cuca-jurnal de zile bune

Sunt fascinata de fata asta...Are o voce minunata,este talentata si plina de viata.Asa mi-ar fi placut sa fiu,asa ma visez in taina de fapt...nu cu voce,ci pur si simplu plina de viata si nebunie...De cand am descoperit-o,o ascult de cateva ori pe zi si ma umple de energie.Am aflat de ea de aici  .In afara de Je veux, are foarte multe melodii frumoase,iar vocea ei pur si simplu nu ai cum sa o uiti. Mie imi place inregistrarea asta: Si melodia care a facut-o cunoscuta, Je veux: Je Veux d'l'amour, d'la joie, de la bonne humeur, ce n'est pas votre argent qui f'ra mon bonheur, moi j'veux crever la main sur le coeur papalapapapala allons ensemble, découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité. Si La pluie: Si Les passants:

Da.Am asa ceva.Pe peretele din hol.Doua tablouri pe care le iubesc,daruite de oameni iubitori.Arata asa: Cel de deasupra este facut de prietena mea si este un colaj cu pozele noastre de-a lungul celor 20 de ani de cand dureaza prietenia noastra.L-am primit in seara cand am implinit 43 de ani si exact in momentul cand trimiteam mailul prin care imi anuntam demisia (mailul se numea: si plec pe Marte,plec mai departe ,ca sa priceapa cineva titlul celui de-al doilea tablou). Al doilea tablou este facut de colegii mei,inspirati si creativi-Bereanda,sa stii ca nu am uitat de negrese:) si mi l-au dat in ultima mea zi acolo. Mi-am adus aminte de toate astea pentru ca ieri dimineata le-am intrebat pe fete ce au de gand sa facem azi.Mi-au spus ca vor sa stam in casa (nu rade Henny!) sa facem invitatiile pentru ziua M,sa deseneze si sa se joace la calculator.Bine pentru mine,ce sa zic...M-am intrebat si pe mine,Cuco,tu ce vrei sa faci azi?Initial am zis,raspuns previzibl dealtfel,sa m...

In '87 aveam 20 de ani.Filmele mele de capatai erau pas in doi,yankeii,mica romanta,pe aripile vantului , nu neaparat in ordinea asta.Stiu cu cine am vazut filmele astea si de cate ori.Pe primele doua cu madalina,pe ultimele doua cu mama.La mica romanta am plins asa de rau,incat mama,care nu cade pe spate cu una cu doua,nu stia cum sa ma linisteasca... Cred ca serile de video au inceput prin '88,cand ne strangeam 10-15 oameni intr-o sufragerie de maxim 20 mp,cu sandvisuri minuscule facute cu parizer,cu mult nechezol (amuzant cuvant) si cu vin rosu,din cand in cand combinat cu pepsi (bleah,zic acum). Undeva in acest interval,Alice,fosta mea colega de banca,si Dori zisa si Pureca,sora ei,primeau de la Henny din Germania,celebra revista Bravo.Marfa rara in timpurile alea.Revista era plina cu imagini,texte si postere din nou aparutul film, dirty dancing .Revista fiind in germana,marginile ei albe erau pline cu traducerile lui Henny,notite cu explicatii,sageti de la text la poz...

Asa se intreba un personaj feminin din cartea pe care am terminat-o ieri :Cina cu Anna Karenina.Pentru mine sunt valabile ambele.Cartile m-au sprijinit intotdeauna,m-au ajutat sa trec peste momentele grele din viata,mi-au bucurat zilele si noptile,au venit la mine cand eram mica si au ramas pentru totdeauna.Am avut o perioada gri,cand, din cauza oboselii,nu eram in stare sa citesc doua randuri.Dar a existat si o parte buna.Chiar daca nu eram capabila sa citesc altceva in afara de reclamele din revistele glossy,in perioada aia am cumparat foarte multe carti,pentru atunci cand s-o putea...asa imi ziceam in gand.Iar acum astept cu placere sa le vina randul... Cartea de care va zic are o idee interesanta.E o carte usoara,fara pretentii,e ca un film de duminica dupa masa.Este vorba de sase femei care se intalnesc periodic la un club de carte si care discuta despre o carte anume,titlul fiind stabilit de comun acord.Si vin pregatite cu notite,cu biografia autorului,cu versiuni proprii asupra...