joi, 30 septembrie 2010

Cad frunzele...

Am gasit intr-un caiet vechi,o poezie scrisa de Rainer Maria Rilke:
Se numeste Toamna:

Cad frunzele, cad ca din depărtare,

de parcă vestejesc grădini în ceruri,
cu gesturi de negare cad, de-a rândul.

Iar nopţile, cum cade greu pământul
din toate stelele, într-o însingurare.

Noi toţi cădem. Şi mâna asta, iată.
Căderea, vezi, e-n toţi şi în oricine,
Si totuşi, este Unul care ţine
nespus de blând, pe mâini, căderea toată


Ploaia si ea...



In dorul lelii

Azi am fost la un mini shopping.Am plecat de dimineata cu chef de duca,cu ceva bani in buzunar si cu dorinta de a proba haine si eventual de a cumpara ceva.
Incet-incet mi s-au dus naibii toate.Adica cheful,banii sunt la locul lor.
Unele vanzatoarele sunt o specie de putori cum rar intalnesti...Le deranjezi pur si simplu din ce dracu fac ele acolo,se uita la tine tamp si mai ca-ti dau una in mufa ca ai indraznit sa le misti aerul...Nu se misca,tu le intrebi ceva si nu raspunde nimeni.Zici ca joaca statuile.Mai sunt unele care vorbesc la telefon si desi tu te agiti pe langa tejghea,nu numai ca nu se uita la tine,dar iti intorc si spatele,adica ma-ta,cara-te ca am treaba.Daca le captezi privirea si intrebi ceva,aveti chiloti cu manecute, de exemplu,te trimit in scarba la raft: cautati acolo!!!
Sau nu zic nimic,doar imping barbia in fata,adica hai zi,ca ma plictisesti,pe bune...
La Zara carpiţe.carpiţe,la Bershka si mai multe carpiţe si peste tot aceleasi feţe vopsite de parca ar fi intr-un permanent razboi cu tribul vecin.
Mi-am luat un covrig cald si m-am dus in parc unde m-am uitat la vrabii.
Mai ies de Craciun sa iau ceva cadouri.
A,si poate sa-mi explice cineva de ce o pereche de ciorapi in Bucur Obor costa 16 lei si aceeasi pereche in Unirea costa 35 lei??

luni, 27 septembrie 2010

Hannah Montana nu mai are ce sa caute la mine in casa

Pur si simplu m-am saturat de toate idioteniile de pe Disney.Or fi la moda,or fi cool,dar la mine in casa deschid usa cand vreau si cui vreau.Asa ca azi a fost prima zi fara Disney.
Au fost urlete si rugaminti,dar nu am cedat,le-am promis ca le las jumatate de ora sambata la fratii Jonas.Aia macar canta mai des si vorbesc mai putin,asa ca e bine.
In primul rand Hannah Montana e stupida.Scenariul e stupid,dialogurile la fel.
Toate situatiile de acolo induc un anume tip de comportament care poate fi extrem de usor de copiat si transformat in viata reala.De la cum se imbraca,la cum se fataie,la cum vorbesc.E la fel de adevarat ca si povestile clasice te invata acelasi lucru: baiatul care vine pe un cal alb si care te duce in munti cu pluta sa te faca fericita pentru tot restul vietii.Aproape toate povestile spun acelasi lucru,mai putin Scufita Rosie,care dupa parerea lor e cam fraiera si ca drept urmare nici nu se inghesuie sa le-o citesc.Dar Frumoasa din padurea adormita si Alba ca Zapada si Cenusareasa si Mica Sirena,au acelasi final fericit si cvasi natang.Sigur ca toti iubim povestile cu happy end,dar eu nu mai am chef sa le citesc.Prefer povestile fantastice cu inorogi si zane minuscule si spiridusi si  cufere zburatoare,decat sarutarile printului mult asteptat.
O sa-mi mearga asa pana ce o sa invete sa citeasca,nu?!

duminică, 26 septembrie 2010

Lene

Pentru mine este o duminica perfecta.M-am trezit cu zgomotul de ploaie in pervaz si mi-am propus sa lenevesc toata ziua cu o carte in mana sau ascultand muzica.
Mi-ar fi placut totusi sa fiu undeva la munte sa pot sa fac si o plimbare scurta,dar merge si asa cu aer de Calea Mosilor.
Intotdeauna ploaia imi risipeste grijile si indoielile si ma face sa simt viata ca pe o blana moale,care ma inveleste de jur imprejur.
Am facut ceai cald si fiecare din noi existam ca niste insule de sine statatoare,ca mai apoi sa ne regasim bucurosi.
Ma bucur ca a venit toamna.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Ordinea din sertare

