vineri, 24 decembrie 2010

Zece minute

De cand suntem in vacanta ne trezim foarte tarziu.In jur de 9 jumate fetele,pe la 10 si ceva ma trezesc eu si dupa 12 sefu'...Toata ziua se scurge lent,nefiind in stare sa incropesc ceva cu ea.Pana mancam,pana ne spalam,pana imi beau cafeaua,a batut de ora 1 cand trebuie sa fac ceva pentru pranz,o friptura,un cartof,o salata,in functie de cat de lenesa ma simt.Apoi ne facem siesta,stam lesinati pe canapea,mai atipim,mai mancam un fruct -am taiat dulciurile dupa ora 2 si nu cred ca vreti sa stiti ce urlete imi aud urechile-apoi se face seara si mi se cere din nou de mancare.Si uite asa,imi dau seama ca nu am cumparat nimic de haleu pentru sarbatori.De dus in hyper,super,ober,mega market nu ma duc nici moarta.Numai gandul la isteria de acolo imi da dureri de cap.Anul asta cred ca am fost de maxim 6 ori intr-un astfel de loc,iar la anul mi-am propus sa calc si mai rar.Mie imi place la piata.Sa ma duc la nea Marin si sa iau bors,la tanti aia cu voce blanda sa-mi iau cartofi si legume si fructe si cu asta basta.Mai iau si carne de la magazinasul din piata si asta la vista baby...Mai intru si pe la mega de ce sa va mint,asta pentru ca este la parterul blocului,nici macar nu trebuie sa traversez si stiu exact ora la care sa ma duc ca sa nu fie aglomerat,dar de baza este piata.Nu am sa inteleg niciodata de ce cineva ar intra de bunavoie in malaxoarele alea de macinat nervi,de ce mi-as lua carucioare intre coaste si as sta la cozi interminabile...asa imi aduc aminte ca se intampla de sarbatori.
In sfarsit,altceva voiam sa zic.Azi am coborat sa iau paine,pentru ca da,dupa ce am facut piata ,mi-am dat seama ca nu avem paine,asa ca am coborat,jur,pentru 10 minute.
Cand m-am intors,casa arata asa:


Si nu,fetele nu au ramas singure,au ramas cu tatal lor cel responsabil:)

Serbarea nr.2,serbarea nr.3 si serbarea nr.4

Am innebunit cu atatea serbari.Nu mai pot.Ma si enerveaza drept sa zic,nu gasesc nimic inaltator,sunt plictisitoare si peste toate astea,este mult,mult prea aglomerat pentru mine.
Dar,ca sa nu ma abat de la regula-desi as face-o,zau-ma implic cat de cat,adica le ascult cu stoicism versurile de la poeziile pe care trebuie sa le zica,le caut costume,le aranjez,ajung la timp la serbare,le aplaud,dar de fapt nu-mi doresc decat sa fiu la mine acasa.
La serbarea Mariei a fost plictisitor,a durat destul de mult,iar Ileana a fost absolut turbata.Am stat in spate,incercand din rasputeri sa tin copilul sa nu se napusteasca pe scena -nu,nu era scena,totul s-a petrecut in fata tablei.

La serbarea nr.2 ar fi  fost destul de ok,daca fetele nu s-ar fi certat si batut de fata cu toata lumea. La serbarea nr.3...moama,cata lume,cata agitatie,cate aparate foto,cate camere de luat vederi,eram ametita pur si simplu...Si a durat o ora jumate!!!!Eram turbata...Ileana se plictisise ingrozitor si pentru ca avea rol de ciocanitoare,a dat din aripi incontinuu si s-a tolagit pe scaunele alea fara sa-i pese ca o vede atata lume...


Da,pana la anu' am incheiat capitolul asta.

miercuri, 22 decembrie 2010

Nu stiu cum si nu stiu cand...

Au trecut 21 de ani.Tot ce s-a intamplat in zilele alea ,este intiparit atat de adanc in memoria mea,incat as putea sa descriu cu lux de amanunte fiecare zi din acel decembrie '89.
Imi aduc aminte de zilele de dinainte de Revolutie,cand ascultam Europa Libera in bucataria incalzita anemic de la cuptor si pregateam masa de Craciun.Facusem rost de jumatate de porc,care statea transat si cuminte in frigider si ne gandeam ce prajituri sa facem.Nu stiu ce ne gandeam atata,pentru ca nu ne pricepeam,faceam de fiecare data niste sinistrosenii cumplite,de care radeam cu lacrimi.Eram doar noi doua,eu si mama,strinse una in alta si comentam.
Imi aduc aminte ca in ziua mitingului,foarte multi din biroul nostru au refuzat sa mearga in Piata.Pentru cine nu stie,acest gest neasteptat de curajos putea fi o mare problema.Totusi,multi au refuzat si pentru asta am fost nevoiti sa semnam niste tabele,cum ca ,pe propria raspundere nu vom participa la miting.
Am stat toti in jurul televizorului din birou,iar in clipa in care s-au auzit huiduielile si s-a intrerupt emisia,Dinca-Dumnezeu sa-l odihneasca-a rasturnat scaunul pe care statea si a tipat de la inaltimea celor doi metri: a inceput!!!!
Mai stiu ca am ramas acolo in birou toti, pana ce s-au intors ceilalti.Si nu aveam telefoane mobile sa stim de cei din familie,am ramas pur si simplu,ingrijorati de moarte de soarta colegilor.
Dupa aproape doua ore,au incepu sa vina...Erau speriati,plansi,aveau hainele murdare,fusesera calcati in picioare si plangeau.
Seara,acasa m-am uitat de la balcon cum lumea vandaliza vitrinele magazinelor.Nici acum nu inteleg de ce s-au spart toate vitrinele de pe Calea Mosilor.Inteleg sa se sparga alea de la librarie si sa dea foc tuturor volumelor cu ceausescu,dar cu marochinaria ce-au avut??Nu am iesit in seara aia in Piata.Mi-a fost frica si oricum nu as fi putut iesi de maica-mea,care se asezase in usa ...A doua zi,curios,m-am dus la birou iar colega mea Carmen mi-a pus o floare pe birou si mi-a zis:poftim,sa nu uiti.Si  ce-ai facut,te-ai uitat la televizor?Mi-a fost rusine...Mai stiu ca am dormit pe hol in zilele alea,in sacii de dormit.Stiu ca la un moment dat s-a auzit o bubuitura ingrozitoare pe holul blocului.Am inceput sa plangem si sa tipam ca vin teroristii.A doua zi,am aflat cu stupoare ca de fapt vecinul nostru de la 9 dezmembra un cap de porc sa faca piftie...
Era o isterie generala,ca vin teroristii,ca se trage din masini,ca se omoara oameni pe strada...Pe 23 maica-mea nu mai aparea acasa...am asteptat-o cateva ore plangand si rugandu-ma la Dumnezeu sa nu fi patit ceva...Dupa ore intregi de asteptare,a venit acasa victorioasa cu cateva kilograme de banane si portocale...
Toti anii pana la Revolutie au fost grei,au fost oribili.Cine a trait atunci stie ce zic...e un pic ciudat sa scriu despre asta,aici in bucataria mea confortabila-aceeasi de atunci-cu mancare la discretie in frigider si cu un pahar de vin in fata.A fost oribil,dar,ce sa-i faci, toti anii aia s-au suprapus cu adolescenta si tineretea mea  si nu am cum sa-i urasc.Pentru mama a fost mai greu.Eu aveam visele mele si evadam,dar ea...
N-am sa-i uit niciodata privirea ei proptita intr-a mea ,in anul 1991,intr-un supermarket din Munchen.Mama mea,ca un copil mic,in picioare,in mijlocul atitor bunatati,stand incremenita si uitandu-se la mine.Nu era nici trista ,nici vesela.Ii vedeam in ochi orele lungi de stat la coada,in maini urmele lasate de storsul rufelor.La un moment dat am fost convinsa ca o sa inceapa sa rada isteric...
Au trecut 21 de ani.Suntem refuzati de Europa si suntem condusi de udrea.De una ca udrea...Imi ia obrazul foc.Mi se pare mai mult decat corect demersul Germaniei si Frantei.Nu meritam sa ne depasim conditia.Am devenit- in mare parte- un popor de manelisti,loviti de dorinta de avea,de a arata,de a demonstra  ca avem.Orice.Case,masini,haine cu brandul la vedere.
Ma gandesc la copiii mei.Ce fac cu ei?II invat ce?Ce stiu eu ca e bine?Atunci e nasol,pentru ca nu se potriveste cu ce e la scoala,nu se mai potriveste cu nimic.
Au trecut 21 de ani.Nu stiu cum si nu stiu cand...
The life is just a blink of an eye...

