Am facut blogul asta convinsa fiind de faptul ca voi scrie in fiecare zi.
Nu se poate.
Exista la mijloc si o problema tehnica,pentru ca ,desi am internet non stop,laptopul este toata ziua la Dan.
Cand am plecat din tara am vrut sa-mi cumpar un notebook si un aparat foto,dar Dan a strimbat din nas,spunandu-mi ca vrea sa cumpere de aici un i-pad si sa nu dau banii pe prostii.
Faza e ca i-pad-urile deocamdata nu se vand strainilor.Inteleg ca au fost puse in vanzare de vreo 3 saptamini,noi fiind refuzati cand ne-am dus sa cumparam,adica joi seara.
Asa ca pot scrie doar noaptea,cand fie sunt prea obosita,fie nu am cuvintele la mine.Drept urmare,voi scrie in aceeasi zi mai multe povesti.
A,dar am uitat sa spun care este de fapt cea mai infricosatoare faza...Am uitat acasa incarcatorul de la aparatul foto.Tam-tam!
Adicatelea ne-a blincanit bateria ca e pe rosu in dimineata in care am plecat la Disneyland.
Am facut cateva poze,dar nu cat am fi vrut.
Cand rezolvam tot ce e de rezolvat,revin si cu poze,pentru ca nu-i asa,o poza face cat o mie de cuvinte....
Spuneam de supermarket-uri.Pe strada unde stam noi-de fapt o artera,nicidecum strada-sunt foarte multe.Sunt mici,multe si aproximativ cu aceeasi marfa.
Ideea este ca toate produsele sunt in ambalaje mici.Si cand spun mici,sunt chiar mici.
Adica 4 cartofi stransi intr-o punguta,o mana de cirese intr-o caserola,cateva frunze de salata strinse una in alta,rosioare micute cat sa-ti incapa intr-un pumn,pepenasi cat o gulie de-a noastra mai generoasa,piersicile pufoase sunt cate una prinse in elastice colorate,tot felul de fandoseli din astea.
Dar ce te faci cand ajungi la carne??
Caserole de aproximativ 250 gr in care gasesti carnea taiata in felii stravezii,fie ca e de porc sau vita,caserole cu cateva rotocoale de carne tocata....hellaau...
Oricum am mincat doar peste si sushi si sashimi de cand am ajuns aici,dar parca as fi bagat si un porculete sanatos si gustos,si cand ma uit la liniutele alea de carne,ma cam ia groaza....Offf,uite de aia nu slabesc eu...Stau in supermarket-uri unde gasesc mii de feluri de peste si eu tot cu gandul la porc...Tzzz,ce educatie nesanatoasa...
Dar,sa nu ne pripim.Sa lasam carneturile si sa trecem la fructe.In prima zi cand am vazut preturile si mai ales ce-mi dadeau la banii aia am zis,uite,stii ce?Nu mincam fructe si gata.Ce-o sa fie?
Dar zuzele au vrut mere.Ok,am luat mere.A doua zi am luat pepene.Adica,nu ma intelegeti gresit.O felie de pepene rosu si o felie de pepene galben.
Stiti ceva?.isi merita fiecare banut,sunt de-li-cioa-se.Dulci,zemoase,cu gustul ala demult uitat si pe care-l cautam la fiecare piata pe care o facem.
Asa ca,in fiecare zi cumparam cate ceva.Sunt atat de proaspete si bune.La fel si legumele.La fel si pestele.Mai ales pestele.Cica e o vorba pe aici,ca intre mare si cerul gurii nu trebuie sa fie decat bucatarul.
Cam asta e cu supermarketurile si pachetelele lor minuscule.
Mi s-a explicat intr-un fel de ce e asa,am fost deunazi la un restaurant japonez si au foarte,foarte multe feluri de mincare,asa ca poate totusi punguta cu 4 cartofi are o explicatie logica.
Sau poate maninc eu totusi prea mult?!
Cand am venit aici am adus cu noi pachetele de nuga si ciocolatele cu rom sa le daruim japonezilor carora le tine Dan cursul.Au fost incantati si a doua zi ,Dan a venit acasa cu o punga in care erau vreo 10 pachetele cu cate o prajitura inauntru.De fapt era chec,banal cu cacao,taiat in 10 felii si fiecare felie impachetata cu migala.
Nu stiu de ce nu i-au dat pur si simplu checul intreg...
