joi, 28 octombrie 2010

Parfum(uri)

    Prima data am vazut o sticla de parfum cand aveam 6-7 ani.Se numea Fidji si il avea fiica doamnei de peste drum de casa lui mamaie.In scurt timp aveam sa aflu ca avea o adevarata colectie,unele consumate,altele cu putin parfum inauntru.De cate ori ma duceam acolo,imi bagam nasul in sticlute si ma prefaceam ca sunt mare si ca toate sunt ale mele.Si evident,ma pufaiam cu ele.
   Alta amintire vine din perioada cand eram printr-a 5-a sau a 6-a si invatam la Mada acasa gramatica.Adica ea ma invata pe mine.Bineinteles ca fiind singure in casa,scotoceam prin dulapuri si invariabil ne dadeam cu Hattric-ul pe care-l gaseam in noptiera parintilor ei.Doar un pic,zicea,doar un pic...Ani de zile ne-am dat cu Hattric si uneori mai schimbam cu Brut.Recunosc si acum mirosurile astea...
    In anii urmatori n-am mai avut nici o tangenta cu odicoloanele.Stiu ca pe vremea lui ceasca foloseam nenorocirea aia de zefir, cine-l mai stie si niste mizerii bulgaresti cumparate la bisnita...
    La 18 ani am trecut in alta liga...Chiar de ziua mea,mama mi-a cumparat un Charlie,nu's cum facuse rost de el,dar mai fericita nici nu putea sa ma faca...Am legumit parfumul ala cred ca un  an de zile,la sarbatorile alea mari si la intalniri...
    Prin '92,cand am iesit prima data din tara,prietena mea Henny m-a dus la Douglas!!!E cum sa-mi faca asa ceva,dupa atatia ani de Zefir??!
     Dar,niciodata nu am facut o pasiune teribila pentru parfumuri.Cand nu aveam bani,nici nu se punea problema sa cumpar,cand am inceput sa castig mai bine,mi se parea imoral sa dau o mica avere pe o sticla de parfum,asa ca nu le-am acordat o prea mare atentie.
    Oricum eram dezorientata cand intram intr-o parfumerie si habar nu aveam ce sa cumpar,ca de altfel si acum.Mi se amesteca toate mirosurile alea pe mana,habar nu am cu ce m-am dat,ma ia durerea de cap,nu-mi place.
     Ideea este ca nu am gasit pana acum un parfum care sa fie doar pentru mine.Al Meu.
PARFUMUL.
Ma intreb ce-mi doresc...Sa fac incercari si sa fiu deschisa la nou sau sa caut si sa ma opresc la unul singur?
Am cumparat un singur parfum de mai mult de trei ori ,pe Noa de la Cacharel.
Am doua prietene pe care le pot recunoaste dupa parfum.Oriunde as fi,cand simt miros de Roma,o vad in fata ochilor pe Henny.Fara dubii.E acolo,iluzorie,dar e ea, cu toata pleiada de amintiri.
Sau cand miros Samsara o vad pe Nico (chiar daca intre timp nu mai vrea sa auda de el).
Si intorcandu-ma in timp,imi dau seama ca asociez stari,sentimente si persoane cu un anume miros.Mirosul de lacramioare imi aduce aminte de diriginta mea din scoala generala,mirosul de liliac ma duce in curtea lui mamaie,iar mirosul de ghiocei este mama.Si acum,cand vine la mine primavara,intotdeauna are un buchet de ghiocei in mana.
Ma gandesc ca mi-ar placea ca parfumul meu sa trezeasca amintiri sau atunci cand fetele mele or avea o zi mai proasta,sa le picur doi stropi din parfumul MEU si sa ma simta aproape...Sau peste ani,cand o sa fie mari si o sa simta o adiere,sa zica,parca e mama...
Acum,cu orice parfum pe care-l am in baie,daca as face figura asta,nu ar insemna nimic pentru ele.si nici pentru mine...
Nu-mi ramane decat sa mai caut.Pana atunci,ma bucur de ce am.

miercuri, 27 octombrie 2010

Bon Bon Jovi

Daaa....Pe 10 iulie 2011.