luni, 13 decembrie 2010

Prima serbare din an

A fost azi,timp de 3 ore si s-a tinut aici.Sunt foarte tari baietii ,stiu sa faca spectacol si sa tina in mana 50 de copii.Fetele mele invata sa danseze  aici,dansuri obisnuite,dar dupa spectacolul de azi m-am sucit si din 2011 vor merge la breakdance,pentru ca li se potriveste manusa stilul asta.Am inceput saptamana in forta,cu dansuri si cantece si cu mosul care a impartit daruri,cu mincare buna si cu un pic de ninsoare.Daca Ileana nu ar fi bagat in sperieti toti parintii de acolo,care fie isi puneau mana la ochi,fie la cap,de cate ori copilul facut din guma statea in maini si in cap,ar fi fost perfect.
Mai jos este varianta soft:






Poze cu copilul in cap sau in maini,nu am.Cum ar fi fost sa stau cu aparatul la ochi,in timp ce aia nu stiau cum sa se fereasca din calea ei?!

Reclamele din on line

Sunt dincolo de notiunea de enervare.Si nu,nu o sa cumpar niciodata nimic de la voi,cretinilor care-mi luati fata cu insistenta de cate ori deschid cate o pagina.Nu sunteti nici smecheri,nici interesanti si nu va doresc decat falimentul.

duminică, 12 decembrie 2010

Fat lady

    Asa ma simt de la o vreme incoace.Poate asa si arat.Nu ma pot mobiliza sa ma duc la sala,sa tin o dieta,sa nu mai bag in mine dulciuri seara si sa nu ma mai rasfat cu vin,bere,mojito la ceas de seara cand gura mea ar trebui sa nu deguste nimic.Poate doar un ceai lesinat.
Mai am tentative cand si cand sa inlocuiesc macar o masa din zi, cu o salata generoasa de varza si cu o scarbosenie de gratar de pui,dar mai mult de doua zile nu pot.Apoi incerc sa nu mai mananc seara,dar dupa ce se face in sfarsit liniste in casa si imi intind pe canapea oasele batrane,nu ma pot gandi decat la un pahar cu vin sau o bere rece.Si poate niste ciocolata.Si poate si o briosa cu multa ciocolata pe care tocmai am facut-o...Si uite asa,din zi in zi e mai rau.Si stai asa ca vine Craciunul si vin peste mine sarmalele si cozonacul si torturile pe care vreau sa le incerc si carnatii si fripturile suculente de la cuptor si cartofii copti inecati in unt-preferatii mei si cate si mai cate...Teoretic stiu ce trebuie sa fac.Am o gramada de carti in care ti se explica frumos si civilizat cum trebuie sa maninci,stiu,stiu,stiu toate lucrurile astea.
Micul meu dejun arata asa:

De maine (!) incep din nou sa ma autoeduc.Si ma voi duce si la sala.Da,da.Si la masaj...O sa fie bine.
It ain't over til the fat lady sings...

De Mos Nicolae

Noi am facut bradul foarte repede anul asta,pentru ca nu mai aveam rabdare si pentru ca peste tot sunt brazi impodobiti,asa ca de ce nu...
Am folosit bradul artificial de data asta,din doua motive,pentru ca in sufragerie-unde il asezam pana acum-nu mai este loc de un brad mare si pentru ca bradutul asta pe care il avem e foarte dragut si locul care ramasese liber pe hol i se potriveste de minune.
Mos Nicolae a venit in repetate randuri.Si luni dimineata,si luni dupa masa si marti si miercuri.
Fetele au primit carti frumoase,un alfabetar pentru Ileana,un carucior simpatic,doi caini care latra si rad si se tavalesc si cam prea multe dulciuri.
Aici sunt in pijama,luni dis de dimineata,nepieptanate dar gata de poze:





sâmbătă, 11 decembrie 2010

Despre cum vad eu lucrurile

  Subiectul acestor zile,dezbatut si pe net si la televizor,este cel legat de concediul mamelor si indemnizatia de rigoare.
  Deschid televizorul si o vad pe udrea.Am o sila nesfarsita fata de patachina asta,care-si da cu parerea despre subiectul asta cu copiii si careia ii doresc sa-si creasca plozii undeva la tara,iar singurul lapte pe care sa si-l permita sa fie de la vreun cocos pricajit din curte.
E adevarat ca fiecare are dreptul la o opinie,dar de la matracuca asta nu vreau sa aud o vorba.Psst.Gura.O rezolv usor cu telecomanda.
Sunt multe pareri pro si contra,dar cele contra sunt atat de pline de venin incat te crucesti.Amuzant este ca toate aceste pareri vin din partea unor femei care nu au copii...Ciudat.De unde stiu ele ce e mai bine pentru copilul meu sau al tau?
Cat despre mine,eu cred asa:

-ca orice comparatie facuta cu ce se intampla afara ar trebui exclusa din start,acolo ai ce sa faci cu copilul dupa ce te intorci la birou,exista crese decente si locuri suficiente unde poti sa-ti inscrii copilul,fara sa faci temenele si fara sa te umilesti in fata directoarelor si mai ai si posibilitatea de a lucra part-time.
-ca orice paralela ai face cu anii din comunism,hai tovarasi sa lasam faza cu femeile care stateau doar 3 luni acasa.Da,stateau 3 luni si dupa aia isi luau concediu medical din doua in doua saptamani si la 12 spargeau usa,pentru ca aveau dreptul sa aibe program redus.

