Nu provin dintr-o familie aplecata catre obiceiurile bisericesti.Ma inspaimanta mirosul de tamaie la fel de tare ca mirosul din spitale.Asociez aceste doua mirosuri pentru ca mi-au invadat inceputul adolescentei,cand tatal meu s-a imbolnavit,a suferit,apoi a murit. Nu ma innebunesc sa intru in biserica pentru ca,desi au trecut aproape 30 de ani de cand tatal meu a murit,il vad inca in sicriu,inca tanar si frumos,urandu-l ca m-a lasat singura cand aveam nevoie de el. Avea cu trei ani mai mult decat am eu acum... Singurul moment din an cand merg cu bucurie si cu un soi de evlavie la biserica,este de Paste. Ma emotioneaza multimea care sta in liniste si asteapta Lumina,ma emotioneaza cum canta toata lumea in cor:Hristos a inviat!De fiecare data plang.Ma gandesc ca nici macar epoca comunista nu a reusit sa tina oamenii in case.Nu am lipsit in nici un an. Scriu toate astea pentru ca cineva foarte drag mie si-a ingropat astazi tatal. Cand innodam monezile in batiste,am intrebat d...
despre viata: maica,nicicand n-a fost sa nu fie intr-un fel... (din folclor)