luni, 5 decembrie 2011

Luminile triste ale orasului si haosul din sarbatorile noastre

In seara asta mi-am scos fetele la plimbare pe principiul "hai sa-ti arat Bucurestiul noaptea,din centru' pan' la sosea..."
Cu copiii nu e de glumit.Ei iti spun verde-n fata ce gandesc si au o intuitie fantastica.De obicei imi ascult copiii,dar in seara asta,in centru,am fost pur si simplu ametita de puhoiul de oameni si nici macar nu m-am uitat la lumini.Dar o aud pe I.zicand:ce ne-ai adus aici,nu vezi ce porcarie de brad au facut astia?
Apoi au inceput sa danseze in strada,ca niste dervisi rotitori in cautarea adevarului,nepasandu-le nici de bradul urat,nici de lumini,nici de Mos Nicolae si bineinteles nici de indicativul prezent al verbului "to be"...


Asa e.O porcarie de brad,eco-stupid.Urat, moncher,urat.Saracie lucie.La Universitate mizerie mare.Trist si penibil.Si lumea care mugea pe bulevarde,incordata si nelinistita ca vine Mos Nicolae si ii gaseste fara cadourile de pret care sa le marturiseasca iubirile,tradarile si vinile.Oameni care alerga ca niste spermatozoizi intunecati si uriasi, cautand un ovul dispus sa-i gazduiasca.Un muget ingrozitor care nu are nici o legatura cu pacea si seninatatea si bucuria unei sarbatori.Am plecat catre casa cu tramvaiul 21,care ne-a tinut captive pret de 40 de minute la un semafor,pe motiv ca toata circulatia era blocata.
Am ajuns acasa si mi-am fiert un vin ieftin si rosu cu mult zahar,uitandu-ma la agrafele cu buburuze si la ciocolatile cu lapte pe care o sa le gaseasca copilele mele in cizme.Le-am mai luat si niste carioci sa nu zica ca sunt ieftina...
Ce bine e acasa.

Houston,we have a problem

Ma duc zilele trecute sa-mi culeg copilu' mic de la gradi.Si vad pe dulap,in locul unde se pun fisele din ziua respectiva,ca sa stie si parintii ce fac odraslele lor ziua intreaga,zic,vad asta:




C'mon baby,sau mai pe romaneste, sa mori tu ca asta ii inveti la grupa mare??!!!
Stiu ca isteria cu limbile la romani din frageda pruncie e un "must",ca sa zic asa,dar indicativul prezent la grupa mare,unde cel mai mic copil cu pile-ca e "cool" sa inveti cu ai mai mari ,are 3 ani???Si jumate din ei au probleme cu vorbirea?Ca face una lectii cu ei e una,poate femeia are niste probleme ce sa zic,dar sa te si taxeze la sfarsitul lunii,this is shit,baby...
Sunt vreo 6 optionale ,engleza,unde invatam indicativul prezent, desigur,dans,pian,gimnastica,abilitati practice si inca vreo doua care-mi scapa...Noi participam la una singura,la abilitati practice.Are 5 ani,nu-i trebuie sa conjuge verbe,ea vrea sa faca asta:



Mi se pare fascinant sa stii mai multe limbi straine.Dar parca zilele astea totul se petrece cu viteza luminii,te simti obligat sa iti inveti copilul prea devreme,prea repede,prea mult, ca nu cumva sa piarda startul.Parca sunt in Matrix si cineva ma obliga sa-mi pun copilul in fata unui supercomputer si sa invete in 6 secunde sa piloteze un elicopter..Parca nimeni nu mai are timp,totul e in viteza a cincea.Engleza,franceza,germana,club de matematica,concursuri de cultura generala...Stiti cate carti are un copil intr-a doua?Patru la romana,in afara de manual.Doua culegeri la mate,in afara de manual.Talmes-balmes.
Si ce daca?Azi,in curtea scolii,care e si liceu,stateau doua pupeze fardate si la omusorul din gat  si discutau:
-Du-te fa in p...la mea,ca e mai misto al meu...
-Hai ca o sugi,panarama...
-Zi,vii sambata la tarfa aia?
Si nu,nu vorbeau nici in engleza si nici in franceza si m-as mira daca ar fi scris corect ce au debitat acolo,in poarta scolii.Stiu,stiu,sa nu generalizam.Drumul e acolo,la o aruncatura de bat.






joi, 1 decembrie 2011

2 Decembrie

Desi nu iubesc Romania si desi sunt pur si simplu isterizata de avalansa de iubire din televizoare si ziare,care au innebunit subit zilele astea si inca  la unison ,marturisesc ca m-am lasat manipulata de cei de la Pro Tv-care detin suprematia in domeniul asta al manuirii maselor in mod profesionist-  m-am intrebat care e treaba cu iubirea fata de tara...
Nu iubesc Romania.O iubesc pe mama si asta a contat mai mult pentru mine in luarea unor decizii.Nu am vrut sa fiu copilul de "hartie",vazut in poze si scrisori....Desi,acum fac planuri pentru cum vor pleca fetele mele cat mai departe,cand o veni vremea.
Asa ca nu,nu iubesc Romania.Iubesc cateva locuri,din ce in ce mai putine (de fapt iubesc amintirea lor) si iubesc cativa oameni,din ce in ce mai putini.Sunt doua locuri in care as vrea sa imbatranesc: fie in Grecia,fie in Australia,dar numai Dumnezeu stie ce va fi...Prefer sa-mi fie dor de tara decat sa-mi fie sila.
Ma uit la toate reportajele astea despre strainii care au ales ca asta sa fie tara lor..Cat de fals e totul si de rastalmacit...Ce stim noi despre ei?Habar nu avem motivele reale pentru care au facut alegerea asta,dar arata bine povestile astea impachetate si livrate la tv,nu?
Nu iubesc Romania pentru ca nu stiu cine e Romania...E un spatiu care mi-a fost repartizat candva,demult,dar asta nu inseamna ca iubirea a fost inclusa in pachet.
Eu imi iubesc copiii,barbatul,mama si pe mine.Spatiul din jurul nostru,creat din iubirea noastra,poate fi reconstruit indiferent de locul unde suntem.Aici sau aiurea,ce conteaza?
Ma bucur ca maine e 2 decembrie si ca toate astea se vor termina.Maine n-o sa mai stie nimeni de ce azi a iubit-o  asa tare  pe Romania.Poate pentru ca fost liber.