Acum sunt cateva optiuni:
-sa ai parintii in putere care sa-ti creasca copilul-copiii,eventual in alt oras,iar tu sa devii mama de weekend,cu subtextul ca asa e cel mai bine pentru copil.
-sa ai parintii in putere si sa locuiasca in acelasi oras cu tine,parinti care vor semna condica la 8 dimineata si vor pleca la 9 seara.
-sa ii dai la cresa si sa ai si parintii in acelasi oras cu tine,pentru ca in mod sigur copiii se vor imbolnavi des si tu nu poti sa stai cu ei pentru ca esti la birou.aceeasi problema cand se inchid cresele sau gradinitele (vacante) si aceeasi problema o ai cu programul de seara,cand la 5 se inchid gradinitele iar tu iesi de la job la 6 jumate.ce faci?il pui sa vina pe jos acasa?
-sa ai multi bani si sa-i dai la gradinite smechere,de unde il poti lua la 7 seara.Pentru una bucata copil tariful este cuprins intre 1000 si 1500 lei.Fara optionale.
-sa ai o bona cumsecade,care sa nu se beleasca la telenovele in timp ce ala micu' linge covoarele din casa.aici sunt multe de discutat.eu am doi copii cam turbati si in mod sigur o bona nu ii razbeste.

Probabil ca mai sunt combinatii nenumarate.Nu stiu care e varianta ideala.Eu am trecut prin toate,mai putin cea cu copilul debarcat la bunici.Intr-un final am cedat nervos si mi-am dat demisia.Asa ca acum sunt bona propriilor mei copii si propria-mi femeie de serviciu.
Ma saturasem sa vin acasa tarziu,sa nu fie nimic de mincare,copiii sa fie nervosi ,iar eu iesita de sub control.E adevarat ca, cel putin pentru o perioada de timp,din punct de vedere financiar pot sa fac asta.
De fapt,inainte sa iau aceasta decizie,am pus pe hartie toate cheltuielile care apareau tocmai pentru ca eu ma duceam la serviciu sa castig niste bani.Ar fi trebuit sa o dau pe cea mare la afterschool si nu la ala din scoala unde sunt 60 de copii la o invatatoare,ci la ala de bogati care costa 900 lei fara optionale.Apoi ar fi trebuit sa adaug o bona pentru cea mica,sa o preia de la gradi (programul ei se termina la 5,al meu la 6 jumate).Apoi ar fi trebuit sa am o femeie -poate tot bona-sa-mi faca curat si sa calce si nu o data pe saptamana,ca la mine nu e muzeu,la mine chiar e nevoie sa strangi in fiecare zi.
Ar fi ramas in grija mea mincarea,cumparaturile si educatia copiilor.De la 7 la 8 jumate cand ele se baga in pat.Si nu,nu pot sa stau pana dupa miezul noptii sa fac ce e de facut intr-o casa,pentru ca a doua zi la 6 ma trezesc sa le pot duce la scoala si gradinita.Si cum eu functionez la parametri normali dupa 8 ore de somn...
Pe bune,chiar nu ma intereseaza cat sunt de organizate alte femei care isi pot trai viata dupa 7 seara.Eu chiar nu pot si nici nu vreau.
Ideal mi se pare sa pot beneficia de un job decent,care la maxim 3 sa se termine,sa-mi culeg copiii de unde sunt si sa-mi pot trai dracului viata pe care o am.Cu familia mea.Nu cu jobul,nu cu sedintele,nu cu oboseala care te macina zi de zi.
Repet,este numai parerea mea si asa am si actionat in consecinta.Sigur ca trebuie sa existe un echilibru si ca ai nevoie tu ca adult de o preocupare in afara casei si evident de niste bani.Dar in tara unde udrea este pusa ministru si una ca tampa aia de bambuista e europarlamentar,daca nu muncesti pana tarziu in noapte,pana iti da singele pe nas,se numeste ca nu ai chef de munca.
Semneaza o casnica.

joi, 9 decembrie 2010

Cum e blogu si stapanu'

       Adica nu prea a functionat in ultimele saptamani.Motivele au fost diverse.Maria nu s-a integrat prea bine la scoala,lucru care ma face sa sufar foarte tare.
Eu am intervenit,asta a dus la o cearta serioasa cu una dintre mame si la multi,multi nervi.
E clar ca sunt o mama care o sa-si supravegheze copiii mai mult decat e necesar si o mama care va fi in pragul infarctului daca ele,fetele,vor veni acasa cu cine stie ce papitoi.Sigur, e cale lunga,dar mintea mea face ce vrea din mine...
Dar toate evenimentele petrecute la scoala si reactia mea la ele,mi-au ridicat multe semne de intrebare.
Ce fel de mama sunt?Ce le ofer copiilor mei?O sa fiu in stare sa le explic de ce anume e bine sa se fereasca?De ce oameni e bine sa se fereasca?Cum o sa le transmit toate lucrurile pe care le stiu despre viata, in asa fel incat mesajul sa fie perceput corect?Dar oare lucrurile pe care le stiu eu despre viata sunt cele adevarate?Cand trebuie sa intervin?Cand trebuie sa stau deoparte?
Nu stiu cat sunt de pregatita pentru toate astea...Citesc o multime de carti despre educatia copiilor,incerc sa-mi controlez temperamentul,incerc sa nu mai tip,meteahna veche dealtfel,transmisa de generatii pe linie materna...incerc.De cele mai multe ori esuez.Apoi o iau de la capat zi de zi.
Voi reveni la subiectul asta cat de curand.

In afara de problemele astea,nu am mai scris pentru ca a intervenit o alta trasatura de caracter atat de puternica si incomoda in viata mea:inconstanta.Neputinta de a duce la bun sfarsit un lucru inceput.Plictiseala.Rutina care pe mine ma distruge.Asta fac de cand ma stiu.Incep ceva cu entuziasm maxim,ca apoi sa arunc cat colo fara sa-mi pese catusi de putin.
Nu am deschis blogul mai bine de o saptamana.Mi se parea total neinteresant,nu intelegeam ce ar trebui sa scriu acolo,de ce ar trebui sa scriu ceva in fond si la urma urmei.
In saptamana urmatoare l-am deschis numai pentru a vedea daca ma mai citeste cineva in conditiile astea de mutenie absoluta.Da,ma mai citeste.Apoi am citit eu.M-am bucurat,m-am amuzat,mi-am adus aminte.
A fost placut.Mi s-a facut dor sa scriu.
Nu scriu lucruri extraordinare,nu sunt specialista in nici un domeniu.Scriu despre lucrurile mici si mari din viata mea.Am inceput sa scriu imediat dupa ce mi-am dat demisia,pentru ca aveam timp la dispozitie,pentru ca plecam intr-o tara interesanta,pentru ca ma simteam "nevorbita" si poate dintr-o nevoie de confesiune.
Am sa continui cu acest blog cat o am chef de el.Dar mi-am promis ca daca vor mai exista pauze din astea lungi voi renunta si voi trece la clasicele notite, pe diferite agende si caiete.Nu se stie cand loveste Alzheimer-ul.Pana acum doi ani la fiecare sfarsit de an scriam pe niste foi un fel de rezumat al anului ce tocmai se incheia.Ce povesti traisem,ce au facut copiii,unde am fost in vacanta ,ce locuri minunate am vazut,ce oameni am intalnit.Pe scurt, ce traieste omul in 365 de zile.Mi se parea interesant ca peste multi ani ,fetele sa gaseasca povestile astea si sa se bucure ca le-am scris.Poate o sa reiau obiceiul asta...
Asa ca:bine m-am regasit.

joi, 18 noiembrie 2010

Cele 24 de vami sau drumul sufletului dupa moarte

Nu provin dintr-o familie aplecata catre obiceiurile bisericesti.Ma inspaimanta mirosul de tamaie la fel de tare ca mirosul din spitale.Asociez aceste doua mirosuri pentru ca mi-au invadat inceputul adolescentei,cand tatal meu s-a imbolnavit,a suferit,apoi a murit.
Nu ma innebunesc sa intru in biserica pentru ca,desi au trecut aproape 30 de ani de cand tatal meu a murit,il vad inca in sicriu,inca tanar si frumos,urandu-l ca m-a lasat singura cand aveam nevoie de el.
Avea cu trei ani mai mult decat am eu acum...
Singurul moment din an cand merg cu bucurie si cu un soi de evlavie la biserica,este de Paste.
Ma emotioneaza multimea care sta in liniste si asteapta Lumina,ma emotioneaza cum canta toata lumea in cor:Hristos a inviat!De fiecare data plang.Ma gandesc ca nici macar epoca comunista nu a reusit sa tina oamenii in case.Nu am lipsit in nici un an.

