Treceți la conținutul principal

Gradina de est a Palatului Imperial

       Palatul Imperial este destul de aproape de hotelul unde stam noi,deci teoretic nu aveam cum sa-l ratez.
       Teoretic,ca practic nu am ajuns acolo.
       Am ajuns in schimb pe partea cealalata,in gradina de est.Nu aveam nici harta la mine,asa ca degeaba m-am oprit sa explic ce vreau,ca nu a inteles nimeni.
       Ne-am plimbat cateva ore,pentru fete nu a fost nimic deosebit,cand s-au prins ca nu e nici urma de palat,si-au pierdut interesul.Cand am ajuns acasa si m-am uitat pe harta,mi-am dat seama ca eram exact in fata palatului,dar ar fi trebuit sa continui drumul,nu sa ma intorc,asa cum am facut.Asta din cauza de un parculet cu topogane si leagane.Pe asta nu l-am ratat,evident.Nu pot sa le sufar pe parculetele astea idioate,care ma abat pe mine din drum.
      Asa ca,plimbarea nu a fost una reusita,dar discutia cu Maria a fost.M-a intrebat de ce noi nu avem imparati si cine conduce tara noastra.I-am explicat ca am avut si noi regi iar acum nu mai avem,ca acum tara este condusa de un presedinte,si ca o sa inteleaga mai multe cand o sa invete la scoala.O explicatie data la repezeala,chiar aveam chef sa ma plimb si sa fac poze.
      Nu a fost indeajuns,asa ca iata-ne plimbandu-ne printr-o gradina superba,trecand pe langa ruinele castelului Edo,care a fost resedinta  shogunului Tokugawa si discutand despre comunistii care l-au alungat pe rege si care au ingenuncheat Romania.
      Brrr...Copiii astia,nu stiu niciodata cand sa se opreasca.









Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...