De cand ma stiu sunt haotica si dezordonata.Mai ales cu hartiile.Habar nu am unde sunt actele,certificatele de nastere,chitantele,certificatele de garantie,bonurile,diplomele,scrisorile de amor,biletelele importante si lista poate continua la nesfarsit.
Intotdeauna am ratacit hartii si am pierdut acte si ma feresc ca dracul de tamaie sa am de-a face cu ele.Mi-e sila sa completez declaratii, sa scriu coduri cu un catralion de zerouri,sa incerc sa potrivesc cifre in casutele alea idioate care intotdeauna raman in plus.
Dar de cand cu zugraveala si cu scoala Mariei si in general cu atitudinea zen din ultima perioada,m-am hotarat sa stiu de capul meu si atunci cand caut ceva,sa si gasesc.
Asa ca am inceput sa fac curat prin acte.De vreo doua saptamani.De cate ori ma uitam in vreun sertar ma apuca durerea de cap si imi gaseam repede altceva de facut.O parte din acte le-am insirat in sufragerie si pentru ca vreau sa pun covorul si perdelele,azi mi-am luat inima in dinti si m-am apucat serios de treaba.Cata treaba.Nu inteleg in ruptul capului ce ma face sa tin atatea mizerii,incepand cu bonurile de la Mega Image si terminand cu biletele de la Disneyland.Ca sa ma organizez,am inceput cu un drum la Bucur Obor,sa-mi iau dosare si o cutie mai mare,de rachita voiam eu ,sa indes acolo hartiile ramase in viata dupa macelul aplicat cu sarg.Evident ca am venit cu alte prostii,nu am gasit cutie de rachita,am uitat sa iau dosare,dar mi-am luat vopsea de par,trening pentru Maria pentru sport,cateva carti si o sticla de gin!!!
Am uitat sa spun ca dupa ce ca sunt dezordonata,nu am nici rabdare (sunt o comoara la casa omului),asa ca dupa doua ore m-am plictisit si nu m-am mai tinut de program.Adica,voiam sa indosariez analizele copiilor,analizele mele,actele de la casa,certificatele de nastere si toata lista.Dar,am gasit scrisori vechi si vederi din concedii,albume cu orasele pe unde am fost,diferite notite scrise de ani de zile,numere de telefon notate pe cate un colt de agenda,asa ca m-am oprit si am citit si m-am amuzat si s-a ales praful de ordinea mea.Dar acum am asa: un dosar cu actele copiilor,un dosar cu actele casei si la gramada restul.Faza e ca nu mai am certificat de nastere si sunt convinsa suta la suta ca l-am aruncat din greseala la gunoi.
Next level :aranjarea pozelor.Asta e la avansati si cred ca mai am nevoie de antrenament.
Pana atunci ţip la copii sa faca ordine pe biroul lor.Da,cu faţa aia nesuferita.

vineri, 24 septembrie 2010

Si aici

O voce

Maria Radu.O stiu de cand canta in Van Noizz,de acum multi ani.Am redescoperit-o cantand "Dorul',o melodie celebra cantata candva de Aurelian Andreescu.
Este extraordinar de talentata si arata atat de diferit fata de manelistele care sunt promovate si care se dau mari vedete.


joi, 23 septembrie 2010

O ascult incontinuu....

De cateva zile.Nu scap de ea.E in bucla...



Dialog

Fetele vorbeau aseara,la ele in camera,soptit:
-a facut iar faţa aia,ai vazut?!
-da,ce rea e...

Eu eram "faţa aia"....Care aia??Ar trebui sa ma uit in oglinda mai des...
Se pare ca deja au un limbaj comun si ca ma percep intr'un anume fel si ca sunt de aceeasi parte a baricadei.
Nu stiu ce au mai zis,mi-a fost rusine sa trag cu urechea,dar sigur au continuat.
Trebuie sa descopar ce mai cred despre mine si ce efect au feţele mele asupra comportamentului lor.
Poate se refereau la faţa asta:



Nu,nu cred.

marți, 21 septembrie 2010

Yesterday when I was young

De trei saptamani si mai bine imi amorteste mana dreapta.Si nu e bine.Mana dreapta iti foloseste la o gramada de lucruri.Nu ma pot lipsi de ea.In fiecare dimineata durerea este ingrozitoare,nu pot sa tin nici ibricul in mana sa-mi fac cafeaua ,licoarea salvatoare de la 6 dimineata.Asa ca azi dimineata am plecat spre doctor sa vad ce se intampla.Am plecat la 9 fara 10 de acasa si la 9:40 eram la Romana.Nu m-am enervat,chiar daca trecuse ora la care ar fi trebuit sa ajung,aveam muzica in masina,iar distractia maxima era sa ma uit la fetele nervoase din trafic.Cate injuraturi de mama,de tata,de patrie adorata.