Scriu toate astea pentru ca cineva foarte drag mie si-a ingropat  astazi tatal.
Cand innodam monezile in batiste,am intrebat de ce facem asta.Cineva a spus pentru ca reprezinta cele 24 de vami.Nu am stiut ce inseamna asta.Am citit si am aflat ca in credinta noastra ortodoxa,in primele trei zile dupa moarte,sufletul omului trebuie sa treaca de cele 24 de vami ale vazduhului,sa poata ajunge intr-un loc mai bun.

Vama I-a este vama vorbirii in desert-cine oare nu face asta zi de zi?cine nu vorbeste fara treaba,cine nu foloseste cuvinte nebunesti care lovesc,cine nu spune cuvinte care dor?cine?
Vama a-II-a -a minciunii-oare exista oameni care nu mint?sunt minciuni nevinovate,minciuni mici,minciuni mari,toate sunt in jurul nostru,atat de comode si sigure.
Vama a-III-a:a osandirii,clevetirii si a judecatii aproapelui:toti avem impresia la un moment dat ca suntem mai buni si mai frumosi si mai corecti fata de cel de langa noi.Nu-i asa?
Vama a-IV-a- a lacomiei si a betiei.La vama asta cu lacomia,nu stiu daca ar fi de ajuns banul ala prins in batista ca sa o trec.Hai sa fim seriosi.Aici ma refer strict la lacomia stomacului si nu la altceva.Da,si stins cu vin.Din belsug.Daca e sa se numeasca betie,platim pentru asta,nu?
Vama a V-a-a lenevirii-se specifica ca e vorba de toate zilele si ceasurile pe care le pierzi in zadar.Eu cred ca asta e o indeletnicire placuta la orice ora si la orice varsta.

Am obosit deja...Sunt 24 de vami: a furtului,a iubirii de argint,a cametei,a nedreptatii,a invidiei,a mandriei,a maniei,a pomenirii de rau,a uciderii,a vrajitoriei,a desfranarii,a preadesfranarii,a sodomiei si gomorei,a ereziei,a zgarceniei,a idolatrizarii si a credintelor demonice,a sulimenirilor-ha,a fumatului,a simoniei-cand vinzi credinta pe bani.

Toate astea-mai mult sau mai putin-suntem noi,aici pe pamant.Avem de infruntat zi de zi vamile sufletelor noastre,incercand sa fim ispasiti de pedepse la o judecata de care ne temem toti.
Poate ca unii fac asta mai mereu,cercetandu-si sufletul cu atentie,poate ca altii cred ca toate pacatele se ispasesc pe pamant intr-o contabilitate precisa si nemiloasa.

Eu personal cred ca fiecare are un inger si un demon.Tot ce pot sa-mi doresc ,este ca ai mei sa fie prieteni.

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Leapsa

Am de onorat o leapsa.O fac cu intarziere.Nu ma dau in vant dupa ele,dar imi place de guguluf si nu e frumos sa nu raspund...

1.Esti intr-o situatie unde drepturile individului nu exista. Trebuie sa alegi intre Umilinta si Bataie. Tu ce alegi si de ce?
-daca pot sa dau si io,aleg smardoiala
-daca da doar ala in mine.atunci aleg umilinta.ma retrag in coltul ala safe din mine si afara sunt doar eu,robotul.nu aud,nu vad,nu simt.

2. 3+4= 5 este posibil?
-clar e posibil.in matematica din capul meu...

3.Daca cineva maine iti pune pe masa 1 milion de euro si iti spune sa omori pe cel mai bun prieten/a, ai face-o?
-asta e o intrebare fara noima.raspunsul este nu.

4.Esti la un pas sa iti realizezi cel mai mare vis al tau. Pentru a reusi trebuie sa faci un compromis pe care in mod normal nu l-ai face. De retinut e ca de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tau pentru todeauna. Ce faci?
-depinde de compromis,depinde de vis...dar nu mi-as vinde sufletul diavolului...

5.Ai inselat, furat vreodata?
-pe mine.de multe ori

6.Ce parere ai despre zicala: ¨Creeaza-i unui om DORINTA si se va fute pe ele de principii, vise, etc” ?
-asta are legatura directa cu intrebarea de la numarul 4

7. Spui intotdeauna adevarul?
-adevarul nu exista.exista o infinitate de perspective si o infinitate de adevaruri.

8. Ti s-a facut vreodata o observatie negativa in pat? daca da care a fost aceasta.
-nu am auzit nimic...

9. Esti in situatia de a decide intr-o situatie fara iesire. Trebuie sa ordoni moartea a unui milion de oameni pentru a salva alti 5 miliarde. Daca nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toti. Care e decizia ta?
-depinde in care parte e familia mea...brrrr.macabra leapsa,macabru raspuns...

10. Ce aplicatie/formula matematica ne poate da raspunsul =123456789 ?
-de unde sa stiu oare?!

11. Pentru ce suma ti-ai inchiria timp de o saptamana partenera/ul?
-este al meu pe vecie

12. Daca nu ai avea ce manca ai da in cap cuiva?
-daca nu as avea ce manca,as fi in stare de orice...nu,nu glumesc

13. Cand ai facut ultima oara sex si cu cine?
-iar a luat-o leapsa pe campii...

14. Iti prinzi partenerul in pat cu o alta persoana in timpul actului sexual. Cum reactionezi?
-bai,ar fi naspa rau...i-as speria rau de tot,sa faca penis captivus si dupa aia chem pro-ul...


15. Daca ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar primele 7 lucruri pe care le-ai face?
-asta imi place...m-as face de 1,80,cu picioare lungi si tate mari...ete asa...

16. Dai bani la cersetori?
-nope


17. Maine e sfarsitul lumii. ai 24 de ore la dipozitie. cei ai face in aceste 24 de ore?
-m-as imbata indelung si definitiv


18. Esti intr-o celula de 2/2 cu inca un partener de 10 ani. In tot acest timp ai fost pus/a la cele mai groaznice chinuri posibile. Intr-o zi ti se ofera posibilitatea de a scapa de toate acestea. Trebuie doar sa-i oferi cele mai goaznice chinuri colegului de celula timp de 2 ani. Ce alegi? Sa te chinuie in continuare sau sa-l chinui tu pe colegul de celula?
-da,l-as chinui fara mila


19. Intr-o zi te suna cineva si iti spune ca stie cel mai groaznic secret al tau. Daca nu-i dai ce si cat vrea, va spune tuturor. Daca s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai cladit, ai pierde totul. Ce vei face in continuare?
-ipotetic vorbind,l-as omori.practic,nu am secrete...sunt o carte deschisa...