Amorteala

    Habar nu am cand a trecut o saptamana...Mi-am aruncat ochii pe blog si am vazut ca nu am scris de o saptamana...Ma simt ca in diminetile alea cand ceasul suna prea devreme (de fapt,intotdeauna ceasul suna prea devreme) si imi spun,cleioasa de somn,lasa ca mai stau cinci minute si ma trezesc dupa o ora ca si cum ar fi fost doar o secunda....Habar nu am cum a trecut timpul...Stiu ca m-am reapucat de citit,iar asta e un lucru bun.Am terminat accidentul si orasul cu salcami de mihail sebastian,am citit la taifas de aurora liiceanu si am inceput azi o carte senzationala,minunata si fermecatoare si daca spun toate astea dupa ce l-am citit pe sebastian,e ceva cu cartea asta.
  Intotdeauna stii de la inceput ce relatie vei avea cu cartea pe care o incepi.
  Sunt carti pe care le iubesti de la primele pagini-ai un coup de foudre care se poate transforma in dragoste pe vecie sau sunt carti care la inceput nu-ti spun nimic,dar dupa cateva pagini te inlatuie incet incet si nu-ti mai dau drumul pana la sfarsit,sunt carti pe care vrei sa le termini dintr-un simt al datoriei,sunt carti care te fac sa razi,sunt carti care te trezesc la realitate,sunt carti brutale ,pe care vrei sa le uiti dupa ce ai terminat ultimul capitol,sunt carti searbede pe care te chinui sa le citesti saptamani intregi si nu poti,si sunt cartile de care stii ca vei ramane pentru totdeauna legata...Pe alea le simti de la primele pagini si incepi sa le dai tarcoale,sa nu citesti nici prea repede, dar nici prea incet,sa le rasfoiesti ,sa te joci cu ele pana ce cazi cu totul in poveste si nu mai poti iesi de acolo.Am citit 50 de pagini azi si ma gandesc numai la ce se va intampla acolo,la personajele de acolo si la destinul lor.Este o carte a carei actiune se petrece in Afganistan,despre care nu stiam nimic mai mult decat ce se spune in buletinele de stiri.Este o carte despre prietenie,tradare si onoare.
Bun.
In afara de carti,m-am preocupat cu filme de groaza.Am vazut sambata piranha.Nici acum nu stiu cum am acceptat sa merg la acest film,cand in sala de alaturi rula eat,pray,love cu javier bardem (da,stiu,stiu si cu julia roberts)...dar argumentul suprem al lui D a fost ca si eu l-am carat la o gramada de filme siropoase si el a rezistat...mentionez ca toate astea s-au intamplat acum 11 ani,in perioada noastra de tatonari...asa ca mi-a zis in felul urmator:vreau sa vad piranha,are tot ce-i trebuie femei in chiloti,sange-si a fost sange din belsug si unde mai pui ca sunt si 3D..bla bla...am zis ok (cica asta e pentru cautatorul de oase cu denzel).apoi seara am vazut terminator si dark knight.Curios este ca dupa atata violenta,am dormit bustean....
A doua zi am pus samuraiul cu alain delon.Doamne,ce barbat frumos,ce actor,ce privire....Din pacate, am adormit dupa prima jumatate de ora si ce mi-au auzit urechile cand m-am trezit...Desole alain...
In rest,scoala,lectii,lectii, scoala.Stam din ce in ce mai bine la capitolul asta si ma bucur.Ne-am tinut de program si nu mai sunt certuri si animozitati pe tema asta.
Acum astept cu nerabdare vacanta asta scurta de o saptamana....O sa inchid ceasul intr-o debara intunecoasa si o sa-l eliberez cand o sa-i sune ceasul...

