Treceți la conținutul principal

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent.
Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele...
Dar,cum sunt de multă vreme intr-un proces continuu de reorganizare, zilele trecute,culminând cu weekend-ul,am mutat,am schimbat,am montat,am bătut cuie,am lipit și tare greu a fost.
Am inceput cu bucătăria .Totul a plecat de fapt de la spațiul unde este masa,prea ingust și prea mic ca in orice bucătărie dintr-un bloc comunist.De fapt,la o a doua privire vinovat s-a dovedit a fi televizorul,amplasat strategic pe un perete pentru a-i urmări minunatele programe.Ha!Cum nu mă mai uit decât la filme si alea de cele mai multe ori înregistrate,mi-am dat seama că a sosit momentul sa fie zburat.Dar unde?Nu pot sa-l arunc ,e foarte nou si are o poveste in spate.La fete in cameră este exclus sa îl pun,așa că rămâne doar dormitorul meu si al Jupânului.Da,știu nu e tocmai feng-shui sa stea acolo,dar mărturisesc ca-mi place ideea de cuibăreală,mai ales iarna,cu un pahar de vin lângă mine si un film bun in intunericul nopții.
Ca toate astea sa fie indeplinite,a trebuit să scot tv-ul din peretele bucătăriei,apoi sa-l montez pe peretele din dormitor-aici am avut ajutor-apoi să mut patul in așa fel incât sa pot vedea,apoi sa-l chem  pe tipu' de la cablu,etc,etc...
Bineînțeles că după ce am mutat patul nu se mai potriveau chestiile din jurul lui,exact ca atunci când iți cumperi rochie și nu ai pantofii potriviți ,apoi constați că iți mai trebuie si geantă si ciorapi si tot dai dintr-una in alta.La fel si cu schimbările de decor.Orice ai muta perspectiva e dintr-o dată alta și ia uite,veioza nu mai bate cum trebuie,perdeaua ar fi mers mai bine din perete in perete si nu sa acopere doar geamul,covorașele nu se mai potrivesc pentru că e altă distanță intre pat si perete.Ca să nu mai spun ca iți apar in fața ochilor toate locurile unde nu ai ajuns sa cureți praful si te trezești ca speli si freci si să te intrebi cine te-o fi pus ,când acum puteai sa stai răsturnată pe canapea citind cartea aia nouă .
Dar astea au fost parfum.Distracția adevărată a inceput când am văzut cum atârnă pe perete cablurile din televizor ca niște lumânări de muci pe obrazul unui copil răcit si murdar.Pur si simplu stăteam in pat,obosită si ruptă de spate și eram incapabilă să mă uit la orice ar fi fost in clipa aia la tv.
Așa ca am făcut un drum la Bucur să cumpăr baghete din alea in care intră cablurile si care se lipesc de perete.Le-am luat prea inguste,nu intra decat un cablu,ala de la antenă...du-te inapoi si cumpară ceva mai gros.De data asta a fost bine,dar e o pacăleală cum că s-ar lipi pe perete...Am cerut ajutor.Bormașină,holșuruburi,tencuiala sărită,praf...
Dar cine se uita aseară in miez de noapte la Robin Hood ?Exact acel cineva ca a realizat ca in timpul acestor acțiuni de mare anvergură,peretele s-a murdărit și are mare,mare nevoie de o zugrăveală mica..
Uite de asta n-o sa fac niciodată casa aia de la Valeni,doar gândul că ar trebui să fac asta weekend de weekend ma descurajează...Voi cum faceți când vă apucă cheful de modificări prin casă?
Poze nu pot sa pun,dar eu mă inspir de aici:

http://freshome.com/bedroom/

Comentarii

  1. cand ne-am mutat la casa, n-am mai luat mobila din apartament si am cumparat/facut strict pe spatiile existente, eventual si fixata pe perete, asa ca acum dorinta de modificat ceva genereaza doar schimbari de decor: ordinea cartilor in biblioteca, alte covoare (sau scos de tot si lasat pardoseala la vedere), plasat strategic alte obiecte decorative. si termin repede, si e fain...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am cateva bucati facute la comanda si acum imi pare rau....Pe vremea cand cumparam fara sa gandesc si nu mai aveam loc in casa...acum am inceput procesul invers,de scoatere din casa a tuturor lucrurilor inutile.

      Ștergere
  2. Eu, de regulă, nu mut mobilierul. E complicat, pentru că e făcut aproape tot pe comandă, conform cu spațiile, așa că schimb doar accesoriile: cuverturi, obiecte, perdele. Problema e că ai mei sunt foarte reticenți la schimbări: le place așa cum e acum. Deci aștept Crăciunul, că atunci am motiv să schimb diverse.

    P.S. N-aș fi zis că nu ai încă un tv în dormitor. :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu fac asta,dar m-a apucat nebunia..am mutat si la fete in camera si in bucatarie si la mine in dormitor.In sufragerie nu am nici o sansa,canapelele sunt uriase,supradimensionate pentru camera-am masurat gresit cand le-am cumparat:)))
      De ce credeai ca am tv in dormitor?:)))

      Ștergere
  3. Așa o cinefilă cu gusturi fine ... (Ți-am mai zis că citesc tot ce postezi, nu?)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa finețe...mai rar:)))
      Și eu citesc tot ce scrii tu...

      Ștergere
  4. Draga mea,

    Si eu intru des pe blogul tau... scrii frumos, mi-e drag sa stiu ce mai faci...
    Nu prea am timp sa comentez, dar te admir pentru puterea ca ai ales sa faci ce simti si ce iti place...
    Dar cu postarea aceasta m-ai atins la inima... eu votez 100% pentru DIY :) De cateva luni ne renovam singuri apartamentul, curatam pereti, vopsim, punem parchet, facem mobila... si desi este obositor, satisfactia e pe masura la final :) Noi suntem si (foarte) tipicari si tinem la detalii si daca facem noi, insistam pana iese cum vrem :) Nu ai avut asa o stare de bine cand te-ai asezat confortabil sa te uiti la film? :)

    Daca ai timp si pentru alte bloguri de design interior, mie imi plac acestea:
    http://www.bhg.com/
    http://www.designist.ro/
    http://www.jurnaldedesigninterior.com/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bucurie mare,mare mi-ai făcut draga mea!Iti multumesc pentru cuvintele tale frumoase si sa stii ca ma gandesc cu mult drag la tine,la omul minunat si cald care esti.
      Ne vedem pe facebook,da?
      Pup si succes la amenajari,sunt sigura ca o sa iasa ceva frumos.

      Ștergere
  5. Ar trebui sa mai incerci sa faci chestii DIY, e tare fun odata ce te prinzi cum se fac anume lucruri, plus ca indemanarea vine din exercitiu

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...