luni, 5 decembrie 2011

Luminile triste ale orasului si haosul din sarbatorile noastre

In seara asta mi-am scos fetele la plimbare pe principiul "hai sa-ti arat Bucurestiul noaptea,din centru' pan' la sosea..."
Cu copiii nu e de glumit.Ei iti spun verde-n fata ce gandesc si au o intuitie fantastica.De obicei imi ascult copiii,dar in seara asta,in centru,am fost pur si simplu ametita de puhoiul de oameni si nici macar nu m-am uitat la lumini.Dar o aud pe I.zicand:ce ne-ai adus aici,nu vezi ce porcarie de brad au facut astia?
Apoi au inceput sa danseze in strada,ca niste dervisi rotitori in cautarea adevarului,nepasandu-le nici de bradul urat,nici de lumini,nici de Mos Nicolae si bineinteles nici de indicativul prezent al verbului "to be"...


Asa e.O porcarie de brad,eco-stupid.Urat, moncher,urat.Saracie lucie.La Universitate mizerie mare.Trist si penibil.Si lumea care mugea pe bulevarde,incordata si nelinistita ca vine Mos Nicolae si ii gaseste fara cadourile de pret care sa le marturiseasca iubirile,tradarile si vinile.Oameni care alerga ca niste spermatozoizi intunecati si uriasi, cautand un ovul dispus sa-i gazduiasca.Un muget ingrozitor care nu are nici o legatura cu pacea si seninatatea si bucuria unei sarbatori.Am plecat catre casa cu tramvaiul 21,care ne-a tinut captive pret de 40 de minute la un semafor,pe motiv ca toata circulatia era blocata.
Am ajuns acasa si mi-am fiert un vin ieftin si rosu cu mult zahar,uitandu-ma la agrafele cu buburuze si la ciocolatile cu lapte pe care o sa le gaseasca copilele mele in cizme.Le-am mai luat si niste carioci sa nu zica ca sunt ieftina...
Ce bine e acasa.

Houston,we have a problem

Ma duc zilele trecute sa-mi culeg copilu' mic de la gradi.Si vad pe dulap,in locul unde se pun fisele din ziua respectiva,ca sa stie si parintii ce fac odraslele lor ziua intreaga,zic,vad asta:




C'mon baby,sau mai pe romaneste, sa mori tu ca asta ii inveti la grupa mare??!!!
Stiu ca isteria cu limbile la romani din frageda pruncie e un "must",ca sa zic asa,dar indicativul prezent la grupa mare,unde cel mai mic copil cu pile-ca e "cool" sa inveti cu ai mai mari ,are 3 ani???Si jumate din ei au probleme cu vorbirea?Ca face una lectii cu ei e una,poate femeia are niste probleme ce sa zic,dar sa te si taxeze la sfarsitul lunii,this is shit,baby...
Sunt vreo 6 optionale ,engleza,unde invatam indicativul prezent, desigur,dans,pian,gimnastica,abilitati practice si inca vreo doua care-mi scapa...Noi participam la una singura,la abilitati practice.Are 5 ani,nu-i trebuie sa conjuge verbe,ea vrea sa faca asta:



Mi se pare fascinant sa stii mai multe limbi straine.Dar parca zilele astea totul se petrece cu viteza luminii,te simti obligat sa iti inveti copilul prea devreme,prea repede,prea mult, ca nu cumva sa piarda startul.Parca sunt in Matrix si cineva ma obliga sa-mi pun copilul in fata unui supercomputer si sa invete in 6 secunde sa piloteze un elicopter..Parca nimeni nu mai are timp,totul e in viteza a cincea.Engleza,franceza,germana,club de matematica,concursuri de cultura generala...Stiti cate carti are un copil intr-a doua?Patru la romana,in afara de manual.Doua culegeri la mate,in afara de manual.Talmes-balmes.
Si ce daca?Azi,in curtea scolii,care e si liceu,stateau doua pupeze fardate si la omusorul din gat  si discutau:
-Du-te fa in p...la mea,ca e mai misto al meu...
-Hai ca o sugi,panarama...
-Zi,vii sambata la tarfa aia?
Si nu,nu vorbeau nici in engleza si nici in franceza si m-as mira daca ar fi scris corect ce au debitat acolo,in poarta scolii.Stiu,stiu,sa nu generalizam.Drumul e acolo,la o aruncatura de bat.






joi, 1 decembrie 2011

2 Decembrie

Desi nu iubesc Romania si desi sunt pur si simplu isterizata de avalansa de iubire din televizoare si ziare,care au innebunit subit zilele astea si inca  la unison ,marturisesc ca m-am lasat manipulata de cei de la Pro Tv-care detin suprematia in domeniul asta al manuirii maselor in mod profesionist-  m-am intrebat care e treaba cu iubirea fata de tara...
Nu iubesc Romania.O iubesc pe mama si asta a contat mai mult pentru mine in luarea unor decizii.Nu am vrut sa fiu copilul de "hartie",vazut in poze si scrisori....Desi,acum fac planuri pentru cum vor pleca fetele mele cat mai departe,cand o veni vremea.
Asa ca nu,nu iubesc Romania.Iubesc cateva locuri,din ce in ce mai putine (de fapt iubesc amintirea lor) si iubesc cativa oameni,din ce in ce mai putini.Sunt doua locuri in care as vrea sa imbatranesc: fie in Grecia,fie in Australia,dar numai Dumnezeu stie ce va fi...Prefer sa-mi fie dor de tara decat sa-mi fie sila.
Ma uit la toate reportajele astea despre strainii care au ales ca asta sa fie tara lor..Cat de fals e totul si de rastalmacit...Ce stim noi despre ei?Habar nu avem motivele reale pentru care au facut alegerea asta,dar arata bine povestile astea impachetate si livrate la tv,nu?
Nu iubesc Romania pentru ca nu stiu cine e Romania...E un spatiu care mi-a fost repartizat candva,demult,dar asta nu inseamna ca iubirea a fost inclusa in pachet.
Eu imi iubesc copiii,barbatul,mama si pe mine.Spatiul din jurul nostru,creat din iubirea noastra,poate fi reconstruit indiferent de locul unde suntem.Aici sau aiurea,ce conteaza?
Ma bucur ca maine e 2 decembrie si ca toate astea se vor termina.Maine n-o sa mai stie nimeni de ce azi a iubit-o  asa tare  pe Romania.Poate pentru ca fost liber.