Nu știu sa spun cum au fost zilele între luni si vineri.Au trecut ca un fum.Nu am prins între degete nimic ,in afara de rutina obisnuita dintr-o casa plină de copii nazbatiosi.Am visat putin,am dormit puțin,mi-am imaginat mult.Prinsa între raceli si mofturi,m-am pierdut de mine si iată-mă azi,fără sa știu mare lucru despre ce miros a avut viața mea între luni si vineri.
Poate ca maine dimineata am sa simt ce trebuie.Acum sunt ca un lemn care mocneste si lumineaza încet noaptea din jur...
Poate ca maine dimineata am sa simt ce trebuie.Acum sunt ca un lemn care mocneste si lumineaza încet noaptea din jur...
Comentarii
Trimiteți un comentariu