In sfarsit,ideea este ca dupa control si radiografii,am aflat ca am spondiloza cervicala cu pensare discala.N-aveam chef de asa ceva,dar trebuie sa iau medicamente si sa fac fizioterapie.Probabil ca anii urmatori ii voi petrece la bai,la Olanesti sau ceva asemanator.

Dar nu vreau asa ceva.Eu vreau sa fac precum McHammer :



Prima saptamana de scoala

Este foarte misto sa-ti iei copilul de la scoala la pranz.Se arunca pur si simplu la mine in brate si ma pupa si imi spune cate de mult ma iubeste.Nimic nu egaleaza asta.In soarele asta dulce de toamna,ochii ei caprui inchis, care se pironesc in privirea mea si parul ei ca mierea,vesnic ciufulit si in dezordine,imi fac viata frumoasa.
Dar,dupa pupaturi si dragaleli,vin lectiile.Putine la numar,dar suficiente sa ma faca sa ma gandesc ce va fi pe la mijlocul anului.
Deocamdata,Maria arata asa:



sâmbătă, 18 septembrie 2010

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste

Kid Rock feat Sheryl Crow

Pasi pe covoras

Pedometrul meu imi spune ca ieri am facut 12349 de pasi.
Cica e de bine.
Dar mai zice si ca am ars 354 de kcal si am slabit 20,3 grame!!!!!!
20,3 grame.
Imi vine sa plang.

Inapoi in Balcic

Pe scara blocului miroase a vinete coapte,zacusca,gem de prune si altele.
Pe mine  m-a apucat asa un dor napraznic de mare si de bagaje-ma apuca din cand in cand-si daca nu m-ar tintui scoala Mariei,m-as urca in masina si as pleca.Dar pentru ca nu pot sa fac asta,mi-am luat din biblioteca Panza de paianjen si am inceput sa recitesc pasaje din cartea asta jerpelita si roasa de vreme.Am in biblioteca patru exemplare,doua sunt in tipla,unul este de acum 30 de ani,iar unul ceva mai nou,dar eu il citesc in continuare pe cel vechi,care mai pastreaza intre file mirosul adolescentei mele.Si pe masura ce citeam,mi-am adus aminte de Balcicul din vara asta.
Intre 14 si 15 ani,am descoperit-o pe Diana Slavu.Am citit cartea pe nerasuflate,apoi am citit-o pe indelete,apoi am citit anumite pasaje,apoi imaginatia a inceput sa lucreze.Eram acolo,pe plaja la Mangalia sau pe strazile prafuite ale Bucurestiului sau in Balcic.Stiu ca m-am inregistrat pe o caseta citind pasaje intregi din carte,daca nu ma inseala memoria si nu ma inseala chiar episodul cand Diana si Alex sunt in cort in Balcic si sunt surprinsi de furtuna.De-a lungul vremii am recitit cartea si pe masura ce treceau anii,o vedeam altfel si ma facea sa ma simt altfel.Nu este o carte geniala,am citit carti minunate de atunci,dar este cartea mea si de cate ori o vad in biblioteca ii zambesc adolescentei de atunci.
Asa ca Balcicul a fost cu mine mereu si de asta am fost atat de suparata ca nu s-a potrivit cu ce era in sufletul meu de atatia ani.Asteptam o magie,asteptam sa o vad pe Diana iesind de la cafeneaua lui Mamut sau sa gasesc terasa vilei Dinu,unde se strangeau toti dupa-amiezele sa joace bridge.
Dupa enervarea din prima zi,ne-am reintors in Balcic, dar seara si numai pentru cina si o plimbare pe dig.Am revenit si a doua si a treia si a patra oara,la terasele de pe malul marii,fie Doi Cocosi, fie la cea din fata hotelului Mistral unde, de fapt,ne-am reintors seara de seara pentru ca se maninca senzational (Scoicile Capitanului sunt de exceptie,nu au nici o legatura cu cele de la Dalboka)
Apoi in ultima zi,chiar daca ne hotarasem sa pierdem vremea la piscina,i-am convins pe ai mei sa mai mergem o data in Balcic, sa vedem Castelul.
Este un loc de poveste,cu gradini superbe,cu case ascunse printre copaci,cu marea scanteind in fata ta acolo unde nu te astepti.Dar cel mai frumos a fost ca pe una dintre poteci,asezati sub umbra unui copac,doi oameni in toata firea isi marturiseau dragostea.Nu stiu daca a cerut-o de nevasta,nu stiu daca se impacau,nu stiu ce era acolo,stiu doar ca se iubeau dupa cum se priveau.Aveau in maini doua pahare de sampanie si stateau unul in celalalt in decorul ala de poveste,cu marea martora iubirii lor.Am plecat tiptil,fara sa fac nici cel mai mic zgomot.Am fost atat de fericita pentru scena la care am fost martora fara voia mea,incat stiu ca Balcicul este ceea imi doream sa fie si ca am sa-l port in suflet asa cum l-am visat mereu.

