Treceți la conținutul principal

In general

www.nootropicdesign.com
In general inca nu ma pot obisnui cu programul impus de scoala.Ma trezesc cu greu la 7 fara un sfert,cu trei sonerii si tot atatea telefoane de la mama...
In particular am avut intentia sa merg la zilele Bucurestiului,ceea ce am si facut simbata seara,insotita doar de copilul mic.Am intrat pe Lipscani si nu am mai putut sa ies...Nu stiu daca va aduceti aminte de nebunia declansata acum cativa ani,la Piata Unirii,cu pomul ala de iarna urias,eveniment sponsorizat de aia de la Millenium Bank..Ce turbare pe populatie,cata isterie,cate masini distruse,cati copii pierduti...Acum nu a fost chiar asa,dar pe portiunea aia unde am intrat noi,pur si simplu nu se putea inainta.Eram prinse intr-o mare de oameni,cu cladirile alea daramate de jur imprejur si nu ma puteam gandi decat ca daca vine vreun cutremur ne facem terci acolo...Cred ca am facut o ora dintr-un capat in altul in pasul piticului.Si stiti cat iubesc eu aglomeratia:)))Intr-un sfarsit am iesit pe Calea Victoriei,am cotit-o spre Doamnei si am gasit un anticariat senzational.Am stat acolo mai bine de o ora,cu o Ileana cuminte si curioasa,care a rasfoit toate carticelele din rafturi.Nu am luat mare lucru,dar ma intorc saptamana asta sa mai scotocesc.



Toate au costat 19 lei.Imi place la nebunie agenda pe care am luat-o pentru mine.


Si am achizitionat si un Indreptar practic  pentru gospodine,editia 1977,lectura obligatorie,ha ha.Cu retete vechi,pe care le gaseai pe vremuri pe mesele festive ale familiei,retete inlocuite azi de tot felul de sofisticarii.Mai stiti "ceaiurile" alea in care fiecare invitat venea cu cate ceva,cu traditionala salata boeuf,sau cu sendvisurile alea minuscule,unse cu unt si pate de ficat?Sau mozaicul?Doamne uitasem de mozaic.Cornurile alea umplute cu sardine frecate cu unt si masline,apoi tinute la frigider cateva ore si taiate in felioare subtiri,subtiri...
Cu cartile am avut o relatie speciala zilele astea,pentru ca am cumparat foarte multe.In loc de zilele Bucurestiului,pot sa spun ca au fost zilele Cartilor.Nu am cumparat beletristica,pentru ca mai am de citit din proviziile facute in urma cu ceva vreme,am cumparat carti legate de educatia copiilor.Asta pentru ca pe zi ce trece,imi dau seama ca nu stiu de fapt sa-mi educ copiii asa cum trebuie si ma lovesc de tot felul de situatii in care nu stiu cum sa reactionez.Cartile par extrem de interesante si de abia astept sa le citesc.Una singura e in afara domeniului si anume Hrana vie-de Elena Nita Ibrian,dar despre asta cu alta ocazie.



Am luat dupa cum urmeaza:
-Manualul parintilor eficace-de Thomas Gordon
-Parinti straluciti,profesori fascinanti-Augusto Cury
-Copii straluciti,elevi fascinanti-Augusto Cury
-Cum le vorbim copiilor despre sexualitate-Linda si Richard Eyre
-Recomandari psihanalite pentru mame-Wilhelm Stekel

Am avut si o incercare nereusita de a face maraton de filme ,dar am adormit fara drept de apel,la o mizerie de film cu George Clooney,Americanul sau asa ceva.Foarte prost.El se crede cine stie ce actor,regizorul avea impresia ca face un film noir de exceptie,pentru mine a fost un somnifer excelent.Mi-e dor de un film bun.A,si am descoperit o patiserie formidabila,unde am mancat cele mai bune baclavele din viata mea.Nu sunt fan baclavale,dar astea m-au dat gata.Patiseria se numeste Fadel si este cu specific libanez.E pe Jean Louis Calderon,colt cu Maria Rosetti.Daca nu as fi intr-o perioada de schimbari radicale in ceea ce priveste alimentatia mea,as fi cumparat din toate sortimentele cate ceva,dar m-am limitat la a gusta cateva baclavele.Sunt senzationale.Asa a trecut weekend-ul.Mai am o poveste care e mai lunga,in care e vorba despre o alarma de pipi si despre motivul noptilor mele nedormite,dar acum am niste ciupercute care asteapta sa fie transformate in ciulama,asa ca ma retrag :)



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...