Gelozie

sursa:http://www.devianart.com/

Sentimentul nu mi-e strain.Dar mi-e din ce in ce mai strain.L-am indepartat din viata mea cand eram deja coapta bine si ma pretuiam infinit mai mult decat la tinerete.Am facut destule crize de gelozie ca sa recunosc in privirea celuilalt sentimentul de jena si nedumerire.Noroc ca barbatul meu este destept si noroc ca a intuit ca la un moment dat o sa incetez cu iesirile penibile,care,slava Domnului se consumau intre patru ochi.Violent,dar ferite de alte priviri.Nu zic ca a disparut de tot,sa nu ma puna la incercare...
Acum vreau sa zic ca sentimentele de gelozie intre frati nu le stiu,pe motiv ca si era una la parinti si mandra-n toate cele...
Cand m-am hotarat sa fac al doilea copil,bateam bine spre 40 si stiam foarte clar ce inseamna sa fii singur la parinti.Stiam ca sunt defecta pe alocuri si nu am vrut ca M sa creasca fara frati sau surori.Daca as sta mai bine cu mansarda si daca as fi mai organizata ,as mai face unul...Ma uit la Sefu' cum sta tolanit pe canapea si ma umfla rasu'....Cum ar fi?!
Asta pentru ca ne descurcam destul de greu cu fetele care sunt geloase una pe cealalta,ca de fapt aici voiam sa ajung.
Mai mult M este incercata de gelozie,ea fiind cea mai mare.Este ca o pisica turbata.Este ca maimuta Tamba.Monitorizeaza fiecare privire,fiecare imbratisare,fiecare pupic de noapte buna sau cu alta destinatie.Si jur,chiar m-am comportat ca la carte.
M avea doi ani si doua luni cand s-a trezit la usa cu I.
Am pregatit-o indelung in lunile de dinainte si parea sa priceapa dar n-a fost asa.I-am dat toata dragostea mea,dar gandul ca imi imparteam iubirea cu pisoiul amarat de I, o transforma intr-o furie.
I avea intotdeauna o privire inlacrimata si sperioasa pana acum cateva luni,cand tauroaica din ea s-a trezit la viata.
N-am sa uit niciodata cum am gasit-o (eram in bucatarie si spalam pe jos,nu plecasem de acasa) cu carlige prinse minutios de fiecare degetel,ca un edward scissorhands in miniatura.Nici macar nu a tipat.
Incet-incet casa a devenit o scena de lupta.Nu exista masa luata impreuna fara ca M sa nu-i faca ceva.De cateva luni I riposteaza.Momentele de tandrete sunt rare.
Am citit,mi-am notat,am incercat tot ce scrie in carti.Le trimit pe fiecare in alta camera.Le pedepsesc.Incerc sa le explic.Tip.Asta nu e in carti.
Ceva am facut gresit si nu stiu ce.Inca visez la ziua cand nu se vor mai afla in competitie si isi vor zambi una alteia.Stiu sigur ca se iubesc.Acum doi ani cand  I a disparut subit de langa noi intr-un hotel din Bulgaria si am cautat-o disperati vreme de cateva minute,M a tipat si s-a panicat ingrozitor.
Cum sa aduc dragostea asta la suprafata?Oare e normal sa fie asa?Nu stiu ce inseamna dragostea de sora,dar imi doresc sa-si fie sprijin una alteia mai tarziu.

Poate daca mai fac inca unul?!!!Hmmm...Sa-i stric sau nu linistea?

N-am avut nimic de zis

Nu am scris lately nici un rand, dupa cum se si vede...
O luna mai scarboasa ca asta nu am avut de mult.Eu cu mine am fost in razboi.Unul crancen,inceput de multa vreme,in care doar ne-am ascutit armele.De la inceputul anului am inceput cu adevarat lupta.Una inegala as putea zice,pentru ca eu,cea superficiala,stateam pe margine si ranjeam, stiind ca pot trisa oricand.Mi-am spus mie multe vorbe,m-am urat ingrozitor,mi-am adus aminte de visele mele de demult,mi-am pus pe hartie lucruri,am plans,am urlat,m-am intrebat.Nu am toate raspunsurile,dar parca am mai taiat niste liane din drumul meu.Am inceput cu lucrurile simple,am terminat cu alea complicate.Am iesit ciufulita rau din razboiul asta,dar intr-un mod straniu,extrem de revigorata.
Si peste toate astea,javra asta de iarna care-mi ingheata si sufletul.Dimineata la 7 si ceva cand ies din casa cu M si mergem spre scoala,injur suculent in fularul tras peste gura si ma rog sa nu ma auda bietul copil.Zilele trecute am scos masina si pentru ca plecasem tarziu,nu am mai avut timp sa o dezghet,asa ca am facut un cerculet mic in dreptul ochilor si am mers ca un orbete pana la scoala.Erau -12 grade.Nu inteleg de ce scolile incep la 8.Nu am sa inteleg niciodata asta si nici nu-i inteleg pe aia care sustin cu tarie programul asta stupid.
Asa ca am avut o luna urata din care nu mai am ce sa salvez,am citit cateva carti,nimic notabil,am facut niste prajituri nasoale pe care le-am aruncat a doua zi,nu am iesit in nici un loc frumos,nu mi-am cumparat nimic,am plans mai mult decat am ras.
Acum ma simt bine.Ma uit pe net  la vilele din grecia si imi fac traseul pentru vacanta de vara.Mi-am facut unghiile violet,am facut curatenie luna in casa,mi-am cumparat niste bratari,fetele mele ma iubesc din nou.

H.Murakami spune: Nimic nu e mai infricosator pe lumea asta decat propria ta persoana.

Long time no see

Am trecut si in 2011.Cu multa lene.Mi-e lene.Mi-e bine cand mi-e lene.Nu m-am agitat,nu am fost plecata nicaieri,nu am fost in magazine,nu am primit vizite.M-am uitat la filme pana la 4 dimineata si m-am trezit la 12.Am mincat,am baut,am dormit,mi-am pus copiii sa faca curat la ei in camera.
Nu mi-am mai facut lista cu ce imi doresc sa se intample anul asta.Vreau doar sa fim sanatosi.Atat.Si vreau sa fac in fiecare clipa ce am chef sa fac,fara sa mai tin cont de conveniente si datorii morale.Daca nu vreau sa fiu amabila,nu o sa fiu amabila,daca nu am chef sa vorbesc cu cineva,nu am sa vorbesc,daca am chef de cearta,am sa ma cert.Poate voi fi mai adevarata.Poate asa voi scapa de conventii.Poate voi sintetiza mai clar ce vreau sa le transmit fetelor.Poate voi fi mai libera.
Va doresc un an bun.