luni, 13 septembrie 2010

Prima zi de scoala la Scoala Centrala

Am plecat din casa atat de emotionata,cum nu am fost de multi ani.Si am primit...nimic.
Sunt furioasa si amarata si as arunca cu rahat in fata fiecarui politician care mi-ar iesi in cale.A fost umilitor,a fost o mizerie sinistra,a fost ceea ce este tara asta,un mare cacat.Daca stiau ca nu sunt in stare sa faca ceva frumos in prima zi de scoala,de ce mama dracului s-au apucat sa faca ceva??De ce?Nu era mai cinstit si mai onorabil sa ii cheme la cursuri in mod normal, sa le dea manualele alea si sa-i trimita acasa,in loc sa faca circul penibil si fara noima pe care l-au facut?Daca stiau ca nu au spatiu,de ce au chemat lume?De ce se simte nevoia de circ?De ce sa fie copilul meu calcat in picioare si impins in toate partile si speriat,ca sa aibe loc televiziunile care il filmau pe Oprescu??De ce pastele masii m-ar interesa pe mine ce are de spus Oprescu??De ce trebuie sa spun in cor Tatal Nostru cu o mare de oameni?Speech-ul directoarei a fost penibil.Ma doare-n cot de ce are ea de facut cu Oprescu.Daca face spre binele copiilor,sa aibe bunul simt sa faca chestia asta decent,intr-un birou,nu strigat in gura mare,cu plecaciuni.
Dupa ce am privit de la un geam chior si plin de jeg,marele cacat,mi-am luat copilul si am plecat.Ne-am intors cand i-a adus in clasa si le-a dat manualele.As vrea sa-mi fac bagajele si sa plec.Nu stiu unde.Oriunde.
Sper sa nu fie doar inceputul.Sper.Inca sper.Sper ca in scoala sa nu dam de cine stie ce ciumegi care sa intre cu picioarele in lumea mea.
Si in lumea lor mai ales:






In curte arata asa:




Maria in clasa:

Nu stiu de ce s-a asezat in ultima banca,dar pare fericita.
Copilul meu drag.As vrea sa-ti fie bine.



duminică, 12 septembrie 2010

Que sera sera

Maine incepem scoala.
Timpul a trecut prea repede si simt ca am pierdut atat de multe lucruri legate de copilaria Mariei.Ma simt vinovata ca nu a avut o copilarie libera,imi pare nespus de rau ca nu am avut bunici la tara unde sa fi stat toata vara,sa alerge desculta pe ulita si sa manance fructe din pomi.Imi pare rau ca nu a fost libera sa alerge nestingherita  ca un manz.Imi pare rau ca m-am supus legilor nescrise ale societatii si nu am gasit o cale de a le face copilaria usoara si fara griji.Nu e suficient sa fie hranite bine si sa aibe ce imbraca si ce incalta,mi se pare mai important sa le transmiti ca pot face orice si ca pot deveni orice isi doresc.Cu mare grija de suflet,sa nu se piarda undeva pe drum,intre conventii sociale stupide si imbecilul "asa face toata lumea".
Vreau sa nu se amageasca cu o libertate iluzorie,care de fapt te inlantuie in conventional, ci sa-si cunoasca si impinga limitele pana acolo unde viata poate fi traita asa cum fiecare a visat la inceput de drum.
Scumpa mea,sa ai o calatorie interesanta si sa stii sa-ti scrii povestea.

http://www.youtube.com/watch?v=anxqSb3XrGE

joi, 9 septembrie 2010

Deranj mare

Am inceput cu camera fetelor.Apoi am zis sa facem si dormitorul nostru.Au trecut 10 zile.Maine se termina bucataria.
Spiritele s-au incins,cearcanele mele s-au extins,copiii sunt isterici,Dan nu vorbeste cu mine.
Dar peretii sunt albi.