Randuiala

Sunt cuvinte care îmi plac mai mult decât altele.Unele chiar au forța si îmi creează o stare de bine.Dacă sunt insiruite frumos,ca margelele pe ata,cuvintele te imping in sus.
Cuvantul "randuiala" mi- e tare drag.L-am auzit prima data acum mulți ani,de la mama prietenei mele.De atunci,de câte ori trebuie sa fac curat in casa,îmi spun " hai sa facem randuiala"... nu stiu de ce vorbesc la plural ca sunt doar eu,dar de fiecare data functioneaza.
Din procesul meu de reorganizare interioară si exterioara,face parte si treaba asta cu "randuiala".Am constatat ca aduce foarte multe beneficii vieții noastre de zi cu zi si pentru asta încerc in fiecare zi sa dau o corectie de traiectorie firii mele dezordonate si lenese.Pe vremuri eram coplesita de treaba,de rufe necalcate,de lucruri nepuse la locul lor,de camasi calcate pe repede înainte dis de dimineata,înainte de plecare si de alte trilioane de mici chestii care trebuie făcute într-o casa.La un moment dat,a fost cineva care venea o data pe saptamana,dar nu m- a ajutat prea mult.Era de ajuns sa vina dimineata si sa ne spalam pe maini si totul era la fel,mai putin banii mei din buzunar.Si nici nu mă simteam confortabil cu cineva in casa in lipsa mea.
Întotdeauna mi-au placut casele bine " randuite", cu bucatarii ordonate,cu dulapuri in care rufele sunt bine calcate si stivuite la milimetru,cu paturi mari si moi,fosnind a proaspat,cu asternuturi albe,cu dantela pe margine,cu flori proaspete in vaze suple,cu bai care arată ca veritabile drogherii,curate si sclipitoare.Mai cred si in sufletul caselor.Poate e caraghios ce spun,dar eu cred ca o casa te poate apara de rele,dacă te porți frumos cu ea.Si aici intra si armonia din casa si ordinea si iubirea care razbate prin aer.Mie de exemplu îmi este cel mai frica de cutremur si am convingerea ca dacă o sa mă prindă in casa,o sa fiu in siguranta.
Sa ma intorc la "randuiala" din casa.La mine nu a fost nicioadata mizerie,dar a plutit o dezorganizare,care pe mine personal,la vremea aia,nu mă deranja.Îmi gaseam in ordinea mea dezorganizata,hainele,dar nu gaseam hartii importante,nu știu ce fular,nu știu ce incarcator sau clasicele,telefonul si cheile.In fiecare zi.
De când s-au mărit copiii,haosul din casa s- a extins.Jucării întinse peste tot,creioane aruncate in toate colturile casei,chestii mici,neidentificate,de cele mai multe ori ascutite,care îți intra in picioare când nu ești atent,haine insirate in cele mai neobisnuite locuri.
Incercarile mele de a tine casa sub control au fost multă vreme zadarnice,ca sa nu mai spun de esecul total pe care l- am avut vis- a - vis de educatia fetelor pe tema asta.
Au fost mai multe etape,neputinta asociata cu delasare,furie asociata cu munca in exces,predici plictisitoare aplicate pe rând tuturor celor din casa,greva timp de cateva zile,aruncarea jucariilor sau lucrurilor preferate,nimic din toate astea nu a functionat.
Într- o buna zi am luat o pauza si m-am gandit cu adevarat la problema asta absolut enervanta si de nerezolvat.Chiar m-am gandit,iesind din rutina gesturilor de fiecare zi,ce vreau cu adevărat si ce înseamnă ordinea asta pentru mine.Vreau sa am o casa curata,dar pentru asta sa fim toți stresati si eu istovita de munca sau sa găsesc o cale buna pentru toți.
In primul rând m-am relaxat.Apoi n-am mai stresat pe nimeni.După care am aruncat sau am dat lucrurile de care casa nu mai are nevoie si nici noi.Nu am mai cumparat doar de dragul de a cumpara.Am reparat ce era de reparat.Am ținut totul in ordine,strangand in Irma celorlalti,e adevarat,dar fără sa mai fac reprosuri sau sa tip la ei.Nici nu am facut asta cu nervi.M-am educat întâi pe mine.Ce vreau sa subliniez este faptul ca puterea exemplului chiar funcționează,dar doar dacă este ridicată presiunea si obligativitatea a ceva de facut si dacă acreala aia cu care faci treaba dispare.Faptul ca nu făceam nimic cu plăcere,ca nu mă imprietenisem încă cu obiectele si casa,mă arunca in dezordine si nervi.Au apărut încet,încet si rezultatele.Acum fetele își țin biroul curat si biblioteca.Își pun jucariile la loc si le place ordinea.Mai avem de lucrat la haine,dar suntem pe drumul cel bun.Nu le-am întrebat niciodata ce le-a determinat sa facă asta,pentru ca certitudinea mea este ca au facut-o fără sa constientizeze prea mult.Au gasit liniște,au vazut ca e ordine si asta fără sa primească circ si reprosuri.Sunt destepti copiii astia...
Randuiala.Frumos cuvânt.