Treceți la conținutul principal

Limbajele iubirii

Nu cred că m-am gândit vreodată că o să am copii.Inainte de 34-35 de ani sigur nu astea erau gandurile mele.Teoretic proiectam in viitor imaginea unei familii cu copii,dar practic eram atât de departe de toate astea.Pentru mine maternitatea a venit tarziu,dupa 37 de ani.Sunt convinsa 100% că unele femei sunt mai potrivite să fie mame față de altele.Cred că există o vocație,așa cum există vocația prieteniei,vocația profesiei și mai știu eu ce altceva.
Eu nu am această vocație.Eu trebuie să muncesc pe brânci sa fac față situațiilor de fiecare zi.Sunt egosită și nu am răbdare,astea ar fi principalele mele defecte ca mamă.Și dacă ar fi să il ascult pe Jupân,probabil ca incă am 9 ani si de asta uneori nu mă ascultă nimeni.Dacă mai adaug la asta si faptul că nu sunt constantă in decizii-poti spune ca sunt un dezastru.
Drept urmare pentru că le iubesc nespus,in fiecare zi incerc să invăț cum să mă controlez,cum să le înțeleg și cum să fac să fiu o mamă relaxată (pentru că de cele mai multe ori nu sunt).
Se spune că pentru a crește un copil e nevoie de un sat.Da,așa e.E greu să crești un copil,mai ales cănd satul are doar doi locuitori,din care unul e plecat mai mereu să vâneze.
Nu ajunge să îl hrănești,speli,ingrijești și sa-i cumperi jucării.E o muncă continuă și dacă nu ai alte resurse -in afară de dragoste-pui mana și te informezi.Pe tema asta citesc foarte multe cărți.Multe.Am investit serios in treaba asta.Unele m-au plictisit ingrozitor,altele mi-au fost de folos.
Zilele astea am început o carte,se numește Cele cinci limbaje ale iubirii-Gary Chapman,Autorul susține că toată lumea folosește aceleasi cinci limbaje de iubire,dar la nivel individual predomină unul singur.Cele cinci limbaje sunt:
-mangaierile fizice
-cuvintele de incurajare
-timpul acordat
-darurile
-serviciile
Un copil are nevoie de toate cele cinci limbaje,dar pentru el unul singur este important ca să-și păstreze rezervorul iubirii plin.Asta mi-a plăcut mult.Totul e să descoperi cât mai repede și la timp,care este limbajul important al copilului tău.
Pentru M este cel al mangaierilor fizice.Mai mult decat orice,atunci se simte ea in siguranță.Cumva știam asta,dar cred că niciodată nu primea căt ii trebuia.Acum ne îmbrățișăm de mai multe ori in timpul zilei,ii fac masaj și ea toarce ca o pisică fericită.Chiar e mult mai liniștită.
Pentru I,nici o mirare,importante sunt serviciile pe care i le ofer.Păturica,sucul adus la pat,un dulce,ardeiul tăiat intr-un anume fel,peria de par și orice altceva.Genul ăsta de lucuri le fac și pentru M,dar ea nu mi le cere,nici nu-i pasă de fapt de ele.
Incă nu am terminat cartea,dar o citesc cu mare atenție si am nevoie de timp.Mai ales ca mai am o carte care-mi ține de urât,o carte pe care o am in bibliotecă de mult și acum a venit vremea ei.
Cartea fericirii-de Nina Berberova sunt la prima mea intalnire cu ea,nu știu de ce nu am mai citit nimic de ea până acum.
Și ca să inchei,mai am o carte dragă mie,un volum de poezii de Marin Sorescu.
L-am descoperit pe Sorescu acum o mie de ani,cănd cineva mi-a scris pe un bilețel:aș vrea să fug/să dispar și să mă caut/mă iau după tine/și după genele urmelor tale prin aer...
Da,dragii mei și acum una din poeziile mele preferate:


Dedublare


Noaptea cineva umbla cu hainele mele
Si mi le poarta.
Dimineata observ pe pantofi noroi proaspat,
Cine-o fi semanand la umblet cu mine?



De la o vreme a inceput
Sa-mi imbrace si gandurile,
Cand ma trezesc nu le mai gasesc niciodata
Unde le-am pus.



Sunt uzate,obosite,cu cearcane
In jurul ochilor.
Se cunoaste ca cineva a gandit cu ele
Toata noaptea.



Cine s-o fi potrivind la suflet 
Cu mine?!





Comentarii

  1. Foarte interesantă - treaba asta cu limbajele iubirii.
    Despre tine ca mamă, cred că am mai spus-o - respecți cele mai importante principii din lume: îți iubești fetele și le respecți.
    În rest, crede-mă, totul e umplutură.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da,e interesanta cartea.
      Multumesc pentru aprecieri,dar daca ai stii de cate ori am dubii si remuscari fata de multe lucruri pe care le fac...asta e,nu sunt perfecta.Nici nu cred ca trebuie,de fapt.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...