joi, 7 octombrie 2010

La Braila

In weekend am fost la o nunta.Mie nu-mi plac nuntile.Nu stiu de ce, pur si simplu ma enerveaza.Cand eram mai tanara cred ca nu aveam nici o opinie despre nunti,ma gandeam mai mult la ideea de "mireasa",la rochia de printesa pe care urma sa o port si la cum o sa-mi stea parul.Asta a fost in era dinozaurilor.Intre timp am fost la destule nunti ca sa-mi pot face o opinie.Nu,nu-mi plac.M-am gandit o perioada ca poate strugurii sunt acri si subconstientul lucreaza.Nu.Ne-am gandit ca am putea incerca si noi,dar numai gandul la alergatura aia ingrozitoare de dinainte,la oboseala,la neamurile dragi care sigur vor avea ceva de comentat,a fost suficient sa ne faca sa renuntam doar stand pe canapea si visand cu ochii deschisi..Noi si cand ne alegem ceva de imbracat,stam o mie de ani pana ne hotaram,cum ar fi fost cu rochia si costumul si florile si fetele de masa si menu-ul si muzica si da,cum ar fi fost sa-l conving pe Dan sa mearga la cursul de dans si sa invete vals sau mai stiu eu ce...Nu...Probabil ca o sa facem si asta,dar o sa fie o campeneasca, undeva la iarba verde,cu copiii alergand in jurul nostru si ziua in amiaza mare.Asa ca,la nunta m-am plictisit.Am mancat gras si mult si am stat pe scaun asteptand sa plec.Poate daca ar fi fost muzica buna,m-as fi zbantuit nitel,dar n-a fost sa fie.Nici macar o conversatie decenta nu am avut,deoarece dizozii aveau volum si tavanul era prea jos.
Cam asta vreau sa zic:


A doua zi dimineata,m-am dus in oras.Imi plac strazile de  acolo,cladirile vechi si darapanate,aerul ala provincial,dar totusi trufas,ca o femeie acra care a avut totul si acum nu mai are nimic,in afara de blana de vulpe de la gat si aia mirosind a naftalina.Unele cladiri au fost o bijuterie,dar se prapadesc incet sub ochii tuturor,isi macina ultimele amintiri asteptand totusi un miracol.Este o cladire acolo foarte frumoasa,care pe vremuri a fost un hotel,se afla pe strada Eminescu,o strada pietonala foarte frumoasa.Hotelul este din secolul 19 si sunt convinsa ca acolo sub acoperisul lui au fost multe povesti interesante.



Este un oras care-mi place si cred ca vara urmatoare o sa incerc sa descopar mai multe despre el.Are istorie,are farmec,are povesti de aflat.

2 comentarii:

  1. Superba ultima fotografie (desi ar fi trebuit facuta de la o distanta mai mare :D ).
    Azi am descoperit blogul tau si imi place felul in care scrii, fragmentele de viata impartasite cu o sinceritate extrema. Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai venit,Stefana si multumesc pentru aprecieri.Da,cu pozele o cam dau in bara,nu mă prea pricep,deși as vrea atat de mult sa fac poze frumoase.Poate următoarele o sa fie mai bune:)

    RăspundețiȘtergere