Treceți la conținutul principal

Palatul Imperial

       Am revenit la Palat duminica,dar nu a fost o zi prea grozava.Pana ce am luat micul dejun ,combinat cu pranzul de fapt,s-a facut ora doua.Caprele astea ale mele au o lene infinita cand e vorba sa plecam undeva.Asa ca am plecat tarziu de acasa,iar pe drum ne-a prins ploaia.Pe mine m-au lasat nervii si am tipat la amandoua de ciuda ca nu ma pot misca asa cum vreau.
       Pentru ele e prea mult,iar pentru mine prea putin.Simt ca-mi fuge timpul printre degete,ca afara sunt lucruri de descoperit,iar eu nu pot ajunge la ele.
       In fine,dupa toate astea,am ajuns la Palat,dar nu a fost nimic notabil,in primul rand pentru faptul ca nu se viziteaza decat de doua ori pe an.E deschis pentru public,doar pe 2 ianuarie- si 23 decembrie-ziua de nastere a imparatului.
       Asa ca ne-am multumit cu celebrul pod Nijubashi si cu poarta restaurata Otemon.
       In schimb peisajul impresionant al gradinii exterioare,Kokyo Gaien,mi-a placut foarte mult,mai ales ca dincolo de gradina incepe zona destinata exclusiv administratiei,iar parcul face trecerea de la traditional la modern.
      Sunt foarte multi cei care alearga in aceasta gradina,iar ieri,in ciuda faptului ca a plouat destul de rau,parcul era plin.
      Asa ca,am facut cale intoarsa,lasand pentru alta zi mai norocoasa,vizitarea lui Tokyo Tower.


      Drumul spre Palat




Poarta Otemon



Celebrul pod Nijubashi



Gradina si centrul administrativ



Intrarea in Palat si Mickey (de ce oare m-am imbracat atat de nepotrivit?)


Si ploaia....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...