20. O parere personala obiectiva despre autorul care ti-a trimis leapsa. minim 50 de caractere
-imi place mult,cred ca semanam,banuiesc ca vorbeste mai mult decat scrie,e tafnoasa,apriga la manie,are chef de duca mereu,e o mama buna si inca mai cercetez...










Comentariul meu

     Cine nu a fost adolescent pe vremea lui ceasca,cine nu stie cum e sa nu ai la ce visa,nu poate sa inteleaga ce a insemnat cenaclul flacara.Eu aveam atunci exact varsta potrivita ca sa rezonez 100% cu ce se intampla acolo.Am fost la doua sau trei spectacole,toate tinute la sala polivalenta.Si acum simt mirosul ala de primavara cruda,cand sangele iti alearga prin vene,nestavilit ,cand simti ca lumea e a ta si ca poti face orice.Si acum tin minte petrecerile,ba nu,atunci nu erau petreceri,erau "ceaiuri",cand se gasea cate o chitara si o voce,care sa cante pustoaico,odata am ucis o vrabie,partaj,si totusi exista iubire,la adio tu...si acum stiu multe din cantecele astea.Poate sunt versuri si cantece simple,asa cum cineva isi dadea cu parerea pe net si privit acum poate parea in multe feluri acest cenaclu,caraghios,pueril,trist,fara substanta.
Mie nu-mi pasa.Nu-mi pasa nici ca Paunescu a scris versuri pentru ceausescu si ca a fost poet de curte.Nici atunci nu-mi pasa.De fapt,nici nu cred ca m-am gandit vreodata la asta atunci.Imi era de ajuns ca-mi daruise niste momente unice.Ce treaba sa fi avut eu,la 15 ani, cu orice altceva in afara de muzica,cuvinte,carti si dans?Si cu ce s-ar fi schimbat lucrurile ca l-a preaslavit pe ceausescu?Nu stiu nici cum a fost ca om si nici nu ma intereseaza.Am citit si auzit multe,multe comentarii in zilele alea, unele extrem de dure si nepotrivite cu situatia..E adevarat ca amaratii astia de la tv, care nu mai stiu cu ce sa-si umple emisiunile lor retarde,au exagerat ingrozitor si au transformat totul intr-un circ penibil,greu de privit.
Ma gandesc din nou la perioada de atunci.Lumea din jur era gri.Aveai doar doua ore la televizor in fiecare zi si alea despre ceausescu...Cum sa nu innebunesti,tu adolescent,cand intrai intr-o sala plina ochi de tineri,care tipau si cantau si se bucurau?Si acum cand merg la cate un concert,ma ia pe sus energia aia formidabila de pe stadion sau din sala,legatura dintre oamenii aflati acolo,felul in care trec orele alea,de parca ai fi suspendat in timp...Si azi sunt atatea efecte speciale,lumini care-ti iau ochii,dansatori,costume.Azi e show.Atunci era o sala,era o chitara,era o voce.Atat.Adrian Paunescu ne-a colorat visele atunci si pentru asta am plans cand a murit.
L-as fi plans si daca n-ar fi existat cenaclul,doar pentru ca a scris repetabila povara si ruga pentru parinti.

Si pentru aceste versuri pe care le iubesc nespus ,cantate de Alifantis:

vineri, 12 noiembrie 2010

O saptamana in care...

am stat la soare.mult.
am vazut filme.foarte multe filme.si seriale
am facut multe prajituri
am fost lenesa
nu m-am atins de blog.nu am avut ce sa scriu.
am copilarit
am ras mult
am fumat pe ascuns in parc (m-am ferit de copii)
mi-am colorat unghiile in roz si apoi in mov.cul
mi-am facut griji
am plans
am trait
am fost in viata mea.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Hollywood Multiplex:LOVITE-AR FALIMENTUL!!!!

Nu inteleg cum am putut azi sa le dau banii mei...Nu inteleg cum de nu am facut scandal monstru pentru nesimtirea de care au dat dovada...Sunt oribili si mizerabili si nu mai am ce sa caut acolo.
Oricum urasc mall-urile si merg rar.Ma enerveaza aglomeratia,pasaricile care defileaza fardate strident si iesite la agatat,meltenii,manelarii,fitele maxime,magazinele,preturile si tot ce colcaie pe acolo.Din cand in cand,ajung prin cate un mall,cand imi ia Dumnezeu mintile.
Azi am ajuns la mall vitan,pentru ca le-am promis fetelor ca le duc la film,la testoasa Sammy.Am ajuns cu 45 de minute inainte de ora inceperii fimului,fiind convinsa ca am suficient timp sa cumpar bilete.Surpriza!Din cele opt case de bilete,erau deschise doar doua,iar cozile erau uriase.Fetele alea care vindeau bilete,erau vopsite pe fata de parca erau in razboi cu tribul vecin si mai  erau si ingrozitor de obraznice si tupeiste.Am stat la coada 45 de minute.In loc sa se faca o coada pentru filmele care incepeau atunci si una pentru cele de dupa masa-la care era nu stiu ce promotie,se imbulzea toata lumea la aceeasi coada.Ca sa nu mai spun ca tarifele afisate sunt altele fata de pretul pe care l-am platit.Iar pretul este URIAS.
Mi-a fost greu  sa ma dezlantui acolo,eram totusi cu patru copii dupa mine,care asteptau de 45 de minute.A venit la un moment dat o tipa si a vrut sa faca o reclamatie,dar fufele alea au trimis-o la plimbare urgent.
Mi-e sila pur si simplu ca se accepta asa ceva,sunt nervoasa ca nu am reactionat in nici un fel,mi-e ciuda ca lumea nu zice si nu face nimic.Singura mea speranta este ca poate vor da faliment si poate,cand o sa o ia de la inceput ,vor invata la un moment dat sa-si respecte clientii.

Servitoarea Nuti

Asa ma simt zilele astea.De cand sunt fetele in vacanta si de cand au simtit ca vreau sa le rasfat,s-au obraznicit intr-un hal fara de hal.
Stau tolanite in pat si tipa:
-Mamaaaa,vreau apa!
-Mamaaaa,vino!
-Mamaaa,vreau mar!
-Mamaaaa,vreau dulce!
-Mamaaa,Maria nu ma lasa in pace....
-Mamaaa,Ileana nu ma lasa in pace....
Si mai pot sa scriu inca o ora daca vreau si nu se epuizeaza cerintele lor.
Ieri ne-am dus in parc,la gimnastica si la tenis -sa vedem daca vor sa dea cu racheta si chiar daca a fost o zi plina,nu m-au slabit o secunda.
Vreau si eu vacantaaaaaaaaaaa!!!!!

