vineri, 30 septembrie 2011

La sfarsit de saptamana

Nu am avut timp sa mai scriu.Asta imi da peste cap echilibrul meu de fiecare zi.Dar saptamana a fost atat de plina,incat am picat rapusa seara de seara,fara sa mai deschid calculatorul.
Am bifat in fiecare zi cate un doctor.Intr-o zi pentru mine,in alta pentru Ileana,azi pentru Maria.Nimic grav,dar fiecare drum care iese din aria mea de acoperire,ma oboseste peste masura.Azi am strabatut tot orasul la o ora cand toata lumea parca era vorbita sa paraseasca orasul si sa mearga la munte.Nu mai am rabdare pentru Bucuresti.Zau.Oricat de mult l-as iubi,imi e atat de strain si nesuferit...
Cu toate problemele astea medicale-organizatorice-scolare, mi-am dat seama ca saptamana asta nu am facut nimic din ce as fi vrut.Nu am ascultat muzica,nu am citit si nu am vazut filme.Nici macar nu m-am plimbat.
In schimb am participat din nou la minunatul mecanism al scolii romanesti,vazut de data asta din alt unghi,cel al activitatilor de dupa scoala.
De cand face balet,Maria asculta muzica clasica.II place si o linisteste.Cand o vad ca nu e in apele ei,ii pun muzica si o las sa picteze.Functioneaza de fiecare data.De cateva zile poate sa faca asta impreuna cu sora-sa,ceea ce este un progres urias.Acum cateva saptamani mi-a spus ca ar vrea sa invete sa cante la pian.I-am promis ca o sa ii ofer cateva lectii de pian sa vedem daca merge sau nu.Prima data m-am interesat cam care sunt preturile,in mod evident.Lectiile de pian sunt foarte scumpe.60 ron pentru 50 minute.Cateva milioane pe luna.Nu se poate.Mai avem si balet si franceza si pictura.Asa ca am incercat variante mai accesibile.Am fost la palatul copiilor.Din pacate, listele erau facute inainte de incepe inscrierile.Cat de tipic romanesc!!!
Apoi am luat la rand scolile de muzica,unde m-am intalnit cu "amabilitatea" secretarelor deranjate de telefoanele mele.Intr-un final am ajuns la scoala de muzica nr.3,pe stirbei voda.O cladire superba,lasata pur si simplu in paragina.Nu stiu care e povestea ei,dar m-a impresionat frumusetea care razbatea dincolo de toate urmele lasate de vreme.Este o cladire pe care statul asta nenorocit a lasat-o sa se degradeze.
Cand am intrat acolo am avut impresia ca alunec intr-un film suprarealist.Imaginati-va ziduri coscovite si pe alocuri cazute,piane demontate,desene si tablouri facute de maini delicate de copii,atarnand stramb pe peretii negri de praf,toate in acorduri de pian.Cineva canta in toata mizeria si saracia aia de acolo,salvand cumva sufletul acelui loc.Nu am avut aparatul la mine din pacate.
Am intrat chiar la director,i-am spus despre ce e vorba,el deosebit de amabil,a zis da,nici o problema,dar trebuie sa vina la un test.Ok.Zis si facut.Ne ducem la test.Acolo o mare de copii si parinti.In mod normal as fi facut stanga imprejur si gata,dar nu puteam.Ii promisesem copilului.Asa ca dupa doua ore lungi,o cheama inauntru numai pe Maria.Inauntru 10 profesori.Dupa ceva vreme-multa,mi s-a parut mie-ma cheama si pe mine.Doamna,zice,copilul are ureche muzicala,dar este argint viu,nu o vedem sa stea locului si sa faca teorie muzicala...Dar oricum nu mai sunt locuri la pian...noi am vedea-o la violoncel...WTF??!!!Maria zice,nu vreau violoncel,vreau sa invat sa cant la pian.Pana la urma nu au convins-o.Nici noi pe ei.Am plecat de acolo cu o Marie furioasa si in lacrimi...
Dupa ce m-am linistit,am gasit o solutie buna pentru toata lumea.Adica si pentru copil si pentru bugetul familiei.Exista gradinite care au profesoare de pian.Care profesoare au pian acasa.Care profesoare nu se arunca la tarife ucigase.Win-Win,ca sa zic asa....Din toata tarasenia asta,care are mult mai multe amanunte (am aflat si cum se desfiinteaza posturi,desi sunt foarte multe cereri si exista si sali dotate cu pian in cluburile pentru copii ale fiecarui cartier,am aflat si cum se selecteaza copiii pentru diferite activitati),imi dau seama ca doar doua activitati sunt pentru toata lumea,fotbal si gimnastica,in rest trebuie sa stii pe cutare, care-l stie pe cutare,care e prieten cu cutare si care cutare poate te ajuta.Daca bineinteles dai si tu ceva.Lui cutare.
Of.
Ar mai fi de zis de problemele pe care le are Maria cu dintii,de degetele bandajate ale Ilenei,de spondiloza mea cervicala care a luat-o razna,dar ma opresc aici.