miercuri, 20 octombrie 2010

Bastonasele groazei

Pana azi la pranz ,cand copilul a terminat in timp record lectiile,am crezut ca rup toate caietele si cartile,ca o retrag de la scoala si mergem undeva la tara sa muncim pamantul.Macar o facem linistiti si papam mancare bio si cu asta basta.
Cate saptamani au trecut?4 ,5?Cam asa ceva...Saptamani care mi-au pus nervii la incercare.De cate ori ne asezam pe scaunul ala roz cumparat de la Ikea,la biroul ala alb cumparat tot de la Ikea,in camera frumos aranjata si dichisita,curata si aerisita,roz si mov si cu muscate la ferestre,parca ne lua strechea.Pe ea o deranjau tot felul de lucruri,firul prea intins de la lampa,taietura fina din sertarul biroului,care ptiu,s-a nimerit chiar in dreptul ei,bormasina care se auzea infundat de la nu stiu ce etaj,parul care o gadila pe ceafa,pipi care o lovea exact cand punea mana pe stilou,foamea care o napadea brusc,desi infulecase cu jumatate de ora mai devreme,somnul care ii facea pleoapele sa-i cada pe caiet,telefonul care taraia cand vezi doamne,era pregatita sa lucreze cu sarg si daruire...pe mine...ce sa ma mai deranjeze pe mine....doar mutra aia intrebatoare si enervata,ca de ce dom'le nu merge stiloul,nu vezi cum scrie??Dupa ce imi bagam unghiile in carne sa nu ii arunc caietele pe geam si sa incep sa o smotocesc,somnul o lovea adanc si pentru vreo trei ore batute pe muchie,cand se trezea plina de artag ca de ce nu am trezit-o mai devreme,acu' cum isi mai face ea lectiile pe intuneric,de parca as fi scos-o cu birou cu tot la ghena...Mi-a alinat suferinta Mihail Sebastian,pe care l-am recitit pe nerasuflate stand pe scaunul ala roz de la Ikea,la biroul ala alb si spunand din cinci in cinci minute:e foarte bine,hai,mai ai un pic si termini.
Azi,am schimbat tactica.A venit de la scoala si s-a apucat de lectii.Le-a facut intr-o ora,absolut perfect si cu o buna dispozitie extraordinara.E adevarat ca a adormit pe scaun la dentist,in timp ce stomatoloaga ii umbla cu un acusor pe la canale.Avea ochelari de soare pe nas si dormea.Dusa.Mor de oftica ca nu am avut aparatul la mine sa o pozez si pe ea si pe cei de acolo care nu mai puteau lucra pentru ca se inecau de ras...
Asa ca azi la ora 8,toata lumea e relaxata si demonii din bastonase s-au dus naibii de la geamul nostru.
Am desfacut o sticla de vin alb si m-am indopat cu fondue...
Acu' imi pun un film si ma bucur de viata.


duminică, 17 octombrie 2010

Lipscani,duminica la pranz

Azi la pranz am plecat la o intalnire cu niste doamne.Fiecare cu povestea ei.Eu cu povestea mea.Cand ne-am intalnit prima data,eu aveam 18 ani si pot sa descriu cu lux de amanunte cum a fost prima zi.Stiu ca D-na Aniceta mi-a dat o smochina,Cristina m-a pus imediat sa fac o schita,iar Cornelia m-a masurat din cap pana in picioare sa vada ce hram port.Au trecut de atunci 25 de ani.Si ne intalnim in continuare o data pe luna.Mi se pare un lucru extraordinar.Ne revedem cu aceeasi placere,radem la glumele nascute spontan,ne tachinam sau spunem franc ce nu ne place,fara sa ne suparam.Ne aratam pozele cu copii,stim care ne sunt necazurile si bucuriile.Ma emotioneaza de fiecare data intalnirile noastre.
Azi ne-am intalnit pe Lipscani,la Crama Domneasca,unde,din pacate era un botez.E adevarat ca in sala de langa noi,dar muzica era data atat de tare si fara pauza,ca a trebuit sa tipam una la cealalta cat a durat masa.Nu pot sa inteleg de ce se da muzica atat de tare!!!De ce?Poate treaba asta e facuta special,sa te scuteasca de o eventuala conversatie cu cei de la masa?Poate asta e modelul,sa iti mananci sarmalele in racnetele aluia,dai banul si te cari...Nu,nu vreau sa fie liniste,dar nici nu vreau sa zbier sa ma auda persoana de langa mine,care e la 15 cm de umarul meu...
In rest,Lipscaniul e la fel,ba mizerabil,ba pitoresc,depinde ce vrei sa vezi....






Dupa dentist

In fiecare vineri mergem la dentist.Nu vreau sa las lucrurile la voia intamplarii si sunt pur si simplu obsedata de treaba asta cu dantura.Incerc sa le obisnuiesc cu procedurile de acolo,le supraveghez cu strictete in fiecare seara cand se spala pe dinti si sunt foarte atenta la fiecare carie care apare.Maria nu are niste dinti prea grozavi si pe cat pot,incerc sa remediez acolo unde natura nu a fost darnica.Intotdeauna oamenii care zambesc larg si isi dezvaluie o dantura perfecta au parte de mai putine complexe,zambesc mai des si sunt foarte frumosi .
Cred ca am reusit in mare masura, pentru ca merge extrem de relaxata acolo si sta pe scaunul ala cat e nevoie.
In poza de mai jos,tocmai iesise dupa o ora de tratament.Pare ok,nu-i asa?