Nu stiu de ce am folosit numele de Nuti,pur si simplu asa mi-a venit.

joi, 28 octombrie 2010

Parfum(uri)

    Prima data am vazut o sticla de parfum cand aveam 6-7 ani.Se numea Fidji si il avea fiica doamnei de peste drum de casa lui mamaie.In scurt timp aveam sa aflu ca avea o adevarata colectie,unele consumate,altele cu putin parfum inauntru.De cate ori ma duceam acolo,imi bagam nasul in sticlute si ma prefaceam ca sunt mare si ca toate sunt ale mele.Si evident,ma pufaiam cu ele.
   Alta amintire vine din perioada cand eram printr-a 5-a sau a 6-a si invatam la Mada acasa gramatica.Adica ea ma invata pe mine.Bineinteles ca fiind singure in casa,scotoceam prin dulapuri si invariabil ne dadeam cu Hattric-ul pe care-l gaseam in noptiera parintilor ei.Doar un pic,zicea,doar un pic...Ani de zile ne-am dat cu Hattric si uneori mai schimbam cu Brut.Recunosc si acum mirosurile astea...
    In anii urmatori n-am mai avut nici o tangenta cu odicoloanele.Stiu ca pe vremea lui ceasca foloseam nenorocirea aia de zefir, cine-l mai stie si niste mizerii bulgaresti cumparate la bisnita...
    La 18 ani am trecut in alta liga...Chiar de ziua mea,mama mi-a cumparat un Charlie,nu's cum facuse rost de el,dar mai fericita nici nu putea sa ma faca...Am legumit parfumul ala cred ca un  an de zile,la sarbatorile alea mari si la intalniri...
    Prin '92,cand am iesit prima data din tara,prietena mea Henny m-a dus la Douglas!!!E cum sa-mi faca asa ceva,dupa atatia ani de Zefir??!
     Dar,niciodata nu am facut o pasiune teribila pentru parfumuri.Cand nu aveam bani,nici nu se punea problema sa cumpar,cand am inceput sa castig mai bine,mi se parea imoral sa dau o mica avere pe o sticla de parfum,asa ca nu le-am acordat o prea mare atentie.
    Oricum eram dezorientata cand intram intr-o parfumerie si habar nu aveam ce sa cumpar,ca de altfel si acum.Mi se amesteca toate mirosurile alea pe mana,habar nu am cu ce m-am dat,ma ia durerea de cap,nu-mi place.
     Ideea este ca nu am gasit pana acum un parfum care sa fie doar pentru mine.Al Meu.
PARFUMUL.
Ma intreb ce-mi doresc...Sa fac incercari si sa fiu deschisa la nou sau sa caut si sa ma opresc la unul singur?
Am cumparat un singur parfum de mai mult de trei ori ,pe Noa de la Cacharel.
Am doua prietene pe care le pot recunoaste dupa parfum.Oriunde as fi,cand simt miros de Roma,o vad in fata ochilor pe Henny.Fara dubii.E acolo,iluzorie,dar e ea, cu toata pleiada de amintiri.
Sau cand miros Samsara o vad pe Nico (chiar daca intre timp nu mai vrea sa auda de el).
Si intorcandu-ma in timp,imi dau seama ca asociez stari,sentimente si persoane cu un anume miros.Mirosul de lacramioare imi aduce aminte de diriginta mea din scoala generala,mirosul de liliac ma duce in curtea lui mamaie,iar mirosul de ghiocei este mama.Si acum,cand vine la mine primavara,intotdeauna are un buchet de ghiocei in mana.
Ma gandesc ca mi-ar placea ca parfumul meu sa trezeasca amintiri sau atunci cand fetele mele or avea o zi mai proasta,sa le picur doi stropi din parfumul MEU si sa ma simta aproape...Sau peste ani,cand o sa fie mari si o sa simta o adiere,sa zica,parca e mama...
Acum,cu orice parfum pe care-l am in baie,daca as face figura asta,nu ar insemna nimic pentru ele.si nici pentru mine...
Nu-mi ramane decat sa mai caut.Pana atunci,ma bucur de ce am.

miercuri, 27 octombrie 2010

Bon Bon Jovi

Daaa....Pe 10 iulie 2011.



Amorteala

    Habar nu am cand a trecut o saptamana...Mi-am aruncat ochii pe blog si am vazut ca nu am scris de o saptamana...Ma simt ca in diminetile alea cand ceasul suna prea devreme (de fapt,intotdeauna ceasul suna prea devreme) si imi spun,cleioasa de somn,lasa ca mai stau cinci minute si ma trezesc dupa o ora ca si cum ar fi fost doar o secunda....Habar nu am cum a trecut timpul...Stiu ca m-am reapucat de citit,iar asta e un lucru bun.Am terminat accidentul si orasul cu salcami de mihail sebastian,am citit la taifas de aurora liiceanu si am inceput azi o carte senzationala,minunata si fermecatoare si daca spun toate astea dupa ce l-am citit pe sebastian,e ceva cu cartea asta.
  Intotdeauna stii de la inceput ce relatie vei avea cu cartea pe care o incepi.
  Sunt carti pe care le iubesti de la primele pagini-ai un coup de foudre care se poate transforma in dragoste pe vecie sau sunt carti care la inceput nu-ti spun nimic,dar dupa cateva pagini te inlatuie incet incet si nu-ti mai dau drumul pana la sfarsit,sunt carti pe care vrei sa le termini dintr-un simt al datoriei,sunt carti care te fac sa razi,sunt carti care te trezesc la realitate,sunt carti brutale ,pe care vrei sa le uiti dupa ce ai terminat ultimul capitol,sunt carti searbede pe care te chinui sa le citesti saptamani intregi si nu poti,si sunt cartile de care stii ca vei ramane pentru totdeauna legata...Pe alea le simti de la primele pagini si incepi sa le dai tarcoale,sa nu citesti nici prea repede, dar nici prea incet,sa le rasfoiesti ,sa te joci cu ele pana ce cazi cu totul in poveste si nu mai poti iesi de acolo.Am citit 50 de pagini azi si ma gandesc numai la ce se va intampla acolo,la personajele de acolo si la destinul lor.Este o carte a carei actiune se petrece in Afganistan,despre care nu stiam nimic mai mult decat ce se spune in buletinele de stiri.Este o carte despre prietenie,tradare si onoare.
Bun.
In afara de carti,m-am preocupat cu filme de groaza.Am vazut sambata piranha.Nici acum nu stiu cum am acceptat sa merg la acest film,cand in sala de alaturi rula eat,pray,love cu javier bardem (da,stiu,stiu si cu julia roberts)...dar argumentul suprem al lui D a fost ca si eu l-am carat la o gramada de filme siropoase si el a rezistat...mentionez ca toate astea s-au intamplat acum 11 ani,in perioada noastra de tatonari...asa ca mi-a zis in felul urmator:vreau sa vad piranha,are tot ce-i trebuie femei in chiloti,sange-si a fost sange din belsug si unde mai pui ca sunt si 3D..bla bla...am zis ok (cica asta e pentru cautatorul de oase cu denzel).apoi seara am vazut terminator si dark knight.Curios este ca dupa atata violenta,am dormit bustean....
A doua zi am pus samuraiul cu alain delon.Doamne,ce barbat frumos,ce actor,ce privire....Din pacate, am adormit dupa prima jumatate de ora si ce mi-au auzit urechile cand m-am trezit...Desole alain...
In rest,scoala,lectii,lectii, scoala.Stam din ce in ce mai bine la capitolul asta si ma bucur.Ne-am tinut de program si nu mai sunt certuri si animozitati pe tema asta.
Acum astept cu nerabdare vacanta asta scurta de o saptamana....O sa inchid ceasul intr-o debara intunecoasa si o sa-l eliberez cand o sa-i sune ceasul...