Ca sa ma fac la loc zen,am vazut in seara asta un film excelent,am inceput o carte minunata si viata mea este din nou buna.
Si ceva frumos,de inceput de weekend:))

marți, 27 septembrie 2011

Ciorba si muzica

In seara asta fi vrut sa scriu despre altceva,dar m-am sucit pe ultima suta de metri.Voiam sa scriu despre cum beau eu sucuri verzi si altfel de sucuri de vreo doua-trei saptamani incoace si despre cum incerc sa ma transform in raw vegan-nu prea imi iese,dar deocamdata adun informatii si minune mare-nu mai beau cola si nu mai mananc dulciuri.Sigur ,nu mai mananc dulciuri dimineata,la pranz si seara,mananc numai dimineata.Dar despre subiectul asta cand oi avea mai mult timp.Azi nu am,pentru ca am facut ciorba.De pipote si inimi.Ca restul familiei nu vrea sa fie raw vegan,vrea sa fie cu carne,cu multa carne.Eu ii fentez usor,si le dau de 3 ori pe saptamana maxim  si niciodata carne de doua ori pe zi.Dar cum ziceam,despre haleu sanatos cand o sa am timp.Azi am fost multi tasking si deja ora mea de culcare a trecut,asa ca o sa fiu briefly.
Deci,cu ciorba.Cum confectionam eu zarzavaturile cu o mana si cu ailalata zapam,am ajuns pe proteveu.Post la care ma uit foarte rar,pentru ca eu am nevoie cand fac mancare sa aud cum cineva ii injura pe pdl-isti,am nevoie de sange si la proteveu sunt doar filme lesinate si puse la perfuzii.Exceptie face dansez,dar pe ala il inregistrez sa ma pot uita doar la dansuri,nu la proasta de vantur sau la kintalele de reclame.Dansez dureaza 100 de ore daca il vezi live,asa ca il inregistrez si gata.Nu se supara nimeni.Asa ca,in seara asta ramane pe pro tv,nu stiu de ce.Si ma uit la Vocea Romaniei.Si raman la ea.Voiam sa zic ca e tare emisiunea.Super tare.Trebuie sa recunosc ca  sunt foarte,foarte buni in materie de divertisment,nu-i bate nimeni.Chiar nimeni.Degeaba se chircesc aia de la antene cu X factor,ca n-au nici o sansa.E vorba de fler,de oameni,si de vedete,aici postul nu duce lipsa, slava domnului.Si in cazul asta au stiu ce format sa cumpere.The Voice inteleg ca e ultima fita in materie de divertisment (difuzat pe NBC-primul sezon,deci chiar nou) iar oamenii alesi sa prezinte  sunt toti unul si unul.Baietii aia patru sunt foarte tariAdica baietii si fata Loredana,Brenciu,Moga si Smiley (variantele americanesti sunt Christina Aguillera, Cee Lo Green-asta nu's cine e, Adam Levine - solistul de la Maroon 5 - şi Blake Shelton).Ai nostri sunt relaxati,au replica in varful limbii si chiar stiu ce sa aleaga in materie de voce.Si se simt bine impreuna,se vede.Mi-a venit sa rad ca doi dintre concurentii din seara asta, chiar cantasera in niste formatii,ma rog obscure,dar totusi...si nu au fost alesi.
Asa ca ma declar fan Vocea Romaniei.Imi plac secventele din culise,unde stau parintii si prietenii si asteapta sa vada ce se intampla...Foarte bine facuta emisiunea.Iar Moga incepe sa imi placa din ce in ce mai mult...Are legatura si cu faptul ca i-a zis pa moldovencei...
Bine,ciorba e gata,eu am zis ce aveam sa zic,maine dimineata ma duc  la analize,batranetile maica,ce sa zic...

luni, 26 septembrie 2011

De weekend

In weekend-ul asta Ileana a vrut neaparat sa invete sa se dea cu rolele.Asa ca am purces duminica dimineata in Tineretului,unde,ziceam noi, sunt aleile mari si late,tocmai potrivite pentru o astfel de treaba.Si sunt si incercate de jupan,care se indeletniceste cu treaba asta 7 zile din 7.
Zis si facut.Mie personal nu prea imi place parcul ala,din doua motive,nu ai unde sa parchezi si este foarte aglomerat.Exact asta am si gasit.Ne-am invartit dupa ceas 25 de minute,sperand sa gasim un amarat de loc.Era full.Asta pentru ca era ziua recoltei si pentru ca era si un soi de okoberfest autohton.Asa ca am facut cale intoarsa,in protestele fetelor,care aveau deja castile in cap si tot harnasamentul adecvat pt role si biciclete.Am ajuns pana la urma in dragul nostru Ioanid,pe care-l il ocolisem initial din cauza de piatra cubica,deloc potrivita pentru o prima lectie cu rolele.Dar ne-am descurcat.Si inca bine!!!
                                                     Sportive,nu-i asa?


Pentru prima data cu rolele:


Fericita ca i-au iesit miscarile:


Copilul chiar se pricepe:


Cu bicla in actiune:





Cateva talente,preluate din filmele stupide de la tv:


Vechi si nou:


Frumoasa casa Voicu,pe care o admir de fiecare data:


Ca sa nu las soarele sa plece,mi-am cumparat o palarie pentru vacanta viitoare.Eu sunt fan palarii si caciuli si fulare,asa ca nu puteam sa o las pe jucausa asta singura in vitrina...