vineri, 25 noiembrie 2011

Pe pilot automat

Am stat departe de lume si de blog.In afara faptului ca oboseala mi-a cuprins fiecare celula din corp,ca mi-a dat tarcoale o gripa pe care am ucis-o cu bai fierbinti si multe ceaiuri,am fost cuprinsa si de un sictir ingrijorator fata de orice urma de socializare.
De cand stau acasa si nu mai sunt obligata sa mimez diferite stari induse doar de convenienta sociala si de cand mi-am facut curat in minte ,pur si simplu nu mai am chef sa ascult pe oricine ,spunandu-mi orice.Chiar nu ma intereseaza parerile unora sau altora -nu ca m-ar fi interesat foarte mult inainte-dar unii oameni se simt datori  sa faca conversatie ,habar nu am din ce motiv.Tacerea este un lucru extrem de rar zilele astea si apreciez mai mult un zambet fermecator in locul unei avalanse de cuvinte si de pareri necerute de nimeni.Si am descoperit puterea lui NU.Cat e de bine cand poti sa spui:nu,nu vreau sau nu,nu sunt de acord .
Imi plac oamenii.Mult.Niciodata nu am fugit din calea lor.Am fugit insa din calea celor care te judeca,care dau verdicte,care au impresia ca sunt buricul pamantului,care cred ca lumea e in alb si negru,care nu iarta,care intra in viata ta fara sa-i chemi,care scormonesc,care uita cat e de buna viata.
Oamenii incrancenati.De o idee,de o stare.
Pilotul automat a functionat de minune.Am facut ce am vrut cu mintea mea,in timp ce imi onoram treburile zilnice.La 9 seara ma decuplam si adormeam inaintea fetelor.Nici macar la Vocea Romaniei nu am fost in stare sa ma uit...
Din pacate,am lipsit la intalnirea de seara cu spatiul meu drag.De obicei eu scriu noaptea,cand in casa e liniste,cand e aprinsa doar veioza,cand am castile pe urechi si ascult muzica,cand beau un pahar de vin.Sunt orele mele de relaxare.Blogul,apoi o carte,apoi somn.
De data asta a fost doar somn.Mult.Ca o binecuvantare.
Acum mi-am incarcat bateriile pana anul viitor.Azi am avut suspect de multa energie,asa ca perioada de hibernare a luat sfarsit.
Mi-am scos caietul pentru listele de Craciun,am sters praful de pe cutia cu beteala si decoratiuni,am pornit cuptorul,sunt pregatita.Si mai presus de orice, am trei carti care asteapta cuminti pe noptiera:
Memoriile... ,Inelul de Aur ,Copilaria la romani .Le mangai cu privirea si astept bucuroasa momentul cand le voi citi.
Si pentru ca zilele astea mi-a tinut de urat Michael Buble:

luni, 14 noiembrie 2011

November Raw

De cateva luni incerc din rasputeri sa schimb ceva in alimentatia mea.Fiind prizionera propriilor mele deprinderi si pofte,nu stiu daca voi reusi vreodata sa-mi schimb radical viziunea asupra mancarii.Gatesc aproape zilnic si ies greu din tiparul celor 3 feluri de mancare,ciorba,friptura si desert-generic vorbind.
Sunt dependenta de ciocolata si patiserie,de paine calda cu unt si gem de prune si de multe altele.
Stiu ca lucrurile astea se pot schimba,pentru ca in perioada cat am stat in Tokyo,nu am mancat deloc carne de porc si nu stat in bucatarie sa gatesc, pentru ca eram pe drumuri mereu, asa ca am pregatit doar mancaruri simple si usor de facut.Peste si salata in general si fructe,pentru ca aveau un gust desavarsit.M-am simtit bine fizic si in afara de dependenta pe care am capatat-o fata de sushi,nu stiu daca m-am gandit de prea multe ori la mancare.
Aici,in bucataria mea,lucrurile se complica.In fiecare dimineata ma gandesc:azi ce gatesc?Si gatesc:)
Salvarea mea vine de la copilul cel mic,care este in proportie de 80% vegetariana.Ea isi incepe dimineata cu rondele de ardei si betisoare de morcovi sau sucuri de fructe.La pranz o supa usoara si o salata.Rar,o friptura.Niciodata sosuri.Bineinteles ca in isteria mea de mama indopata ca o gasca ani in sir,am fost panicata multa vreme,pentru ca Ileana este slaba, ca un biscuite in dunga.Dar dupa ce i-am facut in primavara toate analizele si ele au iesit perfecte,ba mai mult decat atat,mult mai bune fata de ale sora-sii-care mananca "bine",m-am linistit.
Maria imi mananca si urechile.Cu cat mai prajit si mai cu sos, cu atat e mai bun.Ciorbica cu smantana,lasagna si dulce.De cand am rarit-o cu mesele imbelsugate,simt ca-mi poarta pica.Ea,care e copilul perfect in acceptiunea mamelor,in ceea ce priveste mancarea,are multe carente de fier si calciu.O dantura cu probleme.Noroc ca face sport,altfel si-ar fi facut aparitia si colaceii.
De cand am facut analizele  si am vazut rezultatele,am fost foarte atenta la ce si cum se mananca la noi in casa.
Si mi-am propus sa incerc sa mananc cat mai sanatos.Am inceput prin septembrie,dupa saptamana de la munte,cand am mancat cel mai mult din viata mea si nu mai suportam sa vad carne in farfurie.M-a tinut aproximativ doua saptamani si am dat-o in bara.Apoi m-am regrupat,dar nimic de durata.
Mi-am cumparat carti,am cautat  informatii pe blog-uri,multe din ele sunt in lista mea din dreapta si desi realizez cat e de benefic pentru sanatate,nu reusesc sa gatesc raw sau hai,sa nu exagerez,raw e deja prea mult,nu am destula imaginatie sa pot gati ceva ce nu e pe baza de carne.
In alimentatia raw sunt extrem de multe ingrediente de care nu am auzit in viata mea si cred ca iti trebuie si o anume indemanare sa faci toate preparatele sa arate bine si sa fie si gustoase.
Aici sunt multe variante,daca vreti sa vedeti cum arata un menu raw adevarat.
Asa ca,am coborat stacheta si m-am decis sa o iau usor,cu multe sucuri verzi,cu sucuri de fructe,cu smoothie-uri si sa respect cat se poate piramida alimentatiei raw:

sursa:http://ligiapop.com



Sunt multe de spus despre acest subiect,dar din pacate dependenta pe care o avem fata de mancarea gatita este foarte mare si greu de depasit.De asta nu vreau sa ma iluzionez,stiu ca am sa cedez ispitei unei fripturi bine facute si a unor sarmalute gustoase,dar macar incerc ca 4 din 7 zile, sa mananc asa cum ar trebui.
Incercarile mele de pana acum au fost sucurile verzi,care nu-mi plac deloc,dar le pun in pahare de cocktail si reusesc sa le beau:


Smoothie-urile de orice fel,care sunt preferatele noastre:





Semintele de tot felul,care ma ajuta sa trec serile care sunt cele mai periculoase-atunci vreau ciocolata,multa si dulce sau prajituri cu crema :


Am cumparat si fructe goji,dar sunt oribile,nu le pot manca.Am incercat sa le bag in blender dar a iesit o pasta scarboasa si le-am aruncat.

Asa ca,am decretat luna noiembrie,ca fiind luna raw.Suna frumos.Si sanatos.





sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Daca e weekend,e maraton de filme

De foarte mult timp,obisnuim ca la sfarsit de saptamana sa facem vizionari de filme.Culcam copiii,ne desfacem berile,scoatem gustarile si dam drumul la teveu.Aseara am facut asta cu sarmale si tuica fiarta.Asa s-a potrivit la menu:)
Din pacate,nu mai avem rezistenta de altadata si pe la 2 ne ia somnul.E rau somnul asta intr-o dunga,cu televizorul pornit si nespalati pe dinti,inghesuiti pe canapeaua din sufragerie..
Ultimul maraton de filme l-am petrecut singura, cu ciocolata si vin rosu.Jupanu' s-a aratat dezgustat de alegerile mele si a preferat sa se culce,dar in seara asta e al meu.
Cel mai mult mi-a placut cand am vazut un sezon si un pic din Weeds .Unul dupa altul,vreo 15 episoade.Cand m-am uitat in oglinda,eram Nancy Botwin...
Dar cum vremurile alea au trecut,aseara ne-am multumit cu doua comedii,un thriller si unul de actiune.Am vazut :
Hall Pass -cu un Owen Wilson batran si smochinit,cu un scenariu prost si previzibil,fara pic de umor.


Nevasta de imprumut -o alta comedie si asta fara poante prea bune,dar salvata de Jennifer Aniston care se pricepe in mod clar la comedii  si care aici este mult mai buna decat Adam Sandler,care nu stiu ce a avut in filmul asta,dar nu a avut nici un pic de haz.Jennifer arata senzational,mie mi-a placut intotdeauna mult mai mult decat Jolie,din toate punctele de vedere si fizic si ca actrita.Intotdeauna uitandu-ma la Jolie am avut impresia ca are o tumora in evolutie acolo la gura si nu am putut sa trec peste asta niciodata.Cat despre prestatiile ei,nu-mi aduc aminte de nici un film in care sa ma convinga.Nici Jennifer nu e o actrita senzationala,dar imi place ca e cinstita si nu se da altceva decat este si chiar are umor.
Asta a fost cu comediile din maratonul nostru.Slabe rau de tot,ca toate comediile facute in ultimii ani-vazute de mine,desigur.Cand ma uit la o comedie vreau sa rad.In hohote daca  se poate.Cum a fost la The Hangover.Aia se numeste comedie.Astea vazute in seara asta sunt asa,un pipi de zana.


Inamicul din umbra- un thriller,jucat binisor,dar total neconvingator .Reia subiectul cu cladirile vechi si psihopatii lor de proprietari.Am crapat de ciuda cand am vazut cum arata Hilary Swank.Culmea e ca in timp ce muscam dintr-o sarmaluta,imi intreb barbatul:auzi,crezi ca daca as alerga ca asta,as arata ca ea?El a lesinat de ras si a zis desigur,draga mea,exact asa!


Avocatul din limuzina-un film care mie mi-a placut foarte mult.Jucat impecabil de Matthew McConaughey,ajutat fiind si de scenariu si de ceilalti jucatori.Buni,toti.Si Marisa Tomei,atat de calda si personala,cu un zambet minunat,de Ryan Phillipe ,un baiat priceput la actorie si de Josh Lucas.Un personaj bine jucat este soferul avocatului.
Foarte bun filmul.De vazut.



In seara asta,o luam de la inceput.Sarmalele s-au terminat din pacate,dar avem placinta cu dovleac,il avem pe Nicholas Cage si Bruce Willis.Poate un Bradley Cooper.
Imi place de toamna asta rebegita,e cumsecade cu noi.

joi, 10 noiembrie 2011

Despre activitati in afara scolii

Observ ca majoritatea copiilor din grupurile cu care am tangenta,au foarte multe activitati extrascolare.Si cand spun multe,spun ca nu au nici o zi pe saptamana libera,in afara de weekend, banuiesc.
In proportie de 90% copiii din clasa Mariei, fac meditatii la doua limbi straine si nu de acum,ci din clasa I-a.Apoi mult sport,tenis,inot,ski.Deci luni,marti,miercuri,joi,vineri au si alta treaba,in afara de lectii.De joaca nici nu poate fi vorba.
Nu stiu ce sa zic.O fi mult,o fi putin,habar nu am.Noi avem doua zile de activitati in cursul saptamanii si doua in weekend.
Eu vreau ca fetele mele sa aibe sansa sa experimenteze cat mai mult.Sa afle,sa stie,sa descopere si sa se descopere.Si cand ceva se va potrivi fara tagada cu dorintele,aptitudinile si talentul lor,vor putea sa exerseze la infinit.Pana atunci le voi intinde o masa mare,cu tot felul de bunatati,din care sa guste.Le voi fi sofer,insotitor,platitor si sfatuitor.
La balet merg de foarte multi ani.De o saptamana, Maria a primit poante.Pentru cine nu stie,asta e Sfantul Graal al tuturor fetelor care merg in mod constant la balet.Cate lacrimi,cate intrebari,cate staruinti mi-au auzit urechile,nu am taste sa ma exprim...Zi de zi,aceeasi intrebare: mami,da' eu cand primesc poante??In sfarsit,le-a primit.In ziua in care Doamna i-a dat vestea cea buna,eu nu eram cu ea,asa ca nu am reusit sa ma bucur de moment...L-a prins Jupanul,care le-a luat in dupa amiaza aia de la ore si le-a adus acasa cu greu.Asta pentru ca una sarea in sus de bucurie,in timp ce cealalalta plangea si spunea ca isi uraste viata...El nu intelegea nimic din ce i se intampla si mi-a spus ca va trece multa vreme pana se va incumeta sa le mai ia.
Acum,cu poantele e o poveste intreaga.Nu stiu daca va mai amintiti exact starea aia de bucurie infinita,cand primesti ceea ce-ti doresti...Atunci cand iti doresti ceva cu ardoare,cand te gandesti luni intregi,cand iti construiesti in minte scenarii,cand faci tot felul de promisiuni...Si apoi vine ziua cea mare!!!
Cand am luat-o de mana pe Maria si i-am zis ca azi mergem sa luam poante,a dansat tot drumul, a cantat,i-a zis si sora-sii in marinimia ei infinita ca o lasa sa le probeze...Apoi a numarat pasii pana la magazin...Pentru mine a fost mai greu,pentru ca in afara de pretul piperat pe care l-am platit,am constatat ca mai trebuie sa cumpar o gramada de alte panglici,elastice,bureti si tot soiul de lucruri mici si delicate.Le-am cumparat dupa ce am epuizat vreo patru mercerii ca sa gasesc nuanta potrivita,apoi am stat o zi intreaga sa le cos.Le-am cusut de cinci ori,nu exagerez.Asta pentru ca nu am stiut sa tai panglicile la dimensiunea buna,apoi elasticele le-am cusut aiurea-n tramvai...Iar eu,dintre toate activitatile casnice,asta urasc din rarunchi,sa cos.
Dar merita din plin.Ma uit peste pozele de la spectacolul de anul asta de la Opera Romana si-mi tresalta inima de bucurie.

                                                   ziua a inceput devreme,la 6 dimineata:



Ileana,cu un zambet cam chinuit:


pe picior de plecare:


pe scena:








artistele,dupa 10 ore intense de pregatiri,de emotii,de spectacol:


un admirator:


Anul viitor,o sa fie cu poante!!!

Povestea cu baletul s-a legat la modul cat se poate de firesc cu pianul.Asta pentru ca asculta multa muzica clasica si pianul i se pare ca suna "de poveste".Nu stiu care poveste,dar a invatat notele si studiaza cu sarg.Daca doreste sa faca asta si anul urmator,eu o sustin,dar pianul doamna?!Unde mai punem si pianul?!
Alta activitate este pictura.Acolo se relaxeaza la sfarsit de saptamana si pe urma isi insira tablourile (inca ude) prin casa,iar noi suntem criticii de arta.Tot la sfarsit de saptamana merg la patinoar.Acolo e cam greu,pentru Ileana cel putin,dar se descurca.Si minune mare,au inlocuit mizeriile de la tv (minimax-ul,ca disney-ul e restrictionat) cu eurosport-unde este campionatul mondial de patinaj artistic.


asteptand sa inceapa lectia:







Pozele sunt miscate si urate.As vrea sa mai spun cateva vorbe despre patinoar,care este lasat sa moara pur si simplu,dar asta inseamna ca as mai sta inca o ora la calculator si nu mai am timp.Doua vorbe doar,de cand merg acolo la lectii,am  mai aflat cate ceva despre cum isi bat joc nemernicii astia de politicieni de banii si nervii nostri.Cand ma gandesc la ifosele si aerele pe care si le dau toate vacile si toti boii din politica,toti umflatii si gusatii care fura  si la toate patinoarele si salile de sport facute de-aiurea,pe bani grei ,in nu stiu ce sate uitate de lume,simt cum ma cuprinde revolta si iese un Che mic din mine care ar vrea sa mai faca inca o revolutie... Si da,stiu ca era de stanga:)
Cam asta este cu activitatile fetelor.
Cat priveste meditatiile, ele mai pot astepta mult si bine.









