Cine nu a fost adolescent pe vremea lui ceasca,cine nu stie cum e sa nu ai la ce visa,nu poate sa inteleaga ce a insemnat cenaclul flacara.Eu aveam atunci exact varsta potrivita ca sa rezonez 100% cu ce se intampla acolo.Am fost la doua sau trei spectacole,toate tinute la sala polivalenta.Si acum simt mirosul ala de primavara cruda,cand sangele iti alearga prin vene,nestavilit ,cand simti ca lumea e a ta si ca poti face orice.Si acum tin minte petrecerile,ba nu,atunci nu erau petreceri,erau "ceaiuri",cand se gasea cate o chitara si o voce,care sa cante pustoaico,odata am ucis o vrabie,partaj,si totusi exista iubire,la adio tu...si acum stiu multe din cantecele astea.Poate sunt versuri si cantece simple,asa cum cineva isi dadea cu parerea pe net si privit acum poate parea in multe feluri acest cenaclu,caraghios,pueril,trist,fara substanta.
Mie nu-mi pasa.Nu-mi pasa nici ca Paunescu a scris versuri pentru ceausescu si ca a fost poet de curte.Nici atunci nu-mi pasa.De fapt,nici nu cred ca m-am gandit vreodata la asta atunci.Imi era de ajuns ca-mi daruise niste momente unice.Ce treaba sa fi avut eu,la 15 ani, cu orice altceva in afara de muzica,cuvinte,carti si dans?Si cu ce s-ar fi schimbat lucrurile ca l-a preaslavit pe ceausescu?Nu stiu nici cum a fost ca om si nici nu ma intereseaza.Am citit si auzit multe,multe comentarii in zilele alea, unele extrem de dure si nepotrivite cu situatia..E adevarat ca amaratii astia de la tv, care nu mai stiu cu ce sa-si umple emisiunile lor retarde,au exagerat ingrozitor si au transformat totul intr-un circ penibil,greu de privit.
Ma gandesc din nou la perioada de atunci.Lumea din jur era gri.Aveai doar doua ore la televizor in fiecare zi si alea despre ceausescu...Cum sa nu innebunesti,tu adolescent,cand intrai intr-o sala plina ochi de tineri,care tipau si cantau si se bucurau?Si acum cand merg la cate un concert,ma ia pe sus energia aia formidabila de pe stadion sau din sala,legatura dintre oamenii aflati acolo,felul in care trec orele alea,de parca ai fi suspendat in timp...Si azi sunt atatea efecte speciale,lumini care-ti iau ochii,dansatori,costume.Azi e show.Atunci era o sala,era o chitara,era o voce.Atat.Adrian Paunescu ne-a colorat visele atunci si pentru asta am plans cand a murit.
L-as fi plans si daca n-ar fi existat cenaclul,doar pentru ca a scris repetabila povara si ruga pentru parinti.
Si pentru aceste versuri pe care le iubesc nespus ,cantate de Alifantis:
Mie nu-mi pasa.Nu-mi pasa nici ca Paunescu a scris versuri pentru ceausescu si ca a fost poet de curte.Nici atunci nu-mi pasa.De fapt,nici nu cred ca m-am gandit vreodata la asta atunci.Imi era de ajuns ca-mi daruise niste momente unice.Ce treaba sa fi avut eu,la 15 ani, cu orice altceva in afara de muzica,cuvinte,carti si dans?Si cu ce s-ar fi schimbat lucrurile ca l-a preaslavit pe ceausescu?Nu stiu nici cum a fost ca om si nici nu ma intereseaza.Am citit si auzit multe,multe comentarii in zilele alea, unele extrem de dure si nepotrivite cu situatia..E adevarat ca amaratii astia de la tv, care nu mai stiu cu ce sa-si umple emisiunile lor retarde,au exagerat ingrozitor si au transformat totul intr-un circ penibil,greu de privit.
Ma gandesc din nou la perioada de atunci.Lumea din jur era gri.Aveai doar doua ore la televizor in fiecare zi si alea despre ceausescu...Cum sa nu innebunesti,tu adolescent,cand intrai intr-o sala plina ochi de tineri,care tipau si cantau si se bucurau?Si acum cand merg la cate un concert,ma ia pe sus energia aia formidabila de pe stadion sau din sala,legatura dintre oamenii aflati acolo,felul in care trec orele alea,de parca ai fi suspendat in timp...Si azi sunt atatea efecte speciale,lumini care-ti iau ochii,dansatori,costume.Azi e show.Atunci era o sala,era o chitara,era o voce.Atat.Adrian Paunescu ne-a colorat visele atunci si pentru asta am plans cand a murit.
L-as fi plans si daca n-ar fi existat cenaclul,doar pentru ca a scris repetabila povara si ruga pentru parinti.
Si pentru aceste versuri pe care le iubesc nespus ,cantate de Alifantis:
Comentarii
Trimiteți un comentariu