa

Ne-am carat de la pensiune cu gandul sa mergem spre Ranca.Nu stiu de ce imi suna mie bine.M-am uitat pe harta si am zis :hai acolo.In drum am trecut prin Horezu,de unde am cumparat oale de pamant pentru sarmale,fluiere,vas pentru miere,bratari pentru fete si niste figurine simpatice.Din pacate,repezita cum sunt,am insfacat sacosele si intr-o fractiune de secunda am spart o oala.De fapt am auzit un poc sec si am crezut ca s-au izbit intre ele si asta e zgomotul ,nu ca s-ar fi spart...De fapt, chiar s-a spart una dintre ele.Nu a ajuns nici macar pana la masina...Ghinion...





Am plecat din Horezu si am facut un scurt popas aici,si nu.nu am facut gratar:






Am ajuns la Ranca in jur de ora 5.Se vedea promitator din masina,de abia asteptam sa facem o plimbare si sa ne dezmortim,sa bem o bere,sa mancam ceva bun:



Dar n-a fost sa fie.O statiune mai urata ca asta nu exista.De fapt nu e statiune.E o strada nasoala,fara trotuare si in stanga si dreapta se aliniaza cele mai urate vile construite vreodata.Am avut senzatia ca se daduse startul la constructii,majoritatea erau in acelasi stadiu,bagate una in alta,geam langa geam,fara noima,cu picioarele bagate fara mila in peisaj.Au distrus-o si pe asta in dorinta sa aibe case peste case peste alte case..Ne-am uitat unul la altul si am zis: nu,nu.Mana birjar si du-ma in noapte, cat mai departe..i-am spus masinii..In naivitatea noastra am plecat spre Voineasa,cum ne indica harta.desi,harta,biata,zicea acolo ca e drum inchis...Am zis ca e harta veche si nu stie ea ce se mai intampla...Asa ca am purces la drum.
Care este senzational.Cel mai frumos drum pe care l-am strabatut vreodata cu piciorul sau cu masina.La inceput senzatia a fost de uimire,cum sa existe asa ceva si nimeni sa nu vorbeasca despre el??Drumul serpuia si urca in asa fel incat aveai impresia ca zbori si ca daca mai faci un metru te prabusesti.La un moment dat,Dan a oprit masina si a simtit nevoia sa coboare si sa se uite ce e mai departe.Dupa ce ooo-urile si uauri-le s-au mai domolit,ne-am dat seama ca intram pe un drum cu bolovani si ca nu mai este asfalt.Ne-am hotarat sa ne intoarcem,dar coborand din masina,am vazut ca la un moment dat incepea din nou asfaltul,asa ca ne-am hotarat sa continuam.Drumul era asa:







Erau 9 grade:

Dupa,soseaua s-a transformat in asta si nu pentru ca am sarit eu:


Groapa:


Si de aici a inceput frica.Cat mai tine drumul asta,ce dracu facem daca se rupe masina,cum sunam ca nu exista semnal...dar mai presus de orice vedeam cum soarele se duce linistit sa se culce,in timp ce noi eram deja panicati.Fetele au inceput sa intrebe daca vine ursul,daca vine lupul,daca vine papa pius si ne maninca masina,etc.Nici macar nu mai eram in stare sa constientizam pe langa ce minunatii trecem.Cand am vazut si casa asta parasita,ca in filmele de groaza,am fost gata,pa.


La un moment dat,drumul s-a mai imblanzit si noi odata cu el,asa ca  am putut sa privim de jur imprejur ce inseamna cu adevarat natura in toata splendoarea ei.O desfasurare de forta,de putere,de frumusete,de culori.

Intr-un final am ajuns la Voineasa.Cu bine.

La Ocnele Mari

Olanestiul a fost pentru noi o surpriza placuta.E adevarat ca mai mult de trei zile nu ai ce sa faci-asta daca nu ai treaba cu tratamente,masaje,proceduri,bai si alte chestii.
Intr-una din zile ne-am hotarat sa mergem la Ocnele Mari,in salina.Si eu si Maria avem sinuzita,asa ca ne-a prins foarte bine.A fost amuzant,ne-am carat de acolo cu bulgari de sare,fiecare si-a ales cate unul,si am mai luat si sare iodata pentru baie.Arata asa acolo jos:









Am stat acolo cateva ore,la racoare adicatelea.
Cand am iesit afara,erau un milion de grade,nu stiam cum sa ne dam mai repede jos jachetele si ciorapii.
A fost o experienta "cool".