Pentru ca vineri nu am fost cu masina,ne-am plimbat agale pe stradutele de acolo,care sunt fermecatoare.Daca as avea multi bani,acolo m-as muta si maine, fara nicio ezitare.E liniste,casele arata a case adevarate,sunt flori si simti ca toate sunt asa cum trebuie sa fie.Strazi asezate,cu amintiri ,strazi ferite de mizeria orasului.





vineri, 15 octombrie 2010

Himpelchen si Pimpelchen

Azi am cautat ceva in biblioteca fetelor si mi-a cazut drept in brate o carte.Cred ca a fost prima carte pe care am citit-o singura,fara ajutor.Nu mai tin minte de la cine am primit-o,stiu sigur ca a fost de ziua mea.Am rasfoit-o azi si am lasat-o la indemana sa le-o arat fetelor si sa vad daca le intereseaza sau nu.Stiu ca la un moment dat am rugat-o pe mama sa-mi faca un tablou dupa una din imaginile din carte.Nu-l mai am,pentru ca a existat o vreme cand nu-mi pasa de lucrurile vechi si le consideram prostii bune de aruncat...
Nu are prea multe poze,dar povestioarele sunt pline de umor si de tot felul de aventuri.Iar acum imi pare ca Himpelchen si Pimpelchen au iesit din paginile cartii si sunt la mine in casa...





Durerea de cap

De miercuri incoace parca am capul bagat intr-un cerc mic de tot,care, pe masura ce ziua inainteaza,se face tot mai mic.Am dat cu ketonal,am dat cu antinevralgic,nimic.

Nu am mai stat nici macar pe net,de blog ce sa mai zic...
Zilele s-au scurs cu incetineala melcului,toate lucrurile mi-au cazut din mana,nu am fost in stare sa citesc un rand din niciuna din cele trei carti incepute,nu am vazut un film,nu am ascultat o melodie...Triste zile...
Am adormit in fiecare seara la 9,inaintea fetelor,sperand ca prin somn sa scap de durerea de cap.
In zilele astea fara cap si fara coada,mi-am dat seama ca am uitat sa-mi sun una din cele mai bune prietene si sa-i urez la multi ani....Nu am uitat in nici un an si suntem prietene de 31 de ani...Semne clare ca imbatranesc...Mi-am adus aminte ca a fost ziua ei,pentru ca mergand pe strada spre scoala,la un semafor cineva asculta Bee Gees si intr-o secunda am fost inapoi in timp,la "ceaiurile" pe care le dadea Mada de ziua ei,unde dansam ca nebunii pana la 11 noaptea, cand veneau ai nostri sa ne ia acasa...
Pentru Mada si pentru anii in care nu aveam nici o grija,un pic de Bee Gees:


marți, 12 octombrie 2010

Coaste de porc

Drumul meu de fiecare zi trece uneori si prin fata pe la Nicoresti.
Azi m-am oprit sa fac niste poze in amintirea meselor cu bucluc de la subsol si fabuloaselor coaste de porc care mi-au ingrosat talia cu cel putin 4 cm.
Nu am mai intrat de ani buni in el,arata jalnic,nici nu stiu daca mai functioneaza,nu imi gadila nasul nici un miros, desi am trecut la catva centimetri de geamurile care dadeau spre bucatarie,dar ramane un loc pe langa care trec cu bucurie.
Deci,pentru cei care stiu despre ce e vorba: coaste de porc cu varza calita.


luni, 11 octombrie 2010

Deja??!!!

Azi in parc copilul meu cel mic,care nu mai pleaca nicaieri fara o agenda minuscula si un pix,scria de zor...Cand am intrebat-o ce face si ce scrie,mi-a spus ca ii scrie lui Mos Craciun...Ups...Nu-mi vine sa cred ca peste doua luni si un pic o sa fie Craciunul...Asa ca,incepem sa facem liste.Am intrebat-o ce vrea sa-i aduca mosul si mi-a zis ca pe Tinkerbell...Mai avem vreo patru acasa,dar ce conteaza...
Am stat si m-am gandit ce vreau eu si a iesit asta:

-multe filme noi, sa pot face maraton de filme,asa cum imi doresc de mult.
-cartile lui Jamie,alea colorate si frumoase
-o saptamana la Munchen,cu plimbari prin Marienplatz
-un parfum Noa de la Cacharel
-tabloul cu marea,descoperit de curand-dar cred ca nu am rabdare sa astept Craciunul...