Flori care rezista miraculos de doua saptamani:


Si ceva pentru noul hobby al Mariei:


Saptamana poate sa inceapa:)














sâmbătă, 24 septembrie 2011

Lacrimi

Aseara am fost la Festivalul Enescu.L-am vazut pe David Garett cu emotie.Nu am putut sa ma bucur de el,asa cum as fi vrut.Nu puteam sa-mi scot din cap imaginea fetitei din Arad,pe patul de spital,cea care a murit de dorul mamei ei .
O chema Monica.Avea 11 ani.
M-am rugat pentru sufletul ei mic si chinuit.O poveste atat de trista,care mi-a rupt inima in doua.Nu pot sa-mi imaginez suferinta ei,pur si simplu nu pot,nu sunt in stare.
Nici macar nu vreau sa vorbesc despre ce merita toti cei vinovati de moartea ei.
Vreau doar sa cred ca si-a gasit linistea.

vineri, 23 septembrie 2011

Pipi sau despre enurezis

Avem o problema.Copilul cel mic are aceasta problema si cu el,toata familia.Nu,inca nu facem toti pipi in pat,dar ne afecteaza viata in mare masura si rezolvarea e inca departe.La 5 ani si 5 luni,copilul meu are enurezis.
A avut o perioada in care a fost "curata" noaptea,mai mult sau mai putin,dar nimic ingrijorator.Anul trecut insa,a căzut si si-a spart gingia si dintii si pentru ca a fost o trauma ingrozitoare pentru ea,de atunci a inceput sa aibe din nou aceasta problema.
Am citit si rascitit articole de pe internet,am fost de nenumarate ori la doctor sau la psiholog,am citit cărți si mi-am luat notite,am facut un caiet cu buline roșii si negre,am oferit recompense-cel mai stupid mod de a rezolva o problema-nimic din toate astea nu a functionat.Am eliminat într-o prima faza posibilele infectii sau boli si i- am facut toate analizele,sânge,urina,ecografii- toate sunt foarte bune.Apoi am fost la psiholog.Din păcate nu am nimerit persoana potrivita care sa-i scoată la iveala copilului traumele suferite si sa le si rezolve.Ne-am pierdut vremea.E greu sa gasesti un psiholog daruit,care sa te scoată din marasmele in care te zbati într-un anume moment al vieții.La un moment dat,când aveam probleme cu Maria,am apelat la cineva sa mă ajute sa înțeleg ce am gresit-pentru ca in general, mamele poarta vina pentru comportamentele violente ale copiilor-si ma cam tragea de urechi,ma certa ca nu stau suficient cu copilul,eu care ii repetasem de multe ori ca ajung acasă seara si stau foarte putin cu ea.Imi spunea obsesiv ca atunci cand copilul vine de la gradinita eu trebuie sa fiu aceea care ii deschide usa.Doar ca nu intelegea ca eu la ora aia nu eram acasă...Pur si simplu informatia nu ajungea la el.
Revenind la Ileana,o posibila cauza ar fi faptul ca are un hiperkinetism puternic-diagnostic dat de neurolog.
Pana una alta,știu de la doctori ca un tratament care da roade in cateva saptamani,este alarma de pipi.E un dispozitiv care se aplica pe chilot si care in contact cu lichidul face ca o sonerie sa dea alarma.Copilul se trezeste in fiecare noapte la aceeași ora si in timp învață sa se controleze.Înainte de a lua alarma asta,in fiecare noapte mă duceam la ea si o duceam la baie,dar s-a dovedit a fi ineficienta aceasta acțiune,pentru simplul motiv ca nu făcea când ii venea ,ci când o obligam eu sa facă.Important este sa se actioneze in clipa in care vrea sa facă pipi,dar era imposibil sa stau cu mana in chilotii ei toată noaptea,nu-i asa?Pampers nu ai voie sa-i pui pentru ca toată stradania de pana atunci,se duce pe apa sambetei.Si e al naibii de greu sa faci orice cu ea,începând cu concediile in care pleci cu paturici pentru pipi,cu cearceafuri,cu multe pijamale,continuand cu cele șapte cearceafuri pe care trebuie sa le speli săptămânal si terminand cu faptul ca nu va putea sa meargă in nici o tabara sau sa doarma in alta parte decât acasa.
Asa ca pentru suma de 150 ron,am achizitionat aceasta alarma acum o săptămâna.Si am tras următoarele concluzii:
-de fapt face de mai multe ori pe noapte si nu o data cum am banuit noi
- face la aceleași ore
-la al doilea pipi deja incepe sa se țină si sa se ducă la baie
-este inuman sa mă trezesc in tiuiturile alarmei si într-o noapte,de nervi, era sa o dau de pereti...
-maria începe sa-si gestioneze starile de furie -pentru ca si ea aude alarma,cel putin a doua oară- si e plină de intelegere fata de sora-sa,chiar dacă e chioamba de somn.
-problema cea mai mare este ca alarma tiuie SI  in timpul zilei, cand sta cuminte in cutiuta si nu are nici un motiv sa facă asta.
Astept cu interes evolutia in urmatoarele saptamani.Daca nu se rezolva,incepem sa cautam din nou un psiholog.Si ma bazez si pe faptul ca si ea este extrem de determinata in toata actiunea asta,nici nu se gandeste ca la anul sa rateze din noua tabara,ca anul asta.O motivatie destul de puternica,nu-i asa?!