Baile Olanesti

 Dupa ce am mancat un mic dejun mai saracacios ca cel de acum 6 ani,ne-am urcat din nou in masina si am plecat la drum.
 Ne-am oprit la Calimanesti si am mancat, apoi am cotit catre Baile Olanesti unde am si ramas pentru cateva zile si bine am facut.
 Ne-au placut lumina dulce din oras,drumul catre izvoarele miraculoase,pensiunea unde am stat,mancarea,lacul cu nuferi si locul unde este amplasat sanatoriul-un loc superb,care nu este valorificat asa cum ar trebui .Oricum, ura si dispretul fata de cretinii care ne conduc au luat amploare in vacanta asta si mi-e sila de toate declaratiile pe care le dau nesimtitii astia cum ca isi iubesc tara si fac si dreg pentru ea.O iubesc pe dracu'.Au lasat-o de izbeliste,in paragina si in uitare si isi vad numai de banii si afacerile lor.Dar pentru animalele care pangareau natura de pe Transfagarasan cred ca e suficient si sunt in armonie cu alesii lor asa ca se merita unii pe altii.
Sanatoriul este un loc facut pentru comunisti,cladirea este foarte veche si lasata in paragina,nu s-a facut nimic acolo,am intrat inauntru si e tipic comunista.Inca vine lume,dar doar cu recomandare de la Elias-de unde daca nu de acolo:)-si nu ai acces altfel.
Am intrat inauntru pentru ca uitasem sa iau apa si cum m-am asezat pe iarba sa ma uit la cer,au si inceput: mama,mi-e sete...si era ceva drum pana inapoi la pensiune,asa ca am preferat sa ma aventurez in cladire si sa caut apa.Am gasit un bufet incremenit in timp,cu cateva masute unde iti beai cafeaua,serviciul de pe masa il stiu,zacea in vitrina la bunica-mea,pe jos erau covoare de iuta,pe pereti calcio vecchio,si mirosul.Mirosul de bufet in care gaseai nechezol si in care se fumau tigari ieftine,impregnat pe vecie in peretii aia...Bineinteles ca nu era nimeni acolo...Dupa ce m-am ratacit pe coridoare,am ajuns la bucatarie,unde am intrebat de unde pot sa cumpar apa...Bucatareasa,o femeie cu obrajii rosii ca doua oua incondeiate a inceput sa urle,spulberand linistea de acolo:lenutoo,ai clienti mama!!!Pana la urma Lenuta s-a dovedit ca studia un catalog Avon in alta parte si s-a cam enervat ca am deranjat-o pentru o amarata de sticla de apa plata.
 Am iesit afara si nu am contenit sa ma mir de frumusetea locului.Am cules flori si ne-am relaxat.
  Langa noi o doamna vorbea la telefon si spunea o reteta de muraturi.In cealalta parte o doamna ii citea cu voce tare ultimele noutati din Libertatea sotului.
Fetele au cules flori si s-au harjonit in iarba.Ne-am uitat la fluturi si ne-am bucurat de viata.
Asa arata sanatoriul:




Doamna cu retete:


Fetele ca florile:








Am avut o zi frumoasa.

Intre Transfagarasan si Transalpina

  De multi ani concediile noastre au acelasi tipar:ne alegem o locatie,caut(am) pe internet review-uri-chestie care pana la urma se dovedeste a fi paguboasa,pentru ca ce-mi place mie nu place altora si invers,si gata,stim ce e de vazut,ce e de facut,la ce te astepti,poti sa faci si un calcul estimativ al banilor si cu asta basta.
  Anul asta,dupa vacanta la mare,ne-am hotarat sa plecam hai hui,fara nimic aranjat,fara nici o rezervare si fara sa stim unde si ce vedem.Ba da,exista un punct fix.Transfagarasanul.Asa ca ne-am luat picioarele la spinare-si intr-o duminica spre pranz am plecat catre Curtea de Arges-Transfagarasan.
  Mare greseala ca am facut asta duminica,pentru ca a fost absolut oribil.Sper din tot sufletul ca drumul asta sa arate altfel in cursul saptamanii si sa existe o perioada de respiro pentru locurile prin care am trecut si unde am refuzat pur si simplu sa oprim.
 O tiganie,o mirlaneala,o mizerie cum nu am vazut nicaieri.Cred ca se pot uni toti ecologistii din toate tarile planetei si nu au cum sa starpeasca fauna care exista in tara asta.Oameni care isi faceau gratar si mincau in gunoi fara sa dea semne ca le pasa,stateau pur si simplu in drum,intr-un fum de nedescris cu manele date la maxim,cu tricourile ridicate peste burti umflate,cu copii nesupravegheati care iti sareau in fata masinii,cu masini parcate in tunel (!),ceva de nedescris...Nu mai calc pe acolo.Nici macar nu mi s-a parut ceva extraordinar,nu mi-a tresarit sufletul absolut deloc.Este un drum altfel decat celelalte,e adevarat,dar nu este atat de spectaculos si nici nu ma voi deranja sa-l mai vad vreodata.
La Balea Lac nici nu aveai unde sa parchezi,am stat la coada in tunel trei sferturi de ora...asa ca am trecut mai departe si ne-am oprit la Balea Cascada,unde am vrut sa innoptam.Noroc ca inainte de asta am cerut sa vad camera.Imputita si foaarte scumpa...240 ron.Pentru ce??Masa a fost la fel de sinistra si nota nejustificat de mare.Gunoaie in schimb peste tot unde iti aruncai privirea.Ne-am carat imediat,nervosi si cu capsa pusa sperand sa nu fie asa toata vacanta.
 Masini parcate in tunel :








Asa arata tot drumul.In afara de Balea Cascada,am oprit o singura data sa facem cateva poze:




Langa noi erau unii care au lasat asa:


Cam asta am vazut si m-am bucurat cand s-a terminat si am ajuns in Cartisoara.Acolo trebuia sa ne hotaram in ce directie mergem,dreapta sau stanga spre Sibiu.Ne-am gandit sa vedem Valea Oltului,dar inainte de asta am innoptat la o pensiune intre Sibiu si Paltinis,un loc foarte frumos unde mai fusesem acum ceva ani cand Maria era mica (si cuminte).
Eram in 2004:



si in 2010:




Ne-am adus aminte de vacanta noastra de atunci si ne-am bucurat ca am ajuns din nou in locurile astea atat de frumoase.