marți, 8 noiembrie 2011

Daca e marti,e balet

Maria a inceput sa faca balet acum 4 ani.Am vrut neaparat sa mearga sa ia lectii de balet,pentru ca am vrut sa invete sa se miste frumos,sa stie sa asculte muzica clasica si sa i se stearga mersul de baietoi si apucaturile mult prea violente pentru o fetita atat de mica-cum era atunci.Pe vremea aia o tinea numai in pumni pe sora-sa,se batea cu toti baietii de la gradinita,nu avea rabdare sa duca nimic pana la sfarsit.Stiu,vina mea.
Dupa astia aproape 8  ani si doi copii,am ajuns in punctul,unde eu ca mama,stiu in proportie de 80% care sunt inclinatiile lor native si cam care e drumul de parcurs.
Stiu ca Maria are o fire extrem de sportiva,ca este foarte curajoasa si ca mai tarziu acest curaj se va converti in lucruri nesabuite facute ca sa dea bine in fata gastii.Mai stiu si ca este extrem de perseverenta,dar ca reusita ei depinde aproape in totalitate de felul in care e indrumata si de libertatea ei deplina in alegerile pe care le face.Deh,varsator...Acum are doar iluzia ca e libera in deciziile pe care le ia ,desigur..Este orgolioasa.Asta o va amari de multe ori in viata.Este si extrem de sensibila si are o capacitate uimitoare de a capta si intelege sentimentele celor din preajma ei.Este legata de mine extrem de tare.
Ileana este artista pana in maduva oaselor.Te joaca pe degete,te ameteste,te nauceste.Ne infrange pe toti.Iese victorioasa intotdeauna.Ea chiar are libertatea de a lua singura deciziile.Chiar si atunci cand nu mai am argumente si tip la ea,ma face sa ma simt jalnic si sa simt ca i-am ramas datoare cu ceva.E in firea ei.Anul trecut,in Tokyo,eram la o masa cu 20 de oameni din toate colturile lumii.Spania,Olanda,Anglia,Africa de sud,Australia,Peru...Se vorbea in engleza.Maria a stat linistita si a desenat.Ileana i-a spus unui spaniol o poveste.In romana.Oamenii din jurul ei au ascultat-o,la inceput pentru ca nu aveau incotro,apoi au facut-o din placere.La sfarsit a fost aplaudata.In vara,pe scena Operei nu a avut nici o urma de emotie,sala era plina ochi,se filma,se aplauda,pentru ea lucrurile au decurs cat se poate de firesc.
Stie intotdeauna ce vrea si stie sa si spuna asta-ceea ce extrem de important.Nu poti sa o convingi de nimic,nu poti sa-i schimbi programul,nu poti sa o pacalesti.Este precauta.Este ea cu ea si nimeni altcineva.Va pleca de acasa cand ii va veni vremea fara se se uite in urma.
In sfarsit,voiam de fapt sa spun altceva,dar cuvintele au zburat pe taste.Ma uit la fete si vad cat sunt de diferite si desi accesul lor la cultura,la diferite sporturi,la educatia lor,sta in mainile mele,ca o uriasa bucata de marmura,datele lor genetice vor iesi la suprafata mai devreme sau mai tarziu.Ma uit la ele si incep sa ma pregatesc pentru ce va urma.Nu stiu cum sa va explic toate sentimentele astea pe care le am.Le vad mici si le vad mari in acelasi timp...
Ah si voiam sa fie atat de simplu postul asta si cand colo...
Am observat ca la inceputul meseriei de mama,eram programata sa gandesc astfel:ah,o sa le invat sa faca tot ce eu nu am invatat...pentru ca eu am o gramada de lucruri neimplinite,nu stiu sa schiez,sa patinez,sa joc tenis,sa fiu o fire sportiva,sa ma dau cu rolele...Apoi am stat un pic linistita si m-am uitat la ele.Le-am intrebat,le-am observat..Am tras concluzii.Apoi am fost surpinsa de deciziile lor.
Copiii sunt atat de destepti,atat de practici si stiu intotdeauna ce vor.
Nu stiu cand se pierde capacitatea asta formidabila de a face lucrurile cu placere si de a nu bajbai prin viata,facand incercari nenumarate.Si atitudinea asta fata de viata,ca o esenta pura in care sunt prinse toate adevarurile,mi se pare formidabila.Eu am de invatat zi de zi de la copiii mei cate ceva si incerc  sa tin ochii larg deschisi,tocmai pentru a vedea clar ce le trebuie.
Am sa incerc sa reiau altadata postarea asta,care se voia a fi un simplu subiect despre activitatile extrascolare ale copiilor,dar care a iesit altceva.
Marturisesc ca mi-e tare drag blogul asta si as vrea sa scriu in fiecare zi,am atatea de spus,dar toate se invalmasesc in cap,e tarziu de fiecare data cand ma apuc sa scriu si se face si mai tarziu de fiecare data..
O sa va povestesc maine ce facem si cum facem.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Cuvintele mele pentru Tudor

A fost cu mine mereu.Mi-a cantat in ureche in timp ce buzele mele sarutau soptit,pe malul marii,buzele pereche.A fost cu mine cand am fost trista.A fost cu mine intr-o dupa amiaza de vara,cand mi-am plimbat prietenele cu masina, de la Universitate, pana pe Arghezi,ascultand melodia "Cu tine"...
Am fost la concertele lui,i-am urmarit toate interviurile,l-am vazut pe scena.Mi-am notat intr-un caiet cu coperti albastre versuri despre dragoste,pentru atunci cand fetele mele ma vor intreba...

Nimeni n-o sa iti explice ce e Dragostea
Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla
Si atunci sa nu  uiti de inima ta

Binele si Rau-n jurul tau se vor juca
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure Dragostea
Niciodata sa nu uiti de inïma ta


 Cum as putea sa le explic mai bine?
Cred ca pentru un artist este suficient sa stie toate astea ,ca sa fie fericit...Sa stii,Tudor!
Intalnirile mele total intamplatoare cu el,omul de pe strada,au fost cateva.
L-am vazut odata in statie la Polizu,acum foarte multi ani,asteptand troleibuzul 86.Ploua,iar el statea cu aerul unui om nebun,caruia nu-i pasa de nimic ,in afara de ploaia care-i cadea siroaie pe fata.Era atat de frumos si de tanar.Era inainte de '96,nu avea trupa,il stiam de la teatru.Doar de la teatru.Si deja il iubeam.
L-am zarit altadata,intr-o seara de sfarsit de mai,la o terasa in P-ta Domenii.Era ziua lui.Era si ziua mea.M-am bucurat.
L-am mai vazut si altadata,meteoric,prin oras,dar nici ca-mi pasa,stiam ca-l am doar pentru mine si in masina si in casa.
Ultima oara l-am vazut la o terasa din Centrul Vechi,statea la masa de langa mine.Era slab si ingandurat,citea Tropicul Cancerului de Miller si parea rupt de lume.Eu,prinsa intr-o discutie infernala despre bugete (cum altfel),clienti pierduti,rate-card-uri si altele...Stiti cum se aude tiuitul ala in ureche cand e prea multa liniste in jur?Ma invarteam in jurul lui ca un fluture ametit de lumina...
In seara asta vreau sa scriu despre el.Vreau sa-l acopar cu cuvintele mele si Universul sa le duca catre el.
In seara asta vreau sa ascult noua lui piesa "Copilul care alearga catre mare" si sa vad videoclipul regizat de el.