Nu se poate.
Exista la mijloc si o problema tehnica,pentru ca ,desi am internet non stop,laptopul este toata ziua la Dan.
Cand am plecat din tara am vrut sa-mi cumpar un notebook si un aparat foto,dar Dan a strimbat din nas,spunandu-mi ca vrea sa cumpere de aici un i-pad si sa nu dau banii pe prostii.
Faza e ca i-pad-urile deocamdata nu se vand strainilor.Inteleg ca au fost puse in vanzare de vreo 3 saptamini,noi fiind refuzati cand ne-am dus sa cumparam,adica joi seara.
Asa ca pot scrie doar noaptea,cand fie sunt prea obosita,fie nu am cuvintele la mine.Drept urmare,voi scrie in aceeasi zi mai multe povesti.
A,dar am uitat sa spun care este de fapt cea mai infricosatoare faza...Am uitat acasa incarcatorul de la aparatul foto.Tam-tam!
Adicatelea ne-a blincanit bateria ca e pe rosu in dimineata in care am plecat la Disneyland.
Am facut cateva poze,dar nu cat am fi vrut.
Cand rezolvam tot ce e de rezolvat,revin si cu poze,pentru ca nu-i asa,o poza face cat o mie de cuvinte....
Spuneam de supermarket-uri.Pe strada unde stam noi-de fapt o artera,nicidecum strada-sunt foarte multe.Sunt mici,multe si aproximativ cu aceeasi marfa.
Ideea este ca toate produsele sunt in ambalaje mici.Si cand spun mici,sunt chiar mici.
Adica 4 cartofi stransi intr-o punguta,o mana de cirese intr-o caserola,cateva frunze de salata strinse una in alta,rosioare micute cat sa-ti incapa intr-un pumn,pepenasi cat o gulie de-a noastra mai generoasa,piersicile pufoase sunt cate una prinse in elastice colorate,tot felul de fandoseli din astea.
Dar ce te faci cand ajungi la carne??
Caserole de aproximativ 250 gr in care gasesti carnea taiata in felii stravezii,fie ca e de porc sau vita,caserole cu cateva rotocoale de carne tocata....hellaau...
Oricum am mincat doar peste si sushi si sashimi de cand am ajuns aici,dar parca as fi bagat si un porculete sanatos si gustos,si cand ma uit la liniutele alea de carne,ma cam ia groaza....Offf,uite de aia nu slabesc eu...Stau in supermarket-uri unde gasesc mii de feluri de peste si eu tot cu gandul la porc...Tzzz,ce educatie nesanatoasa...
Dar,sa nu ne pripim.Sa lasam carneturile si sa trecem la fructe.In prima zi cand am vazut preturile si mai ales ce-mi dadeau la banii aia am zis,uite,stii ce?Nu mincam fructe si gata.Ce-o sa fie?
Dar zuzele au vrut mere.Ok,am luat mere.A doua zi am luat pepene.Adica,nu ma intelegeti gresit.O felie de pepene rosu si o felie de pepene galben.
Stiti ceva?.isi merita fiecare banut,sunt de-li-cioa-se.Dulci,zemoase,cu gustul ala demult uitat si pe care-l cautam la fiecare piata pe care o facem.
Asa ca,in fiecare zi cumparam cate ceva.Sunt atat de proaspete si bune.La fel si legumele.La fel si pestele.Mai ales pestele.Cica e o vorba pe aici,ca intre mare si cerul gurii nu trebuie sa fie decat bucatarul.
Cam asta e cu supermarketurile si pachetelele lor minuscule.
Mi s-a explicat intr-un fel de ce e asa,am fost deunazi la un restaurant japonez si au foarte,foarte multe feluri de mincare,asa ca poate totusi punguta cu 4 cartofi are o explicatie logica.
Sau poate maninc eu totusi prea mult?!
Cand am venit aici am adus cu noi pachetele de nuga si ciocolatele cu rom sa le daruim japonezilor carora le tine Dan cursul.Au fost incantati si a doua zi ,Dan a venit acasa cu o punga in care erau vreo 10 pachetele cu cate o prajitura inauntru.De fapt era chec,banal cu cacao,taiat in 10 felii si fiecare felie impachetata cu migala.
Nu stiu de ce nu i-au dat pur si simplu checul intreg...
Comentarii
Trimiteți un comentariu