Treceți la conținutul principal

La Braila

In weekend am fost la o nunta.Mie nu-mi plac nuntile.Nu stiu de ce, pur si simplu ma enerveaza.Cand eram mai tanara cred ca nu aveam nici o opinie despre nunti,ma gandeam mai mult la ideea de "mireasa",la rochia de printesa pe care urma sa o port si la cum o sa-mi stea parul.Asta a fost in era dinozaurilor.Intre timp am fost la destule nunti ca sa-mi pot face o opinie.Nu,nu-mi plac.M-am gandit o perioada ca poate strugurii sunt acri si subconstientul lucreaza.Nu.Ne-am gandit ca am putea incerca si noi,dar numai gandul la alergatura aia ingrozitoare de dinainte,la oboseala,la neamurile dragi care sigur vor avea ceva de comentat,a fost suficient sa ne faca sa renuntam doar stand pe canapea si visand cu ochii deschisi..Noi si cand ne alegem ceva de imbracat,stam o mie de ani pana ne hotaram,cum ar fi fost cu rochia si costumul si florile si fetele de masa si menu-ul si muzica si da,cum ar fi fost sa-l conving pe Dan sa mearga la cursul de dans si sa invete vals sau mai stiu eu ce...Nu...Probabil ca o sa facem si asta,dar o sa fie o campeneasca, undeva la iarba verde,cu copiii alergand in jurul nostru si ziua in amiaza mare.Asa ca,la nunta m-am plictisit.Am mancat gras si mult si am stat pe scaun asteptand sa plec.Poate daca ar fi fost muzica buna,m-as fi zbantuit nitel,dar n-a fost sa fie.Nici macar o conversatie decenta nu am avut,deoarece dizozii aveau volum si tavanul era prea jos.
Cam asta vreau sa zic:


A doua zi dimineata,m-am dus in oras.Imi plac strazile de  acolo,cladirile vechi si darapanate,aerul ala provincial,dar totusi trufas,ca o femeie acra care a avut totul si acum nu mai are nimic,in afara de blana de vulpe de la gat si aia mirosind a naftalina.Unele cladiri au fost o bijuterie,dar se prapadesc incet sub ochii tuturor,isi macina ultimele amintiri asteptand totusi un miracol.Este o cladire acolo foarte frumoasa,care pe vremuri a fost un hotel,se afla pe strada Eminescu,o strada pietonala foarte frumoasa.Hotelul este din secolul 19 si sunt convinsa ca acolo sub acoperisul lui au fost multe povesti interesante.



Este un oras care-mi place si cred ca vara urmatoare o sa incerc sa descopar mai multe despre el.Are istorie,are farmec,are povesti de aflat.

Comentarii

  1. Superba ultima fotografie (desi ar fi trebuit facuta de la o distanta mai mare :D ).
    Azi am descoperit blogul tau si imi place felul in care scrii, fragmentele de viata impartasite cu o sinceritate extrema. Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai venit,Stefana si multumesc pentru aprecieri.Da,cu pozele o cam dau in bara,nu mă prea pricep,deși as vrea atat de mult sa fac poze frumoase.Poate următoarele o sa fie mai bune:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...