Acum astept scrisorile fetelor cu nerabdare.Despre el,stiu deja ce vrea.
Si in avans,o poza:

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Film pentru o zi ploioasa

Chiar daca nu ma innebunesc dupa Julia Roberts,am revazut filmul cu mare placere...
Am pus aici melodia care mie imi place cel mai mult din tot filmul,cea cantata de Al Green (dar compusa de fratii Gibb din Bee Gees) si nu celebra "She" a lui Elvis Costello.


joi, 7 octombrie 2010

Un film ca un pumn in stomac

In ultima saptamana nu am reusit sa ma ocup de "zona artelor".Fie am avut de alergat la scoala si la gradinita,fie au fost nesfarsitele lectii de dupa amiaza,fie diferite treburi prin oras,toate m-au tinut departe de ceea ce-mi place de fapt cel mai mult:sa citesc si sa ma uit la filme.De citit nici nu poate fi vorba,pentru ca la 9 jumate adorm in fiecare seara-ma gandesc ca o fi de vina noaptea pierduta de-aiurea la nunta de sambata-iar filmele incep prea tarziu.
Insa aseara,intr-o doara m-am asezat in fata televizorului si am dat de Di Caprio.Nu m-am urnit pana ce nu s-a terminat filmul.Un film ca viata.Amar,surprinzator,senzual,pasional si extrem de dur.Un film care iti spune ce nu vrei sa afli niciodata.Caprio este foarte bun,mai bun ca in Inception.Se completeaza perfect cu Kate Winslet si nu inteleg de ce nu joaca mai mult impreuna.Michael Shannon este genial si ma enerveaza ca nu am vazut mai multe filme cu el.Filmul se numeste Revolutionary Road si vorbeste despre libertatea noastra  atat de iluzorie si despre visele atat de greu de pastrat.

La Braila

In weekend am fost la o nunta.Mie nu-mi plac nuntile.Nu stiu de ce, pur si simplu ma enerveaza.Cand eram mai tanara cred ca nu aveam nici o opinie despre nunti,ma gandeam mai mult la ideea de "mireasa",la rochia de printesa pe care urma sa o port si la cum o sa-mi stea parul.Asta a fost in era dinozaurilor.Intre timp am fost la destule nunti ca sa-mi pot face o opinie.Nu,nu-mi plac.M-am gandit o perioada ca poate strugurii sunt acri si subconstientul lucreaza.Nu.Ne-am gandit ca am putea incerca si noi,dar numai gandul la alergatura aia ingrozitoare de dinainte,la oboseala,la neamurile dragi care sigur vor avea ceva de comentat,a fost suficient sa ne faca sa renuntam doar stand pe canapea si visand cu ochii deschisi..Noi si cand ne alegem ceva de imbracat,stam o mie de ani pana ne hotaram,cum ar fi fost cu rochia si costumul si florile si fetele de masa si menu-ul si muzica si da,cum ar fi fost sa-l conving pe Dan sa mearga la cursul de dans si sa invete vals sau mai stiu eu ce...Nu...Probabil ca o sa facem si asta,dar o sa fie o campeneasca, undeva la iarba verde,cu copiii alergand in jurul nostru si ziua in amiaza mare.Asa ca,la nunta m-am plictisit.Am mancat gras si mult si am stat pe scaun asteptand sa plec.Poate daca ar fi fost muzica buna,m-as fi zbantuit nitel,dar n-a fost sa fie.Nici macar o conversatie decenta nu am avut,deoarece dizozii aveau volum si tavanul era prea jos.
Cam asta vreau sa zic:


A doua zi dimineata,m-am dus in oras.Imi plac strazile de  acolo,cladirile vechi si darapanate,aerul ala provincial,dar totusi trufas,ca o femeie acra care a avut totul si acum nu mai are nimic,in afara de blana de vulpe de la gat si aia mirosind a naftalina.Unele cladiri au fost o bijuterie,dar se prapadesc incet sub ochii tuturor,isi macina ultimele amintiri asteptand totusi un miracol.Este o cladire acolo foarte frumoasa,care pe vremuri a fost un hotel,se afla pe strada Eminescu,o strada pietonala foarte frumoasa.Hotelul este din secolul 19 si sunt convinsa ca acolo sub acoperisul lui au fost multe povesti interesante.



Este un oras care-mi place si cred ca vara urmatoare o sa incerc sa descopar mai multe despre el.Are istorie,are farmec,are povesti de aflat.

duminică, 3 octombrie 2010

Pe repede inainte

Sambata dimineata coafor,mani,pedi.
Sambata la pranz,petrecere cu copiii.
Sambata seara,nunta in Braila.
Duminica dimineata,shopping prin Braila.
Duminica seara ,copii turbati.
Duminica seara,casa intoarsa cu susul in jos.
Maine e luni.
Mi-e somn.
Imi sta groaznic cu rochie fara bretele.
Sunt tanara si batrana in acelasi timp.Am riduri la ochi si cosuri in barba.
Pentru maine nu am nimic pregatit (haine calcate).
La revedere.