miercuri, 20 octombrie 2010

Bastonasele groazei

Pana azi la pranz ,cand copilul a terminat in timp record lectiile,am crezut ca rup toate caietele si cartile,ca o retrag de la scoala si mergem undeva la tara sa muncim pamantul.Macar o facem linistiti si papam mancare bio si cu asta basta.
Cate saptamani au trecut?4 ,5?Cam asa ceva...Saptamani care mi-au pus nervii la incercare.De cate ori ne asezam pe scaunul ala roz cumparat de la Ikea,la biroul ala alb cumparat tot de la Ikea,in camera frumos aranjata si dichisita,curata si aerisita,roz si mov si cu muscate la ferestre,parca ne lua strechea.Pe ea o deranjau tot felul de lucruri,firul prea intins de la lampa,taietura fina din sertarul biroului,care ptiu,s-a nimerit chiar in dreptul ei,bormasina care se auzea infundat de la nu stiu ce etaj,parul care o gadila pe ceafa,pipi care o lovea exact cand punea mana pe stilou,foamea care o napadea brusc,desi infulecase cu jumatate de ora mai devreme,somnul care ii facea pleoapele sa-i cada pe caiet,telefonul care taraia cand vezi doamne,era pregatita sa lucreze cu sarg si daruire...pe mine...ce sa ma mai deranjeze pe mine....doar mutra aia intrebatoare si enervata,ca de ce dom'le nu merge stiloul,nu vezi cum scrie??Dupa ce imi bagam unghiile in carne sa nu ii arunc caietele pe geam si sa incep sa o smotocesc,somnul o lovea adanc si pentru vreo trei ore batute pe muchie,cand se trezea plina de artag ca de ce nu am trezit-o mai devreme,acu' cum isi mai face ea lectiile pe intuneric,de parca as fi scos-o cu birou cu tot la ghena...Mi-a alinat suferinta Mihail Sebastian,pe care l-am recitit pe nerasuflate stand pe scaunul ala roz de la Ikea,la biroul ala alb si spunand din cinci in cinci minute:e foarte bine,hai,mai ai un pic si termini.
Azi,am schimbat tactica.A venit de la scoala si s-a apucat de lectii.Le-a facut intr-o ora,absolut perfect si cu o buna dispozitie extraordinara.E adevarat ca a adormit pe scaun la dentist,in timp ce stomatoloaga ii umbla cu un acusor pe la canale.Avea ochelari de soare pe nas si dormea.Dusa.Mor de oftica ca nu am avut aparatul la mine sa o pozez si pe ea si pe cei de acolo care nu mai puteau lucra pentru ca se inecau de ras...
Asa ca azi la ora 8,toata lumea e relaxata si demonii din bastonase s-au dus naibii de la geamul nostru.
Am desfacut o sticla de vin alb si m-am indopat cu fondue...
Acu' imi pun un film si ma bucur de viata.


duminică, 17 octombrie 2010

Lipscani,duminica la pranz

Azi la pranz am plecat la o intalnire cu niste doamne.Fiecare cu povestea ei.Eu cu povestea mea.Cand ne-am intalnit prima data,eu aveam 18 ani si pot sa descriu cu lux de amanunte cum a fost prima zi.Stiu ca D-na Aniceta mi-a dat o smochina,Cristina m-a pus imediat sa fac o schita,iar Cornelia m-a masurat din cap pana in picioare sa vada ce hram port.Au trecut de atunci 25 de ani.Si ne intalnim in continuare o data pe luna.Mi se pare un lucru extraordinar.Ne revedem cu aceeasi placere,radem la glumele nascute spontan,ne tachinam sau spunem franc ce nu ne place,fara sa ne suparam.Ne aratam pozele cu copii,stim care ne sunt necazurile si bucuriile.Ma emotioneaza de fiecare data intalnirile noastre.
Azi ne-am intalnit pe Lipscani,la Crama Domneasca,unde,din pacate era un botez.E adevarat ca in sala de langa noi,dar muzica era data atat de tare si fara pauza,ca a trebuit sa tipam una la cealalta cat a durat masa.Nu pot sa inteleg de ce se da muzica atat de tare!!!De ce?Poate treaba asta e facuta special,sa te scuteasca de o eventuala conversatie cu cei de la masa?Poate asta e modelul,sa iti mananci sarmalele in racnetele aluia,dai banul si te cari...Nu,nu vreau sa fie liniste,dar nici nu vreau sa zbier sa ma auda persoana de langa mine,care e la 15 cm de umarul meu...
In rest,Lipscaniul e la fel,ba mizerabil,ba pitoresc,depinde ce vrei sa vezi....






Dupa dentist

In fiecare vineri mergem la dentist.Nu vreau sa las lucrurile la voia intamplarii si sunt pur si simplu obsedata de treaba asta cu dantura.Incerc sa le obisnuiesc cu procedurile de acolo,le supraveghez cu strictete in fiecare seara cand se spala pe dinti si sunt foarte atenta la fiecare carie care apare.Maria nu are niste dinti prea grozavi si pe cat pot,incerc sa remediez acolo unde natura nu a fost darnica.Intotdeauna oamenii care zambesc larg si isi dezvaluie o dantura perfecta au parte de mai putine complexe,zambesc mai des si sunt foarte frumosi .
Cred ca am reusit in mare masura, pentru ca merge extrem de relaxata acolo si sta pe scaunul ala cat e nevoie.
In poza de mai jos,tocmai iesise dupa o ora de tratament.Pare ok,nu-i asa?


Pentru ca vineri nu am fost cu masina,ne-am plimbat agale pe stradutele de acolo,care sunt fermecatoare.Daca as avea multi bani,acolo m-as muta si maine, fara nicio ezitare.E liniste,casele arata a case adevarate,sunt flori si simti ca toate sunt asa cum trebuie sa fie.Strazi asezate,cu amintiri ,strazi ferite de mizeria orasului.





vineri, 15 octombrie 2010

Himpelchen si Pimpelchen

Azi am cautat ceva in biblioteca fetelor si mi-a cazut drept in brate o carte.Cred ca a fost prima carte pe care am citit-o singura,fara ajutor.Nu mai tin minte de la cine am primit-o,stiu sigur ca a fost de ziua mea.Am rasfoit-o azi si am lasat-o la indemana sa le-o arat fetelor si sa vad daca le intereseaza sau nu.Stiu ca la un moment dat am rugat-o pe mama sa-mi faca un tablou dupa una din imaginile din carte.Nu-l mai am,pentru ca a existat o vreme cand nu-mi pasa de lucrurile vechi si le consideram prostii bune de aruncat...
Nu are prea multe poze,dar povestioarele sunt pline de umor si de tot felul de aventuri.Iar acum imi pare ca Himpelchen si Pimpelchen au iesit din paginile cartii si sunt la mine in casa...





Durerea de cap

De miercuri incoace parca am capul bagat intr-un cerc mic de tot,care, pe masura ce ziua inainteaza,se face tot mai mic.Am dat cu ketonal,am dat cu antinevralgic,nimic.

