Treceți la conținutul principal

La Iosefina


Am inceput toamna la Iosefina-n batatura.Opt zile de aer curat si dulce ca mierea.Am stat la firul ierbii si am simtit ca nu mai vreau sa fac altceva.Nu am fost capabila sa scriu,sa citesc sau sa vizitez ceva.Am stat cu capul in iarba si cu ochii pironiti pe cer si am lasat viata sa curga.Mi-am ascutit auzul.Sunete pe care nu credeam ca le mai pot auzi,au iesit dintr-o data la suprafata.Cotcodacit de gaini,muget de vaca,dangat de clopot,zumzet de bondar.Ala imi placea cel mai mult.M-am uitat la firele de iarba si la copacul sub care stateam intinsa,ore intregi.Mi s-au asezat niste lucruri in cap,in ordinea in care trebuie.Linistea din afara s-a prelins cumva in mine.








In fiecare seara,pe la 8 asa,incepea sa fie frig.Prima jumatate de ora stateam in tricou,sa simt cum musca din mine,sa imi alunge orice urma de pe piele, din caldurile infecte din Bucuresti.Apoi nu mai rezistam si trebuia sa ma imbrac.Azi dimineata erau 5 grade.
Sa va zic de pensiune.Este in Moeciu de Jos,departe de drum si de masini,cu o curte plina de iarba,unde fetele au alergat de dimineata pana seara.La 9 seara erau imbujorate si cadeau rapuse,cu manute moi si gene fluturand.Le-am tinut in brate si le-am mangaiat,pentru ca au fost bune si ascultatoare,departe de scorpiile care sunt de fapt acasa.
Va recomand cu toata caldura locul asta.Proprietara pensiunii,Iosefina, e un pic sireata si una iti spune la telefon si alta cand ajungi acolo,dar ii ierti incercarea de a te pacali, pentru tot ce gasesti bun acolo.Mie mi-a zis un pret,am discutat clar,i-am lasat si un avans si totusi a incercat sa schimbe datele problemei.Am reluat discutia si pana la urma negocierea a dat roade.O camera dubla este 80 ron,un apartament 120 ron.Masa este ceva mai scumpa,costa 50 de ron de persoana,doua mese pe zi,dar despre asta am sa vorbesc separat.O sa revin acolo cat de curand,vreau neaparat sa vad locul toamna,cu mii de culori de jur imprejur.Nu am prea facut poze.Uitandu-ma la cele cateva pe care le-am facut,imi dau seama ca nu am reusit sa prind farmecul locului.







Pentru copii a fost o vacanta nemaipomenita.Au inaltat zmee,s-au jucat cu catelul Maia,au alergat gainile si berbecutii,au iesit pe ulita si s-au strambat la copiii de peste drum,s-au jucat cu maturoaiele din curte,spunand ca sunt vrajitoare,au ras si mai presus de orice, s-au inteles bine.Si nu,nu s-au uitat la televizor o secunda.Daca nu ar fi drumul mizerabil,as veni aici de cel putin doua ori pe luna.Nu vreau sa vorbesc despre neajunsurile drumului sau despre nesimtirea unora.Mi-am propus sa nu vorbesc despre asta si nu o sa vorbesc.Mai bine mai pun niste poze cu fetele.









O vacanta buna.Ne-am intors in Bucuresti si o luam de la capat.











Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...