Treceți la conținutul principal

Alo?Aude cineva?

De mai bine de zece zile incerc sa-mi montez jaluzele exterioare.Din alea de aluminiu,maro-inchis.Am la sufragerie si sunt foarte multumita de ele.Am deschis internetul,mi-am luat agenda si m-am apucat sa sun,fiind convinsa ca rezolv repede.Gresit.Cei de la prima firma mi-au spus ca pleaca in concediu si nu sunt disponibili.Ha...La a doua firma mi-a raspuns o matracuca,pe care evident am deranjat-o din ce facea ea acolo si mi-a cerut acra telefonul,spunand ca o sa ma sune cineva cat de curand...Au trecut zece zile si nu a sunat nimeni...A treia oara am sunat la unii smecheri care-si fac reclama prin revistele colorate.Mi-a raspuns sora primei matracuci,la fel de iritata ca am indraznit sa sun.Aceeasi faza cu telefonul...Pentru ca au avut bani de reclama in revistele colorate,m-am gandit sa ii stresez rau de tot.Dupa ce am dat cateva telefoane,intr-un final ma suna D-nul Mihai care ma intreaba ce dimensiuni sunt la geam.Ii raspund in secunda doi,sperand ca imi va face un calcul pe loc...Nuuu,mi-a zis,ce credeti oare?O sa revin cu un telefon cat de repede...A revenit dupa cateva zile....Am mai avut trei tentative si doar doi dintre cei sunati au fost in stare sa-mi spuna pretul pe loc,cate zile dureaza si tot ce trebuie.Doar ca nu sunt disponibili acum:))))).
A revenit si talentatul domn Mihai cu pretul.Care era cu 20% mai mare fata de ofertele celorlalti...
Alo?Firmelor?Din ce dracu traiti?Era vorba de un rulou exterior pentru un geam de dormitor...mic-micut...
Ce sa mai spun?Vocea si talentul va recomanda ,nu-i asa?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...
6 comentarii
Citiți mai multe

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...
10 comentarii
Citiți mai multe

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...
Un comentariu
Citiți mai multe