In seara asta vreau sa intru in jocul inventat de el acum mai bine de patru ani.Atunci a zis asa:
pentru ca noi,oamenii,vorbim mult si ne intelegem din ce in ce mai putin,sa nu mai avem dreptul sa folosim toate cuvintele,ci doar 21.
21 de cuvinte.Cele mai importante din viata ta.Fara de care nu poti trai.Povestea jocului e aici.
In seara asta vreau sa-i daruiesc eu 21 de cuvinte.

marea,noaptea,vantul,soapta,zambetul,gandul,lacrima,vinul,Craciunul,linistea,nebunia,povestea,amintirea,
inima,albastru,lumea,iubirea,ploaia,iarba,duminica,drumul

joi, 3 noiembrie 2011

Cafeaua de dupa-amiaza

Se spune ca esti influentat de ora la care te-ai nascut.Adicatelea,daca te-ai nascut in cursul zilei,cand afara e soare,esti un tip extrovertit si simti ca ai energie si putere in timpul zilei,daca esti nascut noaptea,e taman pe dos.
Habar nu am daca e adevarat sau nu,n-am facut un studiu de piata pe tema asta.Stiu doar ca eu sunt nascuta noaptea si dupa ce zic cititorii in astre,atunci e vremea mea.Muahaha!!!
Dimineata as da tot aurul din lume sa mai prind cinci minute de somn,sunt inconjurata de ceasuri si telefoane,puse la interval de cinci minute,asezate strategic in dormitor,hol si sufragerie.Lovitura de gratie o primesc de la telefoanele maica-mii, care suna la 7 fix.Si suna de o mie de ori,pana ce ii raspund.Saraca de ea,face chestia asta de cand aveam 6 ani,deci sa tot fie vreo 38 de ani...
Facem treaba buna impreuna,pentru ca uite,nu intarziem dimineata.
Acestea fiind zise,dimineata sunt pe pilot automat,hranesc si imbrac copilul,fac o conversatie minimala, iar cand ies din casa sunt plina de furie,ca e frig,ca  e aglomerat,etc.Sunt asa poate si pentru ca  nu  reusesc sa-mi beau cafeaua,din simplul motiv ca daca m-as apuca sa o fac,fie as opari copilul ,fie pe mine,fie as mazgali aragazul si podeaua.Si nu,nu-mi place aia la filtru...Asa ca no coffee,pana spre dupa amiaza,cand se iveste primul moment liber din zi..
Azi am baut cafeaua cu acest domn,hot la fel ca si cafeaua:



Coffee break is over!








miercuri, 2 noiembrie 2011

Instructiuni de folosire

www.deviantart.com
Am doua maini stangi si un cap sec cand vine vorba de tehnologie.La mine totul trebuie sa aibe doua butoane:oprit,pornit.Jupanul este la polul opus.Cu cat aparatul e mai complicat,cu atat e mai fericit.De cate ori am achizionat ceva ,am avut discutii pe tema asta.Masina de spalat are nu's cate programe.Poti sa-i dai drumul cand doresti,sa o programezi sa-ti spele noaptea sa enervezi vecinii,are nu stiu cate butoane,pe care si sa vreau sa le enumar aici de dragul povestirii,nu as putea,pentru ca daca as putea,ar insemna ca stiu sa o folosesc.Dar nu stiu.Eu stiu cu 30 de grade,60 si 90.Si cu asta basta.Masina de spalat vase e mai omenoasa,dar si ea are niste nevoi,pe care,eu desigur,le ignor.Cica tre sa pui sare in nu stiu ce gaurica,pe care nu am gasit-o nici acum.Piesa de rezistenta e televizorul.Mare si latit pe tot peretele,televizor de neam prost.Are si play station pe undeva,poti sa dai pe internet si sa-ti citesti mailurile,poti sa inregistrezi,poti sa faci orice.Eu pot doar sa-l deschid,sa-l dau mai tare si sa schimb programele.Nu pot sa ma uit la poze,nu pot sa vad filmulete,nu pot sa ma joc pe play station.Vreau sa mentionez aici ca primul televizor color l-am avut prin 92,cand aveam 25 de ani.
Am reusit sa convietuiesc amiabil cu toate aceste minunatii ale tehnologiei si sa ingrop adanc resentimentele pe care le am fata de Jupan pentru ce mi-a facut acum cativa ani cu un fier de calcat.Ultima fita in materie.Dar inainte sa-l folosesc,mi-a dat instructiunile de folosire si m-a ascultat din ele.Da,asa mi-a facut...L-am iertat si i-am calcat camasile pana in ziua de azi...
Dar azi am blog.Facut cu sudoarea fruntii mele atehnice,intr-o noapte de vara,dupa ce l-am implorat sa ma ajute...Si vreau sa pun poze.Frumoase.Bine facute.Dar nu pot.
Pentru ca eu am un aparat foto absolut penibil, a carui poveste este pe undeva pe aici pe blog.Jupanul are un aparat ultra super califragilistic, dotat cu nu stiu cate obiective.Pana acum ceva vreme nici nu voiam sa pun mana pe el pentru ca eram sigura ca l-as fi zgariat sau scapat pe jos.Asta in cazul in care mi l-ar fi imprumutat...Nu mi-a dat voie sa pun mana pe el pana acum ceva vreme cand m-am dus la Valeni unde avem un teren si atunci mi-a zis,hai ia-l sa filmezi ce e pe acolo sa vad si eu cat au crescut balariile.Filmarea a durat vreo 3 minute si nu s-a putut uita nimeni la ea.Nici macar eu.Nu stiu ce am facut cu camera,dar jurai ca e cutremur de gradul 9 ...
De o saptamana il rog sa ma invete cum sa folosesc aparatul.Si am facut asta insistent.Mi-am pus si farmecele la bataie.Tot ce am reusit,a fost sa primesc ....exact,instructiuni de folosire.Nici macar nu mi-a dat o carte,ma pune sa le citesc de pe i-pad...
Asa ca am lasat romanele si m-am pus cu burta pe carte,pardon pe i-pad.Imi iau si notite,pentru ca stiu ca o sa ma asculte...
On si off.
OFF!!

marți, 1 noiembrie 2011

O reclama

Nu pot sa spun cuvinte (prea) urate despre reclamele de la tv sau din reviste/ziare,pentru ca vreme de zece ani am mancat o paine datorita lor si nu ar fi prea cinstit din partea mea.Dar,pot sa spun ca le prefer pe cele din reviste.Evident.Cand veneau ziarele si revistele si se facea monitorizarea, le vedeam pe toate.Mai bune,mai rele,expresive sau nu,cu fantezie sau fara,spread sau full page,colorate,sclipicioase,isi faceau treaba.O poza, e o poza.Nu te minte (prea rau),nu te enerveaza,nu te face sa te intrebi daca te-ai prostit in ultima vreme si inca n-ai aflat.Sunt niste reclame si atat.
Cu alea de la tv am eu o problema.Majoritatea sunt prea lungi,fara subiect si predicat,cu texte absolut penibile,cu personaje sinistre.Pline de minciuni.Neinspirate.Nu ma determina sa dau buzna in magazin si sa cumpar.Nu ma emotioneaza scene intre tata si fiu si nu stiu ce fluture.Daca trebuie sa vad o astfel de reclama ca sa pun mana pe telefon sa o sun pe mama,inseamna ca sunt (deja) o nemernica.Daca vine una cu parul bogat in photoshop si imi spune ca nu stiu ce sampon are fir de aur,nu ma duc sa-l cumpar...Nu mai pomenesc de cele in care se face reclama la iaurt,cu toate femeile alea distruse de viata si cu tot iaurtul ala plin de chimicale,care se da natural...Cel mai rau si mai rau si mai rau,ma enerveaza reclamele in care apar copii.Care au dialoguri prostesti cu adultii si care,copii, au nevoie urgenta de logoped...De ce li se pare oamenilor ca un copil care stalceste cuvintele ar putea sa le vanda mai bine produsul?
Ce mai tura-vura,ca sa inchei postul asta pe care l-am inceput de vreo doua ore,intrerupta fiind de sonerii si telefoane si intrebari si lucruricarenusuferaamanare,vreau sa va arat care este reclama care mi-a atras atentia in ultima vreme si care intr-adevar m-a emotionat teribil,desi nu se rosteste nici un cuvant si desi personajul principal este un copil.Si ce sa vezi?Reuseste sa transmita sentimente.De grija,de iubire,de atentie...O reclama slefuita in cele mai mici detalii.

vineri, 28 octombrie 2011

Într-o alta vineri

Nu știu sa spun cum au fost zilele între luni si vineri.Au trecut ca un fum.Nu am prins între degete nimic ,in afara de rutina obisnuita dintr-o casa plină de copii nazbatiosi.Am visat putin,am dormit puțin,mi-am imaginat mult.Prinsa între raceli si mofturi,m-am pierdut de mine si iată-mă azi,fără sa știu mare lucru despre ce miros a avut viața mea între luni si vineri.
Poate ca maine dimineata am sa simt ce trebuie.Acum sunt ca un lemn care mocneste si lumineaza încet noaptea din jur...

luni, 24 octombrie 2011

Bedtime stories

www.deviantart.com
Povestile clasice ma dezgusta.Nu imi plac pentru ca sunt pe alocuri dubioase si ridica o multime de intrebari la care eu nu stiu sa raspund pe intelesul copiilor.Unele sunt de-a dreptul idioate si majoritatea iti inoculeaza in minte niste idei pe care le porti apoi toata viata.Stiti voi,cu printul pe cal alb care te salveaza,cu nunta fastuoasa,cu maritatul pe la 16 ani..Pe langa asta,scene sangeroase cu iezi mancati de lupi,cu scufita mancata de lup,cu tatal care-si vinde fiica bestiei, ca sa-si scape pielea.Apoi proastele de surori din Cenusareasa care se automutileaza taindu-si picioarele, cu scopul de a fi luate de sotie de print,printul din Alba ca Zapada care pupa pe gura un mort...
Cea mai rea dintre toate ,dupa parerea mea, este Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.Maria a fost traumatizata de povestirea asta,a plans si s-a zvarcolit zile in sir,incercand sa priceapa sensul acestei povestiri.Stiu ca exista o interpretare filozofica a lui Noica si stiu ca povestea este plina de talc,dar pentru noi a fost greu de digerat...
Stiu ca si eu am crescut cu aceleasi povesti,dar maica-mea mi-a zis ca ea nu mi-a citit niciodata din ele,ci le-am citit eu singura,ca nu m-am speriat si ca inainte de a le citi le-am vazut pe diapozitive-ceea ce e mult mai linistitor fata de filmele de acum cu mii de efecte speciale..
Nu stiu cati ani aveam cand le-am citit,dar stiu ca nu au fost preferatele mele.Mie imi placea sa citesc din Legendele pasarilor,apoi din iubita mea carte, Spiridusii padurii,apoi stiu ca am sarit la cartile lui Karl May,pe care le-am devorat pur si simplu.
Apoi am sarit brusc in alta liga,incepand sa citesc in luna august a anului 1981,deci pe la 14 ani,Dreiser cu Jennie Gerhardt (stiu exact in ce an am citit-o,in ce luna si in ce perioada a zilei, pentru ca tata murea incet de tot intr-un spital,iar eu mi-am pastrat mintile in salile de asteptare, citind incontinuu...)
Asa ca ne-am despartit amiabil de povestile clasice inlocuindu-le cu altceva.Am facut tot felul de incercari,am citit versuri,am inventat povesti,am citit din atlas,am invatat pe de rost totul despre planete si despre stele,am citit Creanga,apoi cateva din cartile lui Shirley Barber ,iar zilele astea citim dintr-o carte minunata,care le tine cu sufletul la gura si din care chiar au ce invata.Este o carte pe care eu nu am citit-o cand eram mica si acum o citesc seara de seara cu o placere nebuna.
Este vorba despre cartea lui Nikolai Nosov si se numeste Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai.Si am cumparat si continuarea, Aventurile lui Nabarnam in Orasul Soarelui.
Sunt bucuroasa cand le vad cum asteapta nerabdatoare sa se faca seara si cum se duc cuminti sa se spele pe dinti si se baga in pat si striga amandoua:Sa vina Habarnaaaam!!!!
Si citim asa,pret de patruzeci de minute,apoi le aud cum comenteaza amandoua ispravile lui Habarnam.




Dar Habarnam se culca intr-un final si vine randul meu sa cad intr-o poveste...Am gasit o carte superba,pe care o citesc pe nerasuflate.Se numeste Cele 40 de legi ale iubirii si este scrisa de Elif Shafak.Sta pe noptiera si ma asteapta.Noapte buna!

vineri, 21 octombrie 2011

Intrebare

Cum stau așa,ghiftuita si rotundă,ca o pisica mare,molesita de mancare si vin,sprijinita cu capul de Jupan,cu copiii care dorm langa noi,moi si calzi,cu perspectiva unei zile minunate ce ni se asterne in fata,simt ca viata e perfecta.Dar mai stiu ca azi in masina,mi-a fost frica.
De cand cu accidentul ala nenorocit de saptamana trecută,mi s-a strecurat in gând teama.Perfid si fara veste.Am condus in fiecare zi,dar azi când am ieșit din București,era acolo cu noi in mașina.
Drumul pana la Braila nu e lung,dar ca orice drum din Romania,e oribil.
Si iti da asa o stare de nervi...
Nu vreau sa comentez in nici un fel despre dreptate sau ghinion sau sa fac speculatii legate de accident.Care nu e singular,evident.
Vreau doar sa intreb de ce a avut urma aia de zambet azi când a ieșit de la procuratura si era asaltat de ziaristi?

miercuri, 19 octombrie 2011

Maicuta batrana cu braul de lana...

<><>
sursa:www.deviantart.com
Pentru prima data am simtit azi cum batranetea mi-a suflat usor in nari...Pur si simplu eu simt ca sunt inca o pustoaica care isi cauta drumul in viata,care inca se mira de tot felul,care se bucura de o melodie sau o prajitura,dar care ,iata, imbatraneste..
Azi am stat nemiscata in pat din motiv de spate.Am ramas pur si simplu intepenita.Cu niste dureri ingrozitoare care se plimbau din spate,spre picior si apoi urcau iar cu liftul si tot asa,isi bateau joc de mine...
M-am uns cu tot felul de alifii,care mai de care mai competente,am inghitit pastile si am stat infofolita cu un sal gros,sub pilota mea uriasa...Aratam ca o batranica,care-si taraie parturile de la baie la bucatarie...M-am surprins in oglinda de la baie si m-am  enervat... si cocotata in varful patului,m-am fardat si m-am parfumat,poate alung in felul asta durerea crunta de sale si redevin sprintena si vioaie...Evident ca am ramas o batranica fardata cu dureri ingrozitoare de spate...Si pentru ca nu am putut sa imi indeplinesc misiunea de zi cu zi,ia copiii,du copiii,am mobilizat lumea sa se ocupe de asta.
Si iata-ma singura,in pat,fara sa pot face ceva prin casa,cu telecomanda in mana,cu cateva carti alaturi,cu o farfurie plina ochi de sendvisuri,cu un ceai lesinat -pe care nici nu l-am baut...Mi-am dat seama ca am liber cateva ore...Uau!
M-am foit cat m-am foit pana sa-mi dau seama ce vreau sa fac.La televizor se transmite obsesiv nefericitul accident de duminica si zau ca nu mai am nervi sa aud si sa vad asa ceva,mai ales stand imobilizata in pat...Asa ca m-am decis sa vad un film...Da,dar ce film?Nu aveam nimic nou,asa ca am dat iama in "camara".Am cateva bunatati pe acolo,dar azi am ales Under the Tuscan Sun,filmul pentru care vom merge cat de curand la Positano ( si pentru Only you-desigur:))),un film pe care-l iubesc foarte mult,la fel de mult ca pe Diane Lane,personajul principal din film.
Cu fata asta am o relatie de amor inca din 1980,cand am vazut a little romance.,filmul de referinta al adolescentei mele...
Mama m-a dus la filmul asta,aveam 13 ani si inca imi mai simt mana transpirata.Am plans ca un copil ce eram si biata mama nu mai stia ce sa-mi faca sa ma potoleasca.De atunci cred ca a ramas usor iritata cand era vorba de iubirile mele adolescentine...Nu stiu cati dintre voi ati vazut filmul asta,dar Henny, tu stii despre ce zic eu aici...Trebuie neaparat sa fac rost de filmul asta-pentru batranete maica...
Diane Lane este ,din punctul meu de vedere,o actrita foarte buna.Intotdeauna a reusit sa-mi transmita sentimente puternice,si-a conturat personajele extrem de bine,mi-a ramas in inima dupa fiecare film si cred ca le-am vazut pe toate. Si a avut si parteneri numai unul si unul...
Asa ca,in ciuda durerii,am avut o dimineata frumoasa,filmul m-a incantat,mi-a amintit ca oamenii sunt frumosi si buni si ca iti apar in viata cand trebuie.
Acum sunt ceva mai bine,sunt tot anesteziata de pastile,sper sa ma refac cat de repede,zic eu,uitandu-ma la teancul de rufe care  asteapta sa fie calcate...
Batranica se duce la culcare.Si da,m-am demachiat.
Pun aici ultima secventa din film:

luni, 17 octombrie 2011

Un loc frumos

Printre incercarile mele continue de a le indruma pe fete catre lucruri frumoase,se numără si lecțiile de pictura.Fara sa fie talentate,sunt constiincioase si cu dorinta de a afla.Le face si o mare placere,pentru ca altfel nu as putea sa le scot din casa in fiecare dimineata de sambata.
Locul unde se intampla asta se afla pe o strada frumoasa,cu case vechi si fermecatoare.
Una dintre aceste case se numește Casa Melik sau, sub denumirea mult mai cunoscuta, de Muzeul Theodor Pallady.
Casa are o poveste interesanta si dupa unele surse,este cea mai veche din Bucuresti.De amintit ca Mateiu Caragiale a fost inspirat de Ana Melik,de care era indragostit,in scrierea cartii Craii de Curte Veche.Se mai spune ca pivnitele casei se intind pe kilometri intregi si comunica cu alte case din zona.
Aici ,detalii despre Casa Melik.
Acolo,in cerdacul inchis cu geamuri, scaldat de soare,copiii învață despre culori si sunt fericiti.Cat de putin le trebuie....












Istoria e atat de aproape de noi.