marți, 20 septembrie 2011

In general

www.nootropicdesign.com
In general inca nu ma pot obisnui cu programul impus de scoala.Ma trezesc cu greu la 7 fara un sfert,cu trei sonerii si tot atatea telefoane de la mama...
In particular am avut intentia sa merg la zilele Bucurestiului,ceea ce am si facut simbata seara,insotita doar de copilul mic.Am intrat pe Lipscani si nu am mai putut sa ies...Nu stiu daca va aduceti aminte de nebunia declansata acum cativa ani,la Piata Unirii,cu pomul ala de iarna urias,eveniment sponsorizat de aia de la Millenium Bank..Ce turbare pe populatie,cata isterie,cate masini distruse,cati copii pierduti...Acum nu a fost chiar asa,dar pe portiunea aia unde am intrat noi,pur si simplu nu se putea inainta.Eram prinse intr-o mare de oameni,cu cladirile alea daramate de jur imprejur si nu ma puteam gandi decat ca daca vine vreun cutremur ne facem terci acolo...Cred ca am facut o ora dintr-un capat in altul in pasul piticului.Si stiti cat iubesc eu aglomeratia:)))Intr-un sfarsit am iesit pe Calea Victoriei,am cotit-o spre Doamnei si am gasit un anticariat senzational.Am stat acolo mai bine de o ora,cu o Ileana cuminte si curioasa,care a rasfoit toate carticelele din rafturi.Nu am luat mare lucru,dar ma intorc saptamana asta sa mai scotocesc.



Toate au costat 19 lei.Imi place la nebunie agenda pe care am luat-o pentru mine.


Si am achizitionat si un Indreptar practic  pentru gospodine,editia 1977,lectura obligatorie,ha ha.Cu retete vechi,pe care le gaseai pe vremuri pe mesele festive ale familiei,retete inlocuite azi de tot felul de sofisticarii.Mai stiti "ceaiurile" alea in care fiecare invitat venea cu cate ceva,cu traditionala salata boeuf,sau cu sendvisurile alea minuscule,unse cu unt si pate de ficat?Sau mozaicul?Doamne uitasem de mozaic.Cornurile alea umplute cu sardine frecate cu unt si masline,apoi tinute la frigider cateva ore si taiate in felioare subtiri,subtiri...
Cu cartile am avut o relatie speciala zilele astea,pentru ca am cumparat foarte multe.In loc de zilele Bucurestiului,pot sa spun ca au fost zilele Cartilor.Nu am cumparat beletristica,pentru ca mai am de citit din proviziile facute in urma cu ceva vreme,am cumparat carti legate de educatia copiilor.Asta pentru ca pe zi ce trece,imi dau seama ca nu stiu de fapt sa-mi educ copiii asa cum trebuie si ma lovesc de tot felul de situatii in care nu stiu cum sa reactionez.Cartile par extrem de interesante si de abia astept sa le citesc.Una singura e in afara domeniului si anume Hrana vie-de Elena Nita Ibrian,dar despre asta cu alta ocazie.



Am luat dupa cum urmeaza:
-Manualul parintilor eficace-de Thomas Gordon
-Parinti straluciti,profesori fascinanti-Augusto Cury
-Copii straluciti,elevi fascinanti-Augusto Cury
-Cum le vorbim copiilor despre sexualitate-Linda si Richard Eyre
-Recomandari psihanalite pentru mame-Wilhelm Stekel

Am avut si o incercare nereusita de a face maraton de filme ,dar am adormit fara drept de apel,la o mizerie de film cu George Clooney,Americanul sau asa ceva.Foarte prost.El se crede cine stie ce actor,regizorul avea impresia ca face un film noir de exceptie,pentru mine a fost un somnifer excelent.Mi-e dor de un film bun.A,si am descoperit o patiserie formidabila,unde am mancat cele mai bune baclavele din viata mea.Nu sunt fan baclavale,dar astea m-au dat gata.Patiseria se numeste Fadel si este cu specific libanez.E pe Jean Louis Calderon,colt cu Maria Rosetti.Daca nu as fi intr-o perioada de schimbari radicale in ceea ce priveste alimentatia mea,as fi cumparat din toate sortimentele cate ceva,dar m-am limitat la a gusta cateva baclavele.Sunt senzationale.Asa a trecut weekend-ul.Mai am o poveste care e mai lunga,in care e vorba despre o alarma de pipi si despre motivul noptilor mele nedormite,dar acum am niste ciupercute care asteapta sa fie transformate in ciulama,asa ca ma retrag :)