Nu am mai stat nici macar pe net,de blog ce sa mai zic...
Zilele s-au scurs cu incetineala melcului,toate lucrurile mi-au cazut din mana,nu am fost in stare sa citesc un rand din niciuna din cele trei carti incepute,nu am vazut un film,nu am ascultat o melodie...Triste zile...
Am adormit in fiecare seara la 9,inaintea fetelor,sperand ca prin somn sa scap de durerea de cap.
In zilele astea fara cap si fara coada,mi-am dat seama ca am uitat sa-mi sun una din cele mai bune prietene si sa-i urez la multi ani....Nu am uitat in nici un an si suntem prietene de 31 de ani...Semne clare ca imbatranesc...Mi-am adus aminte ca a fost ziua ei,pentru ca mergand pe strada spre scoala,la un semafor cineva asculta Bee Gees si intr-o secunda am fost inapoi in timp,la "ceaiurile" pe care le dadea Mada de ziua ei,unde dansam ca nebunii pana la 11 noaptea, cand veneau ai nostri sa ne ia acasa...
Pentru Mada si pentru anii in care nu aveam nici o grija,un pic de Bee Gees:


marți, 12 octombrie 2010

Coaste de porc

Drumul meu de fiecare zi trece uneori si prin fata pe la Nicoresti.
Azi m-am oprit sa fac niste poze in amintirea meselor cu bucluc de la subsol si fabuloaselor coaste de porc care mi-au ingrosat talia cu cel putin 4 cm.
Nu am mai intrat de ani buni in el,arata jalnic,nici nu stiu daca mai functioneaza,nu imi gadila nasul nici un miros, desi am trecut la catva centimetri de geamurile care dadeau spre bucatarie,dar ramane un loc pe langa care trec cu bucurie.
Deci,pentru cei care stiu despre ce e vorba: coaste de porc cu varza calita.


luni, 11 octombrie 2010

Deja??!!!

Azi in parc copilul meu cel mic,care nu mai pleaca nicaieri fara o agenda minuscula si un pix,scria de zor...Cand am intrebat-o ce face si ce scrie,mi-a spus ca ii scrie lui Mos Craciun...Ups...Nu-mi vine sa cred ca peste doua luni si un pic o sa fie Craciunul...Asa ca,incepem sa facem liste.Am intrebat-o ce vrea sa-i aduca mosul si mi-a zis ca pe Tinkerbell...Mai avem vreo patru acasa,dar ce conteaza...
Am stat si m-am gandit ce vreau eu si a iesit asta:

-multe filme noi, sa pot face maraton de filme,asa cum imi doresc de mult.
-cartile lui Jamie,alea colorate si frumoase
-o saptamana la Munchen,cu plimbari prin Marienplatz
-un parfum Noa de la Cacharel
-tabloul cu marea,descoperit de curand-dar cred ca nu am rabdare sa astept Craciunul...

Acum astept scrisorile fetelor cu nerabdare.Despre el,stiu deja ce vrea.
Si in avans,o poza:

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Film pentru o zi ploioasa

Chiar daca nu ma innebunesc dupa Julia Roberts,am revazut filmul cu mare placere...
Am pus aici melodia care mie imi place cel mai mult din tot filmul,cea cantata de Al Green (dar compusa de fratii Gibb din Bee Gees) si nu celebra "She" a lui Elvis Costello.


joi, 7 octombrie 2010

Un film ca un pumn in stomac

In ultima saptamana nu am reusit sa ma ocup de "zona artelor".Fie am avut de alergat la scoala si la gradinita,fie au fost nesfarsitele lectii de dupa amiaza,fie diferite treburi prin oras,toate m-au tinut departe de ceea ce-mi place de fapt cel mai mult:sa citesc si sa ma uit la filme.De citit nici nu poate fi vorba,pentru ca la 9 jumate adorm in fiecare seara-ma gandesc ca o fi de vina noaptea pierduta de-aiurea la nunta de sambata-iar filmele incep prea tarziu.
Insa aseara,intr-o doara m-am asezat in fata televizorului si am dat de Di Caprio.Nu m-am urnit pana ce nu s-a terminat filmul.Un film ca viata.Amar,surprinzator,senzual,pasional si extrem de dur.Un film care iti spune ce nu vrei sa afli niciodata.Caprio este foarte bun,mai bun ca in Inception.Se completeaza perfect cu Kate Winslet si nu inteleg de ce nu joaca mai mult impreuna.Michael Shannon este genial si ma enerveaza ca nu am vazut mai multe filme cu el.Filmul se numeste Revolutionary Road si vorbeste despre libertatea noastra  atat de iluzorie si despre visele atat de greu de pastrat.

La Braila

In weekend am fost la o nunta.Mie nu-mi plac nuntile.Nu stiu de ce, pur si simplu ma enerveaza.Cand eram mai tanara cred ca nu aveam nici o opinie despre nunti,ma gandeam mai mult la ideea de "mireasa",la rochia de printesa pe care urma sa o port si la cum o sa-mi stea parul.Asta a fost in era dinozaurilor.Intre timp am fost la destule nunti ca sa-mi pot face o opinie.Nu,nu-mi plac.M-am gandit o perioada ca poate strugurii sunt acri si subconstientul lucreaza.Nu.Ne-am gandit ca am putea incerca si noi,dar numai gandul la alergatura aia ingrozitoare de dinainte,la oboseala,la neamurile dragi care sigur vor avea ceva de comentat,a fost suficient sa ne faca sa renuntam doar stand pe canapea si visand cu ochii deschisi..Noi si cand ne alegem ceva de imbracat,stam o mie de ani pana ne hotaram,cum ar fi fost cu rochia si costumul si florile si fetele de masa si menu-ul si muzica si da,cum ar fi fost sa-l conving pe Dan sa mearga la cursul de dans si sa invete vals sau mai stiu eu ce...Nu...Probabil ca o sa facem si asta,dar o sa fie o campeneasca, undeva la iarba verde,cu copiii alergand in jurul nostru si ziua in amiaza mare.Asa ca,la nunta m-am plictisit.Am mancat gras si mult si am stat pe scaun asteptand sa plec.Poate daca ar fi fost muzica buna,m-as fi zbantuit nitel,dar n-a fost sa fie.Nici macar o conversatie decenta nu am avut,deoarece dizozii aveau volum si tavanul era prea jos.
Cam asta vreau sa zic:


A doua zi dimineata,m-am dus in oras.Imi plac strazile de  acolo,cladirile vechi si darapanate,aerul ala provincial,dar totusi trufas,ca o femeie acra care a avut totul si acum nu mai are nimic,in afara de blana de vulpe de la gat si aia mirosind a naftalina.Unele cladiri au fost o bijuterie,dar se prapadesc incet sub ochii tuturor,isi macina ultimele amintiri asteptand totusi un miracol.Este o cladire acolo foarte frumoasa,care pe vremuri a fost un hotel,se afla pe strada Eminescu,o strada pietonala foarte frumoasa.Hotelul este din secolul 19 si sunt convinsa ca acolo sub acoperisul lui au fost multe povesti interesante.



Este un oras care-mi place si cred ca vara urmatoare o sa incerc sa descopar mai multe despre el.Are istorie,are farmec,are povesti de aflat.