Treceți la conținutul principal

La sfarsit de saptamana

Nu am avut timp sa mai scriu.Asta imi da peste cap echilibrul meu de fiecare zi.Dar saptamana a fost atat de plina,incat am picat rapusa seara de seara,fara sa mai deschid calculatorul.
Am bifat in fiecare zi cate un doctor.Intr-o zi pentru mine,in alta pentru Ileana,azi pentru Maria.Nimic grav,dar fiecare drum care iese din aria mea de acoperire,ma oboseste peste masura.Azi am strabatut tot orasul la o ora cand toata lumea parca era vorbita sa paraseasca orasul si sa mearga la munte.Nu mai am rabdare pentru Bucuresti.Zau.Oricat de mult l-as iubi,imi e atat de strain si nesuferit...
Cu toate problemele astea medicale-organizatorice-scolare, mi-am dat seama ca saptamana asta nu am facut nimic din ce as fi vrut.Nu am ascultat muzica,nu am citit si nu am vazut filme.Nici macar nu m-am plimbat.
In schimb am participat din nou la minunatul mecanism al scolii romanesti,vazut de data asta din alt unghi,cel al activitatilor de dupa scoala.
De cand face balet,Maria asculta muzica clasica.II place si o linisteste.Cand o vad ca nu e in apele ei,ii pun muzica si o las sa picteze.Functioneaza de fiecare data.De cateva zile poate sa faca asta impreuna cu sora-sa,ceea ce este un progres urias.Acum cateva saptamani mi-a spus ca ar vrea sa invete sa cante la pian.I-am promis ca o sa ii ofer cateva lectii de pian sa vedem daca merge sau nu.Prima data m-am interesat cam care sunt preturile,in mod evident.Lectiile de pian sunt foarte scumpe.60 ron pentru 50 minute.Cateva milioane pe luna.Nu se poate.Mai avem si balet si franceza si pictura.Asa ca am incercat variante mai accesibile.Am fost la palatul copiilor.Din pacate, listele erau facute inainte de incepe inscrierile.Cat de tipic romanesc!!!
Apoi am luat la rand scolile de muzica,unde m-am intalnit cu "amabilitatea" secretarelor deranjate de telefoanele mele.Intr-un final am ajuns la scoala de muzica nr.3,pe stirbei voda.O cladire superba,lasata pur si simplu in paragina.Nu stiu care e povestea ei,dar m-a impresionat frumusetea care razbatea dincolo de toate urmele lasate de vreme.Este o cladire pe care statul asta nenorocit a lasat-o sa se degradeze.
Cand am intrat acolo am avut impresia ca alunec intr-un film suprarealist.Imaginati-va ziduri coscovite si pe alocuri cazute,piane demontate,desene si tablouri facute de maini delicate de copii,atarnand stramb pe peretii negri de praf,toate in acorduri de pian.Cineva canta in toata mizeria si saracia aia de acolo,salvand cumva sufletul acelui loc.Nu am avut aparatul la mine din pacate.
Am intrat chiar la director,i-am spus despre ce e vorba,el deosebit de amabil,a zis da,nici o problema,dar trebuie sa vina la un test.Ok.Zis si facut.Ne ducem la test.Acolo o mare de copii si parinti.In mod normal as fi facut stanga imprejur si gata,dar nu puteam.Ii promisesem copilului.Asa ca dupa doua ore lungi,o cheama inauntru numai pe Maria.Inauntru 10 profesori.Dupa ceva vreme-multa,mi s-a parut mie-ma cheama si pe mine.Doamna,zice,copilul are ureche muzicala,dar este argint viu,nu o vedem sa stea locului si sa faca teorie muzicala...Dar oricum nu mai sunt locuri la pian...noi am vedea-o la violoncel...WTF??!!!Maria zice,nu vreau violoncel,vreau sa invat sa cant la pian.Pana la urma nu au convins-o.Nici noi pe ei.Am plecat de acolo cu o Marie furioasa si in lacrimi...
Dupa ce m-am linistit,am gasit o solutie buna pentru toata lumea.Adica si pentru copil si pentru bugetul familiei.Exista gradinite care au profesoare de pian.Care profesoare au pian acasa.Care profesoare nu se arunca la tarife ucigase.Win-Win,ca sa zic asa....Din toata tarasenia asta,care are mult mai multe amanunte (am aflat si cum se desfiinteaza posturi,desi sunt foarte multe cereri si exista si sali dotate cu pian in cluburile pentru copii ale fiecarui cartier,am aflat si cum se selecteaza copiii pentru diferite activitati),imi dau seama ca doar doua activitati sunt pentru toata lumea,fotbal si gimnastica,in rest trebuie sa stii pe cutare, care-l stie pe cutare,care e prieten cu cutare si care cutare poate te ajuta.Daca bineinteles dai si tu ceva.Lui cutare.
Of.
Ar mai fi de zis de problemele pe care le are Maria cu dintii,de degetele bandajate ale Ilenei,de spondiloza mea cervicala care a luat-o razna,dar ma opresc aici.

Ca sa ma fac la loc zen,am vazut in seara asta un film excelent,am inceput o carte minunata si viata mea este din nou buna.
Si ceva frumos,de inceput de weekend:))

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...