Ne-am carat de la pensiune cu gandul sa mergem spre Ranca.Nu stiu de ce imi suna mie bine.M-am uitat pe harta si am zis :hai acolo.In drum am trecut prin Horezu,de unde am cumparat oale de pamant pentru sarmale,fluiere,vas pentru miere,bratari pentru fete si niste figurine simpatice.Din pacate,repezita cum sunt,am insfacat sacosele si intr-o fractiune de secunda am spart o oala.De fapt am auzit un poc sec si am crezut ca s-au izbit intre ele si asta e zgomotul ,nu ca s-ar fi spart...De fapt, chiar s-a spart una dintre ele.Nu a ajuns nici macar pana la masina...Ghinion...
Am plecat din Horezu si am facut un scurt popas aici,si nu.nu am facut gratar:
Am ajuns la Ranca in jur de ora 5.Se vedea promitator din masina,de abia asteptam sa facem o plimbare si sa ne dezmortim,sa bem o bere,sa mancam ceva bun:
Dar n-a fost sa fie.O statiune mai urata ca asta nu exista.De fapt nu e statiune.E o strada nasoala,fara trotuare si in stanga si dreapta se aliniaza cele mai urate vile construite vreodata.Am avut senzatia ca se daduse startul la constructii,majoritatea erau in acelasi stadiu,bagate una in alta,geam langa geam,fara noima,cu picioarele bagate fara mila in peisaj.Au distrus-o si pe asta in dorinta sa aibe case peste case peste alte case..Ne-am uitat unul la altul si am zis: nu,nu.Mana birjar si du-ma in noapte, cat mai departe..i-am spus masinii..In naivitatea noastra am plecat spre Voineasa,cum ne indica harta.desi,harta,biata,zicea acolo ca e drum inchis...Am zis ca e harta veche si nu stie ea ce se mai intampla...Asa ca am purces la drum.
Care este senzational.Cel mai frumos drum pe care l-am strabatut vreodata cu piciorul sau cu masina.La inceput senzatia a fost de uimire,cum sa existe asa ceva si nimeni sa nu vorbeasca despre el??Drumul serpuia si urca in asa fel incat aveai impresia ca zbori si ca daca mai faci un metru te prabusesti.La un moment dat,Dan a oprit masina si a simtit nevoia sa coboare si sa se uite ce e mai departe.Dupa ce ooo-urile si uauri-le s-au mai domolit,ne-am dat seama ca intram pe un drum cu bolovani si ca nu mai este asfalt.Ne-am hotarat sa ne intoarcem,dar coborand din masina,am vazut ca la un moment dat incepea din nou asfaltul,asa ca ne-am hotarat sa continuam.Drumul era asa:
Erau 9 grade:
Dupa,soseaua s-a transformat in asta si nu pentru ca am sarit eu:
Groapa:
Si de aici a inceput frica.Cat mai tine drumul asta,ce dracu facem daca se rupe masina,cum sunam ca nu exista semnal...dar mai presus de orice vedeam cum soarele se duce linistit sa se culce,in timp ce noi eram deja panicati.Fetele au inceput sa intrebe daca vine ursul,daca vine lupul,daca vine papa pius si ne maninca masina,etc.Nici macar nu mai eram in stare sa constientizam pe langa ce minunatii trecem.Cand am vazut si casa asta parasita,ca in filmele de groaza,am fost gata,pa.
La un moment dat,drumul s-a mai imblanzit si noi odata cu el,asa ca am putut sa privim de jur imprejur ce inseamna cu adevarat natura in toata splendoarea ei.O desfasurare de forta,de putere,de frumusete,de culori.
Intr-un final am ajuns la Voineasa.Cu bine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu