joi, 30 iunie 2011

Thassos-Potos-primele zile

Suntem deja de câteva zile aici in Potos.Tot încerc sa postez ceva de când am ajuns,dar nu mă descurc deloc cu jucaria cea noua a lui Dan,habar nu am sa încarc poze,mi-e greu sa scriu,nu am timp sa imi dau seama ce si cum si uite asa au trecut opt zile de vacanta.
Suntem cazati in Potos,o stațiune mica si cam aglomerata pentru gustul meu.Plaja este plină ochi ziua,am sters-o de pe lista noastră încă din prima clipa.Cum seara toate pisicile sunt negre,si Potos-ul arată binisor.Nu intr-atat încât sa ne mai dorim sa-l vizitam si alta data.
Au farmec tavernele insiruite pe malul marii,cu lumanarele pe mese si cu mâncare buna,in rest nimic deosebit.Mâncarea este destul de scumpa,un pranz cu patru portii,din care doua de peste,doua beri Mythos si doua sucuri,bate la 50 de euro lejer si asta fără ceva deosebit in menu.
Dar,chiar din prima zi am găsit un loc frumos de plaja.L-am găsit din intamplare,noi cautand plaja Psili Ammos,recomandata de chelnerul de la taverna Irene.Locul este in fata hotelului Royal Paradise,hotel deschis in vara asta,nou nout.Plaja goala,amenajata si curata si cel mai important fără muzica.In apa pietre multe,ca de altfel peste tot aici in Thassos.Pentru 10 euro,am primit doua sezlonguri,un scaunel si doua bauturi la alegere.La pranz,un chelner aduce pe o tava uriasa,felii inghetate de pepene roșu si galben si "frigarui" de struguri.

Asta am scris in goana in primele zile,când am vrut sa pun si poze,dar am renuntat pentru ca nu știu cum sa fac.
Între timp am vazut cam toată insula,este foarte frumoasa,sunt cateva locuri minunate,dar nu cred ca ne vom întoarce prea curand.
Cazarea nu este prea grozava,m-a fraierit grecul asta ca pe o incepatoare.M-am enervat cumplit,i-am făcut un ușor scandal,dar nimic nu e de facut.Mi-a promis curte,dar nu am decât o alee betonata unde, in mod miraculos,Ileana încă nu si-a spart încă dintii pe care ii mai are.Astfel,plecam la 9 dimineata din pensiune si ne intoarcem la 9 seara,facem dus si ne culcam.Referitor la cazare,voi scrie mai amanuntit de acasa,pentru ca mi-am propus sa mă gândesc la lucrurile frumoase pe care le vad si le trăiesc.
In rest,nu mă pot concentra absolut deloc,sunt ametita de mare si soare,de mancare buna si de palavrageala cu fetele.
Revin cât de repede,greu de crezut ca voi reuși sa pun poze pana nu ajung acasa.
Postarea asta îmi suna ca o vedere trimisa acasa din tabara,sunt complet lipsită de inspiratie.

miercuri, 22 iunie 2011

Nu pot sa dorm



O lectie.

Consider ca una dintre cele mai importante calitati pe care poate sa le aibe un om,este blandetea.Daca ar fi acum sa fiu la inceput de drum si sa am permisiunea ursitoarelor,asta as alege.Ca o paranteza,pentru ca ieri m-am uitat prea mult la tv si innebunisera toti cu botezul lui maruta,nu inteleg in ruptul capului treaba asta cu ursitoarele de la botez.Mi se pare asa o scalambaiala gratuita si chicioasa si fara sens.De parca, daca angajeaza parintii trei fete care-si agita baghetele prin aer,gata,treaba e rezolvata...Ma rog,mondenitati pe care nu le pricep.Dar,in mod clar,ursitoarea responsabila cu blandetea a lipsit de la botezul meu.
Am citit in cartea lui petru cretia-luminile si umbrele sufletului,cateva pasaje:

"....blandetea tine de puterea noastra de iubire (in sensul de agape sau caritas) si este una din manifestarile ei,cum spune deslusit Sfantul Pavel.Am putea crede ca este o insusire innascuta si desigur sunt oameni inzestrati de fire cu mai multa blandete decat altii.Dar blandetea se poate si cultiva,exista inspre ea cai pe care,daca vrei,le poti strabate sau poti fi ajutat sa le strabati.Trebuie insa din capul locului sa ne ferim de o gresita intelegere:blandetea nu are nimic de-a face cu slabiciunea,cu lipsa de fermitate,cu toleranta vinovata sau cu nepasarea..."

Asta as fi vrut sa fiu.Buna si blanda.Nu artagoasa si rea.Uneori fac eforturi sa nu iasa la suprafata prea des,toate aceste defecte.Azi am fost peste masura de nervoasa si intoleranta fata de greselile copiilor.M-am trezit prea brusc si prea devreme,cu Maria cocotata pe sifonierul din dormitorul nostru,pe ultimul raft-avem cinci-dezechilibrandu-se si cazand peste mine-eu evident dormind.In cadere rafturile s-au pravalit cu tot cu hainele calcate ieri.
La pranz,cand am vrut sa scot ceva din cuptor,manusile alea groase  erau imbibate cu apa si nu puteau fi folosite.Nu,nu erau imbibate,curgea apa din ele....
Spre seara,dupa ce stransesem tot,spalasem pe jos,stateam intinsa in pat cu o carte in mana,aproape de somn, aud o trosnitura puternica si tipete.Alerg intr-un suflet si vad toata bucataria plina de cioburi si zahar.Toata rabdarea mea de peste zi si-a luat zborul pe fereastra.Am tipat,am trantit,am proferat amenintari,am smuls ciufuri,am pedepsit...Dupa ce am strans-m-am dus din nou in dormitor.Pe sub usa mi-a fost strecurata aceasta hartie:



Si stau si ma intreb,exista atata inocenta, atat de pura,e un semn ca sufletele lor sunt neatinse de cuvintele mele dure si nemiloase?Sau incet,incet isi dau seama de arta diplomatiei?Nu stiu ce sa fac si cum sa reactionez...Nu este important borcanul de zahar bineinteles,cu toate ca era un borcan frumos,cu un capac si mai frumos,importante sunt reactiile noastre,pentru ca de obicei din situatii din astea "compuse" si succesive se nasc discutiile eterne ale realitatii noastre de zi cu zi.Certurile.O sa inchei tot cu un pasaj din petru cretia:

"din pacate,cazurile cele mai frecvente de relatii intre oameni,fie din sfera privata,fie din cea publica,se desfasoara sub semnul irascibilitatii si violentei.Nu ma refer la conflicte grave si nimicitoare,la extreme brutalitati....Ma refer la violenta marunta si cronica,la cate vorbe grele si muscatoare schimbam intre noi,insulte,injurii,calomnii,imprecatii,blesteme.Pentru pricini marunte,si care in cele mai multe cazuri revin in fiecare zi,umpland cu zgomotul lor zadarnic si strident anii si vietile noastre.Dumnezeule mare,cat de mult si cat de prosteste ne putem certa si tot certa,si pentru ce?Iar unii dintre noi chiar ne iubim,si tot ne certam pentru te miri ce,sau pentru nazariri sau din simpla obtuza incapatanare.Dar nu vreau sa merg mai departe cu astfel de ganduri:sunt la indemana oricui.Si,fireste,degeaba."

luni, 20 iunie 2011

Confirmarea

Acum o saptamana am participat la acest ritual-confirmarea finutei mele,Thalia.
In ultimele secole,aceste ritualuri,desprinse din diferite religii -au avut rol de rituri de trecere in alta etapa a fiintei umane.Exista la catolici-prima comuniune,la evanghelici-protestanti-confirmarea,in religia iudaica bar-mitsvah.La noi cred ca majoratul ar fi echivalentul acestor traditii,desigur ca ritual modern.
Este o intrare simbolica a adolescentilor in lumea adultilor.
Am participat la slujba de la biserica de dinaintea confirmarii.Nu am inteles mare lucru,slujba fiind desigur in limba germana,mi-a mai tradus prietena mea,dar dincolo de acest lost in translation,am avut o stare emotionala foarte puternica.M-am gandit la mine,la familia mea,la prietena mea care-si vede fata pasind in alta etapa a vietii.In urma cu paisprezece ani eu o botezam pe aceasta adolescenta care se pregateste acum de inceputul povestii ei.In urma cu paisprezece ani habar nu aveam ce inseamna sa ai copii.Cum e sa fii mama,ce inseamna o casnicie.Si peste toate astea,triumfator,timpul.O amintire si o promisiune.Prieten si dusman.Ieri si azi.Dulce si amar.Cel mai de pret lucru pe care-l am.Timpul.Timpul meu si al celor dragi mie.



In banca in care stateam in biserica,erau niste pietre mici si ovale si niste creioane.Nu am stiut pentru ce sunt puse acolo,dar am aflat la sfarsitul slujbei cand preoteasa ne-a rugat sa scriem fiecare pe piatra lui,care este greutatea care ne apasa sufletul,urmand ca aceste pietre sa fie puse in apa.Apa sfintita care sa spele toata greutatea care ne apasa sufletele,la fel cum spala pietrele scrise.




A doua zi a fost slujba propriu-zisa.Ma temeam ca o sa vars lacrimi siroaie,impresionabila si labila-psihic cum sunt-motiv pentru care nici nu m-am dat cu rimel,dar nu s-a intamplat asta.Spre deosebire de slujba anterioara,care a fost tinuta intr-o atmosfera solemna si care te facea sa te intorci catre gandurile tale,de data asta am avut surpriza sa vad ca exista o formatie langa altar (!).Asta m-a derutat teribil.Nu pot sa cant wind of change-cu versuri religioase si sa fiu emotionata.Iertare, dar nu pot.
Inteleg ca este o noua metoda a bisericii,prin care tinerii sunt atrasi catre biserica si ca aceasta metoda chiar functioneaza.


Dupa confirmare,am sarbatorit pana spre seara,ne-am bucurat ca suntem impreuna si ca toti anii astia ne-au apropiat si mai mult.Sala a fost impodobita la ideea prietenei mele,cu lamai si crengute verzi.



Bufetul de prajituri a fost pur si simplu o nebunie,cu tarte fine si delicioase,cu un tiramisu senzational,un adevarat festin.Cu o seara inainte imi faceam strategia despre cum o sa gust din tot ce e pe masa...Am renuntat la fripturile suculente (nu de tot....) si m-am focusat pe minunatiile dulci.




Totul a iesit foarte frumos si sunt fericita ca am facut parte din aceasta sarbatoare.Pentru ca nu am reusit sa-i scriu finutei mele o scrisoare cu urari,ii fac aceasta dedicatie si ii spun ca :

Nimeni n-o sa iti explice ce e Dragostea
Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla
Si atunci sa nu uiti de inima ta

Binele si Rau-n jurul tau se vor juca
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea
Niciodata sa nu uiti de inima ta












Iubire de celuloid-Thomas Cruise Mapother IV

In decursul anilor i-am vazut toate filmele.Unele de cateva ori.Singurul pe care nu am putut sa-l vad,desi am incercat de cateva ori,este knight and day.La inceputul anilor 90,am cumparat dintr-un targ din munchen un calendar cu el ,pe care am dat doua marci si pe care l-am impartit frateste cu prietena mea Madalina.Nu mai stiu pe unde e,dar sigur e in casa.Are cel mai frumos zambet de pe ecran.Cea mai patrunzatoare privire.Fara sa fie un actor de mare profunzime,toate rolurile i s-au potrivit manusa.Eu personal il ador fara rezerve.Nu ma intereseaza nici cat e de scientolog si nici cum se poarta cu nevasta-sa,Ma intereseaza ca l-am ratat la mustata in '99,cand eu eram intr-o excursie la Venetia iar el era acolo,promovandu-si filmul eyes wide shut.Habar nu am avut,am aflat la doua zile dupa ce am plecat de acolo si am plans de ciuda.
Lasand la o parte celebrul top gun si toate misiunile lui posibile si imposibile,preferatele mele sunt far and away si the last samurai.
Am scris postul asta pentru ca aseara am citit despre ultimul lui film,rock of ages in care va juca alaturi de alec baldwin (un actor de mare clasa,pe care de abia astept sa-l vad interpretand un rocker trecut de prima tinerete) si care va aparea in 2012.Prima poza a aparut deja si arata asa:


As avea o observatie de facut,cu tot dragul ce i-l port,cred totusi ca abdomenul lui e photoshopat,bate in 50 de ani usor,usor,anul viitor. Greu de crezut ca arata atat de bine si de lucrat abdomenul lui ..dar,vom vedea anul viitor filmul.Oricum apare in curand mission imposibile-ghost protocol,asa ca am la ce sa ma uit pana in 2012.Pana atunci,pun mai jos cateva poze si secvente memorabile.

 Top Gun:



Dansul din risky business:


show me the money!!!!!


la mtv awards:







Si pentru cateva poze senzationale,site-ul lui oficial:










joi, 16 iunie 2011

Sa-ncingem cuptoarele

Uneori ma apuca asa de dimineata,de fapt nu prea dimineata, ci atunci cand ma trezesc si anume pe la 10 jumate,un chef nebun de gatit.
Azi am inceput cu dovlecei umpluti si crema de ciuperci.Mai pe la doua asa,nu-mi gaseam rostul si am mai confectionat o placinta de praz si o pavlova cu capsuni.Pozele nu sunt cine stie ce,trebuie sa invat sa fac poze mai frumoase,dar imi tremurau mainile sa gust din bunatati....Oare ce-o fi?Peste cateva zile plec la mare si eu bucataresc din zori si pana in noapte in loc sa alerg prin parc?O sa arat ca un gogosar pe plajele din Grecia...De maine beau doar ceai...

                                                 Pavlova cu capsuni care s-a mancat in maxim 10 minute:







marți, 14 iunie 2011

Eine kurze zeit in Munchen

Nu stiu cum se face,dar intotdeauna stiu cu precizie matematica cand sunt intr-un loc de pe acest pamant,daca ma voi mai intoarce acolo vreodata sau nu.Poate parea pretentioasa treaba asta,dar este verificata de multe ori.Am o varsta,deci se pune.Adica experienta mi-a confirmat aceasta axioma pur personala.Simt,visez,se intampla.De cele mai multe ori in aceasta viata am fost in Munchen.De peste zece ori.Si am stat si foarte mult in toti anii astia.A fost primul oras pe care l-am vazut dupa revolutie,in iarna lui '90.Am nimerit in mijlocul sarbatorilor de iarna,cand totul era de poveste.Aveam 23 de ani si veneam din lumea gri si saraca a Romaniei.Asa ca impactul a fost mare.Aveam concediu o luna si am stat doua luni si jumatate.Am batut orasul cu piciorul in lung si in lat,il stiam pe de rost.Asa ca este un oras pe care il iubesc mult de tot,macar si pentru faptul ca imi pastreaza imaginea tineretii mele intre zidurile lui vechi.
Am fost plecata acolo in ultimele patru zile.Pentru ca am avut treaba,am avut la dispozitie aproximativ o ora jumatate sa ma plimb.Primul lucru a fost sa ma duc in Odeonsplatz,la leii mei,unde este deja o traditie sa-mi fac poza.Cand o sa am timp, o sa caut toate pozele din ceilalti ani si o sa le asez in ordine cronologica.Evident ca am dat o raita prin Marienplatz,unde,indiferent de anotimpul in care sunt in timpul vizitei,mie o sa-mi miroasa vesnic a scortiosoara,vin fiert si castane,ca atunci la prima vizita de Craciun.Pun mai jos cateva poze,intr-o ordine intamplatoare.

                                                                 In Marienplatz

O amintire despre cum arata orasul imediat dupa razboi:


Cafenea Emporio Armani


Curtea regilor


Leii din Odeonsplatz





Lumea sta la coada la carti:


















joi, 9 iunie 2011

Un pic de pipi

Sunt pe fast forward.Voiam sa povestesc de spectacolul minunat de duminica de la opera.Fetele au avut spectacol,Daphne si regatul fermecat,unde au fost in corpul de balet.Daca Ileana mai are o sansa,Maria este super patratoasa in toate miscarile,lucru bine stiut de mine de catva ani.Oricum a fost frumos,o sa povestesc mai mult cand o sa am si pozele.Problema este ca Ileana a facut un pipilica mic micut,chiar pe scena.Nu a avut nici o problema,a dansat in continuare si nici nu a uitat pasii.Nimeni nu a vazut nimic,doar camera noastra de filmat.Noroc ca era costumul gros si rezistent.Au avut o zi maraton,de dimineata de la 8 pana seara la 9 jumate.Luni nu am reusit sa le trezesc,nici nu m-am stresat prea tare.A fost o experienta interesanta pentru toata lumea.Pun cateva poze,din amaratul meu de aparat.