Treceți la conținutul principal

Lectii de inot

Desi prima serie de doua saptamani s-a terminat cu febra si rosu in gat,dupa ce le repar pe fete,o luam de la inceput.Au facut inot la Lia Manoliu,cu baietii de aici.
Carcotasa cum sunt,m-am dus acolo fara sa astept mare lucru.M-am gandit ca e vara,e cald,putina balaceala nu strica nimanui,poate invata ceva,cine stie,oricum le va face bine.Inainte de a ajunge la Lia Manoliu,am facut putina cercetare de piata,am intrebat,m-am uitat,am comparat si am ajuns la ei.Am ramas impresionata de calmul si priceperea lor.In primele zile au avut un baietel de vreo 3 ani si un pic,care urla pur si simplu.Urla non stop si tremura.Refuza sa intre in apa.Tipa disperat dupa taica-sau.I se inodau lacrimile in barba aia cat un degetar.Am fost convinsa ca nu vor reusi sa-l faca sa bage un picior in apa.Gresit...Copilu' urlator inota alaltaieri - cu pluta,nu cu colac si o facea cu placere.Au avut o rabdare si un tact cum rar am vazut.Stiu ca asta e meseria lor,stiu ca parintii stau in tribune cu ochii geana pe copii si nu au cum sa-i dea cu gura de trambulina pe urlatori,dar intotdeauna se vede diferenta dintre ceva facut in sila si ceva facut in mod natural.Nu stiu cum,dar se vede.
Cat priveste odraslele mele,se pare ca Maria are un real talent,a progresat fantastic,are rezistenta,face tumba de la trambulina si se descurca excelent.Ileana ,ca de obicei,in apa ca si pe uscat,o vad cum se impiedica si se loveste de toata lumea,dispare subit in timp ce eu sunt in pragul comotiei si apare brusc in cu totul alta parte.Cum si in ce fel,habar nu am.
Acum isi iau fara sa cracneasca medicamentele,suporta pana si odioasele sosete cu otet,doar,doar s-or face bine mai repede sa se intoarca in apa.Ratustele lu' mama...



Maria e cu pluta:)


La coada la sarituri


Explicatii



Am citit ca prin inot se consuma 600 de calorii pe ora.Si am mai citit ca prin inot se elibereaza serotonina,adica hormonul fericirii.Asa ca,sa nu va fie cu mirare daca in cel mai scurt timp,ma apuc si eu de treaba asta:)



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...