joi, 15 septembrie 2011

Randuiala

Sunt cuvinte care îmi plac mai mult decât altele.Unele chiar au forța si îmi creează o stare de bine.Dacă sunt insiruite frumos,ca margelele pe ata,cuvintele te imping in sus.
Cuvantul "randuiala" mi- e tare drag.L-am auzit prima data acum mulți ani,de la mama prietenei mele.De atunci,de câte ori trebuie sa fac curat in casa,îmi spun " hai sa facem randuiala"... nu stiu de ce vorbesc la plural ca sunt doar eu,dar de fiecare data functioneaza.
Din procesul meu de reorganizare interioară si exterioara,face parte si treaba asta cu "randuiala".Am constatat ca aduce foarte multe beneficii vieții noastre de zi cu zi si pentru asta încerc in fiecare zi sa dau o corectie de traiectorie firii mele dezordonate si lenese.Pe vremuri eram coplesita de treaba,de rufe necalcate,de lucruri nepuse la locul lor,de camasi calcate pe repede înainte dis de dimineata,înainte de plecare si de alte trilioane de mici chestii care trebuie făcute într-o casa.La un moment dat,a fost cineva care venea o data pe saptamana,dar nu m- a ajutat prea mult.Era de ajuns sa vina dimineata si sa ne spalam pe maini si totul era la fel,mai putin banii mei din buzunar.Si nici nu mă simteam confortabil cu cineva in casa in lipsa mea.
Întotdeauna mi-au placut casele bine " randuite", cu bucatarii ordonate,cu dulapuri in care rufele sunt bine calcate si stivuite la milimetru,cu paturi mari si moi,fosnind a proaspat,cu asternuturi albe,cu dantela pe margine,cu flori proaspete in vaze suple,cu bai care arată ca veritabile drogherii,curate si sclipitoare.Mai cred si in sufletul caselor.Poate e caraghios ce spun,dar eu cred ca o casa te poate apara de rele,dacă te porți frumos cu ea.Si aici intra si armonia din casa si ordinea si iubirea care razbate prin aer.Mie de exemplu îmi este cel mai frica de cutremur si am convingerea ca dacă o sa mă prindă in casa,o sa fiu in siguranta.
Sa ma intorc la "randuiala" din casa.La mine nu a fost nicioadata mizerie,dar a plutit o dezorganizare,care pe mine personal,la vremea aia,nu mă deranja.Îmi gaseam in ordinea mea dezorganizata,hainele,dar nu gaseam hartii importante,nu știu ce fular,nu știu ce incarcator sau clasicele,telefonul si cheile.In fiecare zi.
De când s-au mărit copiii,haosul din casa s- a extins.Jucării întinse peste tot,creioane aruncate in toate colturile casei,chestii mici,neidentificate,de cele mai multe ori ascutite,care îți intra in picioare când nu ești atent,haine insirate in cele mai neobisnuite locuri.
Incercarile mele de a tine casa sub control au fost multă vreme zadarnice,ca sa nu mai spun de esecul total pe care l- am avut vis- a - vis de educatia fetelor pe tema asta.
Au fost mai multe etape,neputinta asociata cu delasare,furie asociata cu munca in exces,predici plictisitoare aplicate pe rând tuturor celor din casa,greva timp de cateva zile,aruncarea jucariilor sau lucrurilor preferate,nimic din toate astea nu a functionat.
Într- o buna zi am luat o pauza si m-am gandit cu adevarat la problema asta absolut enervanta si de nerezolvat.Chiar m-am gandit,iesind din rutina gesturilor de fiecare zi,ce vreau cu adevărat si ce înseamnă ordinea asta pentru mine.Vreau sa am o casa curata,dar pentru asta sa fim toți stresati si eu istovita de munca sau sa găsesc o cale buna pentru toți.
In primul rând m-am relaxat.Apoi n-am mai stresat pe nimeni.După care am aruncat sau am dat lucrurile de care casa nu mai are nevoie si nici noi.Nu am mai cumparat doar de dragul de a cumpara.Am reparat ce era de reparat.Am ținut totul in ordine,strangand in Irma celorlalti,e adevarat,dar fără sa mai fac reprosuri sau sa tip la ei.Nici nu am facut asta cu nervi.M-am educat întâi pe mine.Ce vreau sa subliniez este faptul ca puterea exemplului chiar funcționează,dar doar dacă este ridicată presiunea si obligativitatea a ceva de facut si dacă acreala aia cu care faci treaba dispare.Faptul ca nu făceam nimic cu plăcere,ca nu mă imprietenisem încă cu obiectele si casa,mă arunca in dezordine si nervi.Au apărut încet,încet si rezultatele.Acum fetele își țin biroul curat si biblioteca.Își pun jucariile la loc si le place ordinea.Mai avem de lucrat la haine,dar suntem pe drumul cel bun.Nu le-am întrebat niciodata ce le-a determinat sa facă asta,pentru ca certitudinea mea este ca au facut-o fără sa constientizeze prea mult.Au gasit liniște,au vazut ca e ordine si asta fără sa primească circ si reprosuri.Sunt destepti copiii astia...
Randuiala.Frumos cuvânt.

Postarea de ieri

La cerera expresa a familiei-mama,jupanul si altii,am scos postarea pe care am scris-o azi noapte,când eram extrem de nervoasa.M-au rugat fie sa o sterg,fie sa reformulez.Nu știu dacă am facut bine.Oricum o am salvată,asa ca nu se stie niciodata...
Mă simt lasa.

luni, 12 septembrie 2011

La scoala

Cred ca asta e ultimul an in care mai mergem la scoala in prima zi.Ca si anul trecut,din lipsa spatiului iese un balci.Sa ne calcam in picioare si sa ne mirosim subtiorile de la 5 mm.Da,am uitat,de data asta s-a cantat imnul.Emotionant,intr-adevar...Cel putin a inceput tarziu,la 10 jumate,dar tot am simtit ca m-am dat jos din pat degeaba....
Totusi,cateva mici schimbari sunt de remarcat:

                                                                 septembrie 2010



septembrie 2011


septembrie 2010

septembrie 2011


septembrie 2010


septembrie 2011


De remarcat ca anul asta a preferat sa stea singura in banca.Cel putin,deocamdata.
Doamnelor si domnilor,sa-nceapa distractia!!!








vineri, 9 septembrie 2011

Rapciune sau septembrie (Calendarul Taranului Roman)

sursa:www.deviantart.com
Am gasit in biblioteca o carte,care se numeste "Calendarul taranului roman-de Ion Ghinoiu".Am deschis-o la septembrie si am citit:

"In graiul popular luna septembrie este cunoscuta si sub numele de Rapciune,cu inteles de racire a timpului....
Septembrie este luna care in comunitatea traditionala inchidea un ciclu si deschidea drumul pregatirilor pentru o noua viata. Se afla la hotarul dintre moarte si renastere, acum fiind ceasul soroacelor.
In calendarul popular, Santamaria Mica este hotar astronomic intre vara si iarna, marcat de inchiderea pamantului pentru reptile si insecte, de plecarea pasarilor migratoare spre tarile calde, de schimbarea palariei cu caciula, de targurile si iarmaroacele unde se vindeau si se cumparau produse specifice sezonului. Sosirea acestei zile indica taranului activitatile practice care urmau a fi efectuate: culegerea ultimelor plante si fructe de leac, batutul nucilor, pentru ca la anul sa faca rod, inceperea culesului viilor, semanatul graului, orzului si secarei, jupuirea cojii de pe ulmi, fibra vegetala folosita primavara la legatul vitei-de-vie."

"...Sarbatoarea de pe data de 8 septembrie din Calendarul popular este dedicata mortii si renasterii Zeitei Mama la echinoctiul de toamna.Peste sarbatoarea precrestina parintii Bisericii au suprapus Nasterea Preasfintei nascatoare Maria,sinonima cu Precesta Maica.Fixand mai intai moartea -15 august si apoi nasterea -8 septembrie,Biserica Crestina a preluat modelul precrestin:trebuie sa moara intai divinitatea ajunsa la varsta senectutii,popular numita Santamaria Mare sau Precesta Mare,si apoi sa se nasca Santamaria Mica sau Precesta Mica....totusi romanii intampina cu mai multa bucurie celebrarea mortii nascatoare de Dumnezeu"

-adevarul este ca niciodata nu am inteles cand se spune La multi ani!  Mariilor si cand se sarbatoreste aceasta zi-
-am mai citit si explicatia unor proverbe des folosite,cum ar fi oale si ulcele-pentru omul mort de multa vreme sau in oala acoperita nimeni nu stie ce fierbe-pentru persoanele ascunse si fatarnice,suna a oala-!-pentru omul grav bolnav,etc

"cica in graiul popular oala si strachina de pamant sunt termeni obisnuiti de comparatie pentru trupul si sufletul omului.Oala are gura,buza,gat,burta,toarta,manusa,mana...cand e bine arsa are glas frumos,cand e ciobita suna ragusit,fecioara este asemuita cu oala noua,neinceputa,,fata "gresita" cu oala dogita iar femeia batrana,cu harbul si oala hodorogita"

-despre expresia "copil din flori"

"Fecioara Maria este nascuta in mod miraculos.Parintii ei,Ioachim si Ana,erau defaimati si huliti ca nu aveau copii.Ioachim se roaga lui Dumnezeu in munti,iar femeia lui stearpa si neroditoare,in gradina sa le dea rod sfant pantecelui.Dupa unele traditii populare,Ana ar fi ramas insarcinata mirosind o floare,credinta care a generat si sintagma de copil din flori,pentru nasterea nelegitima."

Toata cartea explica anumite sarbatori si traditii,incepand cu prima zi din an si terminand cu revelionul (ingropatul anului).
Mie mi-au placut expresiile folosite,explicatiile date,am inteles cumva legaturile intre om si semnele pamantului,credintele populare, demult uitate,semnificatiile anumitor zile din an.
O carte cu care am inceput toamna.

joi, 8 septembrie 2011

Televiziunile cu T de la tigan

In ultima vreme m-am uitat mult la teveu.Prea mult.Il am in bucatarie si merge asa, in virtutea inertiei,cat eu fac mancare sau strang masa.Azi mi-a ajuns.Gata.Mi-am adus din nou cd-urile cu muzica.
Asta pentru ca zi de zi,la televiziunile de stiri,e plin de emisiuni cu si despre tigani.Fiecare buletin de stiri incepe cu imagini de la nu stiu ce bataie cu tigani,de la sarbatorile lor,discutii interminabile si stupide referitoare la denumirea de rommi sau tigani,parerile unora sau altora.Stiu ca am telecomanda la indemana si pot sa-i scot din casa mea instantaneu,dar nu ma pot abtine sa nu comentez si sa nu ma intreb ce e in capul acestor oameni din televiziuni,care nu fac altceva decat rau.De multa vreme se vede cu ochiul liber ca si realitatea si antena NU SUNT televiziuni cu staif,care sa iti spuna clar ce mama dracului se intampla in lume,la modul cel mai obiectiv si decent cu putinta.Televiziuni de stiri.STIRI:SURSA DE INFORMATIE.
 Ei incep cu borcii,becalii,tiganii,curvele,columbenii,pepeii,varcii,murcii,manolii si lista poate fi nesfarsita...
Este atat de trist si de fara speranta ca nimeni nu opreste jegul asta de informatie.Din punctul asta de vedere ziarele si revistele sunt mult mai curate si ingrijite (exceptand bineinteles publicatiile de gen),omul care scrie acolo are grija ce spune si cum o face.
In proportie de 80% majoritatea emisiunilor (vorbesc acum de toate televiziunile) sunt penibile,prost facute,fara informatie,nici macar amuzante.Pentru si despre cocalari,manelisti si tigani.Cine va opri suvoiul asta de cacat revarsat in case,doar printr-o simpla apasare de telecomanda?Stiu ca banii vin din audienta si fara ei nu se poate,dar chiar nimeni nu are nici o alta idee?Eu mai mult decat sa dau din gura si din taste pe propriul meu blog nu stiu ce sa fac.Si da,sa inchid televizorul pentru totdeauna.Pacat.Sunt atatia oameni minunati,care au atatea de spus si pe care nu-i baga nimeni in seama si care pot fi cunoscuti,oameni de la care ai ce invata,pe ei nu-i vezi niciodata la televizor.Il vezi pe Maruta,care este atat de scabros,pe Gherghe care se da atat de importanta si care iti prezinta subiectele ei de rahat pe un ton atat de important de parca iti prezinta o emisiune de cultura,nu pe manelistul guta care se injura cu nu stiu cine...
Oana Pellea spunea la un moment dat ca televizorul poate fi in aceeasi masura si o cutie din care ies monstri si una cu minunatii...
As vrea ca televiziunile sa nu mai faca audienta si sa nu mai primeasca reclama.As vrea sa existe macar o zi pe saptamana in care lumea sa le dea cu tifla si poate atunci s-ar gandi de o mie de ori inainte sa dea drumul pe post unor imagini si comentarii penibile.
Poate va ajuta viitoarea criza financiara?
Sau poate asta:

luni, 5 septembrie 2011

Ma-ntalnesc cu David Garett...

Asta iarna, prietena mea a venit cu dvd-ul lui si mi l-a prezentat ca fiind ultima ei descoperire in materie de muzica.David e frumos,are un zambet senzational,se imbraca cool si canta minunat.Ne-am uitat impreuna la el, in carcotelile Marelui Sef,care pana la urma enervat de ochii nostri sticlosi si comentariile pline de admiratie,s-a carat in alta camera,zicand ca lui nu i se pare cine stie ce.He,he..........Tipul,care a studiat la Juilliard,e considerat cel mai rapid violonist din lume,care a intrat in Cartea Recordurilor,interpretand nu mai putin de 14 note pe secunda.Are moaca de golanas simpatic-a si fost fotomodel in studentie-care, in combinatie cu talentul pe care-l are,devine interesant de urmarit.Genul de muzica este intre clasic si rock,usor de urmarit,asta si pentru ca tipul face spectacol cu vioara lui.Care cica e un Stradivarius din 1710.
Asa ca,pe 23 septembrie ma duc sa-l vad la Sala Palatului.
Multumesc Mada!!.In felul asta deschid seria de activitati culturale pe care mi le-am propus anul asta si de care ma voi tine si cu dintii,indiferent de refuzul constant pe care-l primesc din partea consoartei.Sunt hotarata sa merg singura si la teatru si la opera.La opera probabil ca voi merge cu Maria,depinde de spectacole.
Pana atunci,am selectat ceva David Garett,sunt cateva din preferatele mele.Sper sa va placa si voua.

Hungarian Dance No.5-Brahms


Summer-From the four seasons-Vivaldi


Csardas Gypsy Dance


Zorba's Dance






sâmbătă, 3 septembrie 2011

Crapelnita anului

Nu exista titlu mai potrivit pentru ce vreau sa spun.
Nu stiu cum se face,dar in Bucuresti eu mananc extrem de putin.Ca fac excese,cum ar fi dulciurile si cola,asta e alta treaba,dar mancare propriu-zisa nu ingurgitez decat in cantitati foarte mici.Ciugulesc,cum ar veni...Dimineata o cafea si o paine prajita,la pranz o ciorbita si seara ce mai gasesc prin frigider.Sigur,ar trebui sa fiu supla si mladioasa,dar nu sunt.Nu fac miscare,dar fac placinte si prajituri, pe care le stropesc din belsug cu cola.
Asa ca,iata-ma in curte la Iosefina,in foisor,cu Bucegii in fata,cu o foame de nestavilit.Unde mai pui ca eram si servita.Ce era sa fac??M-am simtit bine.Prea bine, spune cantarul.Problema este ca organismul meu a tipat cat a putut si m-am procopsit  a doua zi cu buze triple de la herpesurile care mi-au aparut.Pe care le am si acum.Nimeni din familie nu are nimic,pentru ca mancare mai proaspata nu aveam cum sa mancam in alta parte (am si vizionat bucataria,care in afara faptului ca era extrem de bine dotata,cu frigidere inalte de inox,blaturi de inox si aragaz profesionist,stralucea de curatenie).Cred pur si simplu ca eu am mancat cel mai mult din casa.
Oamenii au propria lor ferma si gatesc ce produc.Multa mancare.Multa.Intr-o singura zi,au fost mai slabi si ne-au dat la felul doi gratar de porc cu cartofi prajiti.A fost ziua mascarelii cu nunta becaliceasca si i-am surprins belindu-se la teveu ore intregi,semn ca nu au avut timp sa mai dea pe la bucatarie.
Nu am facut poze,uitam sa iau aparatul dimineata cand coboram in foisor,pentru ca nu ma puteam gandi decat la mancare.Platoul cu micul dejun era absolut nesimit.Hai pe bune,am exclamat in prima dimineata,ce e asta??Ne-am uitat jur imprejur,crezand ca mai asteptam pe cineva la masa,dar nu,era in exclusivitate pentru noi.
Platoul arata asa:
Patru feluri de branzeturi,a cate patru felii de fiecare,urda,cas,branza sarata si inca una pe care nu am identificat-o.
Salam proaspat,salam uscat.
Sunculita taraneasca.
Caltabos.
Lebar.
Toba.
La mijlocul acestui platou,legume proaspete.Rosii dulci si zemoase,ardei zambareti,care-ti pocneau in gura,ceapa rosie delicioasa,castraveti.
Unt.
Doua feluri de dulceata facuta in casa.De caise si de zarzare.Aia de zarzare era o nebunie.
Si lovitura de gratie aplicata ficatului,ousoare moi si galbene,cate doua de caciula,sau dupa preferinta,omletica cu sunculita si branzica.
Cafea,ceai,lapte cu cacao.
Paine prajita calda.
Ne asezam la masa la ora 10.Terminam pe la 11 jumate.Asta era dimineata.La pranz,incepea alt dezmat.Ciorbita de perisoare sau vitel sau supa cu galusti.Vitel la tava sau ostropel sau pastrav sau mix grill,pastrama de oaie sau carne la garnita cu mamaliguta si mujdei de usturoi.Desert:cei mai desavarsiti papanasi din lume,tavaliti in smantana groasa si dulceata de afine.
Pranzul se petrecea intre 3 si 4 dupa amiaza.Eu am baut zi de zi cate o carafa de afinata.
Seara o lasam mai moale.Moale ca un kurtos-kalacs cu nuca,rotit in fata ta,un pic caramelizat,pe care-l dadeam gata cu lapte batut sau sana.
Nu este foarte ieftina mancarea,costa 50 de ron de persoana/zi,mic dejun si pranz,dar mie nu mi-a parut rau de nici un banut dat.Am mancat si cateva triferment si ranitidina,e adevarat,dar nu mi-a parut rau nici de asta.
Doar cand m-am intors acasa,m-a cuprins asa un sentiment de rusine in fata slabiciunii avute fata de mancare.Desfrau.Nu stiu daca anul viitor ma mai tine ficatul sa fac treaba asta.Problema este ca de cand ne-am intors acasa,o tinem in alte mese festive,alte carneturi si torturi,mai urbane ce-i drept,dar parca sunt fara sfarsit:)))
Azi am incheiat apoteotic benchetuiala ultimelor zile,cu fondue si tort cu mandarine.Pana anul viitor,trebuie sa-i cer iertare stomacului.
Asa se incheie crapelnita anului.

vineri, 2 septembrie 2011

La Iosefina


Am inceput toamna la Iosefina-n batatura.Opt zile de aer curat si dulce ca mierea.Am stat la firul ierbii si am simtit ca nu mai vreau sa fac altceva.Nu am fost capabila sa scriu,sa citesc sau sa vizitez ceva.Am stat cu capul in iarba si cu ochii pironiti pe cer si am lasat viata sa curga.Mi-am ascutit auzul.Sunete pe care nu credeam ca le mai pot auzi,au iesit dintr-o data la suprafata.Cotcodacit de gaini,muget de vaca,dangat de clopot,zumzet de bondar.Ala imi placea cel mai mult.M-am uitat la firele de iarba si la copacul sub care stateam intinsa,ore intregi.Mi s-au asezat niste lucruri in cap,in ordinea in care trebuie.Linistea din afara s-a prelins cumva in mine.








In fiecare seara,pe la 8 asa,incepea sa fie frig.Prima jumatate de ora stateam in tricou,sa simt cum musca din mine,sa imi alunge orice urma de pe piele, din caldurile infecte din Bucuresti.Apoi nu mai rezistam si trebuia sa ma imbrac.Azi dimineata erau 5 grade.
Sa va zic de pensiune.Este in Moeciu de Jos,departe de drum si de masini,cu o curte plina de iarba,unde fetele au alergat de dimineata pana seara.La 9 seara erau imbujorate si cadeau rapuse,cu manute moi si gene fluturand.Le-am tinut in brate si le-am mangaiat,pentru ca au fost bune si ascultatoare,departe de scorpiile care sunt de fapt acasa.
Va recomand cu toata caldura locul asta.Proprietara pensiunii,Iosefina, e un pic sireata si una iti spune la telefon si alta cand ajungi acolo,dar ii ierti incercarea de a te pacali, pentru tot ce gasesti bun acolo.Mie mi-a zis un pret,am discutat clar,i-am lasat si un avans si totusi a incercat sa schimbe datele problemei.Am reluat discutia si pana la urma negocierea a dat roade.O camera dubla este 80 ron,un apartament 120 ron.Masa este ceva mai scumpa,costa 50 de ron de persoana,doua mese pe zi,dar despre asta am sa vorbesc separat.O sa revin acolo cat de curand,vreau neaparat sa vad locul toamna,cu mii de culori de jur imprejur.Nu am prea facut poze.Uitandu-ma la cele cateva pe care le-am facut,imi dau seama ca nu am reusit sa prind farmecul locului.







Pentru copii a fost o vacanta nemaipomenita.Au inaltat zmee,s-au jucat cu catelul Maia,au alergat gainile si berbecutii,au iesit pe ulita si s-au strambat la copiii de peste drum,s-au jucat cu maturoaiele din curte,spunand ca sunt vrajitoare,au ras si mai presus de orice, s-au inteles bine.Si nu,nu s-au uitat la televizor o secunda.Daca nu ar fi drumul mizerabil,as veni aici de cel putin doua ori pe luna.Nu vreau sa vorbesc despre neajunsurile drumului sau despre nesimtirea unora.Mi-am propus sa nu vorbesc despre asta si nu o sa vorbesc.Mai bine mai pun niste poze cu fetele.









O vacanta buna.Ne-am intors in Bucuresti si o luam de la capat.