sâmbătă, 3 septembrie 2011

Crapelnita anului

Nu exista titlu mai potrivit pentru ce vreau sa spun.
Nu stiu cum se face,dar in Bucuresti eu mananc extrem de putin.Ca fac excese,cum ar fi dulciurile si cola,asta e alta treaba,dar mancare propriu-zisa nu ingurgitez decat in cantitati foarte mici.Ciugulesc,cum ar veni...Dimineata o cafea si o paine prajita,la pranz o ciorbita si seara ce mai gasesc prin frigider.Sigur,ar trebui sa fiu supla si mladioasa,dar nu sunt.Nu fac miscare,dar fac placinte si prajituri, pe care le stropesc din belsug cu cola.
Asa ca,iata-ma in curte la Iosefina,in foisor,cu Bucegii in fata,cu o foame de nestavilit.Unde mai pui ca eram si servita.Ce era sa fac??M-am simtit bine.Prea bine, spune cantarul.Problema este ca organismul meu a tipat cat a putut si m-am procopsit  a doua zi cu buze triple de la herpesurile care mi-au aparut.Pe care le am si acum.Nimeni din familie nu are nimic,pentru ca mancare mai proaspata nu aveam cum sa mancam in alta parte (am si vizionat bucataria,care in afara faptului ca era extrem de bine dotata,cu frigidere inalte de inox,blaturi de inox si aragaz profesionist,stralucea de curatenie).Cred pur si simplu ca eu am mancat cel mai mult din casa.
Oamenii au propria lor ferma si gatesc ce produc.Multa mancare.Multa.Intr-o singura zi,au fost mai slabi si ne-au dat la felul doi gratar de porc cu cartofi prajiti.A fost ziua mascarelii cu nunta becaliceasca si i-am surprins belindu-se la teveu ore intregi,semn ca nu au avut timp sa mai dea pe la bucatarie.
Nu am facut poze,uitam sa iau aparatul dimineata cand coboram in foisor,pentru ca nu ma puteam gandi decat la mancare.Platoul cu micul dejun era absolut nesimit.Hai pe bune,am exclamat in prima dimineata,ce e asta??Ne-am uitat jur imprejur,crezand ca mai asteptam pe cineva la masa,dar nu,era in exclusivitate pentru noi.
Platoul arata asa:
Patru feluri de branzeturi,a cate patru felii de fiecare,urda,cas,branza sarata si inca una pe care nu am identificat-o.
Salam proaspat,salam uscat.
Sunculita taraneasca.
Caltabos.
Lebar.
Toba.
La mijlocul acestui platou,legume proaspete.Rosii dulci si zemoase,ardei zambareti,care-ti pocneau in gura,ceapa rosie delicioasa,castraveti.
Unt.
Doua feluri de dulceata facuta in casa.De caise si de zarzare.Aia de zarzare era o nebunie.
Si lovitura de gratie aplicata ficatului,ousoare moi si galbene,cate doua de caciula,sau dupa preferinta,omletica cu sunculita si branzica.
Cafea,ceai,lapte cu cacao.
Paine prajita calda.
Ne asezam la masa la ora 10.Terminam pe la 11 jumate.Asta era dimineata.La pranz,incepea alt dezmat.Ciorbita de perisoare sau vitel sau supa cu galusti.Vitel la tava sau ostropel sau pastrav sau mix grill,pastrama de oaie sau carne la garnita cu mamaliguta si mujdei de usturoi.Desert:cei mai desavarsiti papanasi din lume,tavaliti in smantana groasa si dulceata de afine.
Pranzul se petrecea intre 3 si 4 dupa amiaza.Eu am baut zi de zi cate o carafa de afinata.
Seara o lasam mai moale.Moale ca un kurtos-kalacs cu nuca,rotit in fata ta,un pic caramelizat,pe care-l dadeam gata cu lapte batut sau sana.
Nu este foarte ieftina mancarea,costa 50 de ron de persoana/zi,mic dejun si pranz,dar mie nu mi-a parut rau de nici un banut dat.Am mancat si cateva triferment si ranitidina,e adevarat,dar nu mi-a parut rau nici de asta.
Doar cand m-am intors acasa,m-a cuprins asa un sentiment de rusine in fata slabiciunii avute fata de mancare.Desfrau.Nu stiu daca anul viitor ma mai tine ficatul sa fac treaba asta.Problema este ca de cand ne-am intors acasa,o tinem in alte mese festive,alte carneturi si torturi,mai urbane ce-i drept,dar parca sunt fara sfarsit:)))
Azi am incheiat apoteotic benchetuiala ultimelor zile,cu fondue si tort cu mandarine.Pana anul viitor,trebuie sa-i cer iertare stomacului.
Asa se incheie crapelnita anului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu