duminică, 30 septembrie 2012

Trebuie sa vorbim...

Am scris postarea de zilele trecute din mai multe motive.Fricå in mod special.A fost urat din partea mea,stiu.
Dar am decis sa pun punct,cel putin aici.In viața reala imi voi face ordine așa cum consider eu.
Ma voi concentra,voi căuta,voi scormoni,voi fabrica,voi imagina doar lucruri frumoase.
Ha!
Așa mi-am zis in barbă si in suflet in timp ce deschideam cartea "Trebuie sa vorbim despre Kevin-.
Ironic,nu?
Am cartea asta de aproximativ două luni pe noptieră.Initial mi-a fost teamă s-o citesc,apoi chestiuni de ordin tehnic,cum ar fi faptul ca nu mai văd,m-au impiedicat să o citesc.
Între timp mi-am pus ochelari si am citit cartea asta incredibila in două nopți.Am stat incordată si chircită in sufletul meu de mamă,incercănd sa o ințeleg pe Eva Khatchadourian,incercând să înțeleg cât din problemele mele,cărate ani de zile in spinare,cât din problemele mele le-am transmis copiilor mei.
Autoarea nu a avut niciodata copii ,iar acest lucru pe mine m-a uimit foarte tare.Dar nu conteaza dacă a avut sau nu copii,un scriitor remarcabil face ce face ea:te duce intr-o poveste atât de reală incât te gândești zile intregi la ei,la familia lor nefericită,la drama celor afectați de mintea intunecată a lui Kevin,apoi incepi ușor,ușor sa te gândești la tine si la copiii tăi.Te gândești la materialul genetic pus acolo de tine si de el,apoi te gândești la cuvintele grele spuse uneori la nervi,la dorința ascunsă de a fugi de acasă doar cu hainele de pe tine,te gandești.
Aștept cu nerabdare sa văd filmul si din ce-am văzut in trailere,nu cred ca voi fi dezamagită.
De fiecare dată cănd citesc o carte,un personaj vine catre mine si imi lasă ceva,o urma din el.
De data asta am fost Kevin,fără indoială.Am si eu lista mea,ascunsă bine de tot.Numai ca uneori,simt ca sunt doar eu pe ea.
Aveti aici un interviu cu autoarea acestui remarcabil roman.





vineri, 28 septembrie 2012

Intoarcerea.Sau povestea unui birjar

Mi se intampla destul de des sa injur.Greu,suculent,din suflet.Fara copii prin preajma.Pe adulti îi îngrozesc.De regula ei,care sunt niste cetateni onorabili,îmi fac observație si au impresia falsa,datorata ochilor mei inocenți,cum ca mi-ar păsa de ei.Nu,nu-mi pasa.Sunt puține persoane de care-mi pasă in ziua de azi.
Și cum azi e o zi în care sunt suparată,nu dau doi bani pe parerile voastre false si spuse doar pentru ca așa trebuie.
Nu am scris de cănd m-am intors pentru că nu am vrut sa scriu mizerii.Am așteptat indelung sa-mi treacă gustul de mâzgă din cerul gurii si apoi sa scriu frumos si zen si cu fraze potrivite despre cât de drag imi e pamântul românesc si neamul meu cel mândru.
Am așteptat degeaba.
Mama face misto de mine ca de obicei si imi spune ca nu am suficienta treabă si că să pun mâna pe niște muraturi,ca acum vine iarna peste mine si nu am ce pune pe masă.Știu ca mă ințelege,dar îmi face viața mai ușoară.
Oameni buni,aici e ceva greșit.Noi am luat-o razna.Mai vede cineva ce vad eu?Sau îmi veți trimite comentarii in care îmi veți spune cât de bine merge metroul?
Când m-am întors am zis,jur pe roșu ca nu o scriu nimic de rău.Mamă,dar nu pot.
Totul a început in avionul de la Londra,când un pulifrici a început sa-mi mute bagajele si sa le zdrăngăne de parcă era avionul lu' mă-sa.Pulifriciul era român si nu avea loc de bagajele mele,puse absolut normal in cala de deasupra capului meu nenorocit.El avea alte locuri,dar deasupra capului lui nenorocit si sec nu încăpea racheta de tenis.Pulifriciul juca tenis,dar nu avea cei șapte ani de acasa.Așa ca mi-a futut bagajele dupa bunul lui plac.Altul s-a lăudat tot timpul zborului cât a câștigat el si ce telefoane și-a luat.Blonda platinata de lângă el,cu tricou mulat,era terminată.Eu am avut nevoie de doua sticle de vin sa nu-i sparg fața.
Mamă,dar ce ma aștepta la aeroport....Japcă la drumul mare.Daca ai familie numeroasă si trei valize,ești pa,nu vrea nimeni sa te ia.Așa ca după un zbor de 32 de ore,am stat trei sferturi de oră sa ne ia un taxi de rahat,cu paturi puse peste bancheta din spate,cu miros de pipi si cu aere de martir ca a prins o astfel de cursa.Când am plecat,am facut comanda la Fly-taxi si am mers cu un Mercedes in conditii absolut decente,unde cursa a fost 50 de ron.Acum am mers intr-o janghina de mașina,cu un neam prost din tată in fiu si cursa a costat 90 de ron,plus șpaga pe care ne-a cerut-o înainte sa ne urcăm.Alo,conducerea aeroportului?
Apoi am ajuns in selecta locație,Moșilor,unde,la colț de strada sunt hoarde de țigani,fix in mijlocul străzii,pe care nu-i clintește nimeni si nimic din mijlocul drumului.
Și încet,încet,am revenit la viața mea din minunata mea țară.
Căcații de pe fiecare stradă,câinii fără stăpân care te agresează la fiecare colt de stradă,cocalarii fără număr,mașinile fără număr,acreala oamenilor,agresivitatea oamenilor,mitocanii,tãrfele care nu-și              asuma identitatea,politicienii care NE FURĂ existența,reclamele mincinoase,viața falsă fluturată prin fața ochilor chiar de oamenii din jurul tău.Ce-ți rămãne?O carte bună,întămplări fericite,tu insuți.
Da,știu.Vai ce om limitat sunt că nu văd câte lucruri bune mi se intâmplă.Ba da,văd,dar asta se īntâmplă in exclusivitate datorită bărbatului meu deștept.Si bunului Dumnezeu.Că am copiii sănătoși si că noi suntem sănătoși să ne bucurăm de ei.Știu asta,si mulțumesc in fiecare zi.Și să nu aibe impresia cineva că nu sunt conștienta de asta.Moartea face parte din viață si ma bântuie zi de zi.
Vreau doar sa spun ca aici e rău.Nu vă mai faceți iluzii.Oricâte artificii am face,oricât demult am asana viața din jurul nostru,suntem futuți.Rău de tot.

joi, 6 septembrie 2012

Valize

Cand vine vorba de bagaje sunt distrusa.Habar nu am sa le fac,intotdeauna iau prea multe haine si obligatoriu uit lucruri importante.Ca acum cativa ani,cand am fost la Madrid si m-am carat cu tot felul de prostii inutile,dar fara pijama si alte desuuri.
Nici anul asta nu a fost diferit.Am plecat la munte cu portbagajul plin si nu am folosit decat un sfert,la mare am carat niste rochii care au zacut in valiza tot sejurul,noi stand doar in costume de baie,sort si cateva tricouri.
Pentru calatoria asta lucrurile au stat asa:am facut bagajele in cateva ore,dupa ce ziua de intoarcere din Thassos a fost rupta dintr-un film de groaza-inca nu am apucat sa povestesc-a trebuit sa tin cont ca prind si iarna si primavara,asa ca trebuia sa am incaltari corespunzatoare pentru toata lumea,asta insemnand cate doua perechi pentru fiecare-egal 8 perechi de pantofi,haine groase,doua randuri de pijamale pentru fiecare-egal 8 bucati si multe alte textile.
Aici am fost prinsa de nebunia reducerilor,culmea,eu care acasa intru de doua ori pe an in magazinele de haine,in primul rand pentru ca sunt zgarcita si nu pot sa dau cateva sute de mii sau milioane pe vreo zdreanta si in al doilea rand mi-e sila de aglomeratie.Nu mai conteaza,pentru ca aici Dumnezeu mi-a luat mintile si am facut shopping cat n-am facut in toata viata mea.
Aseara m-am apucat sa strang si nu a fost nevoie de o a doua privire,sa realizez ca mai avem nevoie de inca o valiza.
Noi am plecat cu doua valize,una pentru Dan,in care si-a pus costumele si pardesiul,camasile si restul lucrurilor,iar in cealalta,care e mai mare,ne-am pus noi hainele.
Cea mai buna valiza este Samsonite.O avem de doisprezece ani si a fost folosita la extrem.In afara de vacantele din fiecare an,a avut trei ani de zile in care era tarata prin aeroport cam de doua ori pe luna.Asta inseamna de douzeci si patru de ori pe an,inmultit cu trei....
A carat sticle de vin,a fost incarcata la maxim si in afara de cateva zgarieturi nu are absolut nimic.Cea mai buna valiza din lume,fara doar si poate.






Acum vreo patru ani,am fost nevoita sa merg undeva si a trebuit sa cumpar inca o valiza. Ieftina cum sunt,am luat una mare si proasta.Si urata.
S-a dovedit a fi destul de rezistenta,dar este extrem de grea,are peste 4 kg goala,ceea ce reprezinta un dezavantaj urias.Cand am plecat din Bucuresti,cantarea 27 de kg,aia de la aeroport a cam strambat din nas,dar pana la urma a primit-o.



Azi am cumparat-o pe cea de-a treia.Am luat cea mai usoara valiza din lume.Are 2 kg si un pic.
Brandul este Sub-0-G. Si se fabrica doar la Londra.
Am tot citit review-uri si pare buna,unul singur a zis ca i s-a rupt in doua si a venit cu hainele in pungi:))))
Ha,cum ar fi sa-mi cada hainutele mele noi,care au inca etichete?






Sa speram ca nu e dracul asa de negru (apropos de negru,mi-ar fi placut sa iau alta culoare,dar nu aveau)
Initial am vrut sa luam tot un Samsonite,dar nu te poti atinge aici de brandul asta,costa 700 de dolari cu reducere cu tot,este enorm.
Sunt totusi curioasa unde le voi depozita acasa,aici am o mare problema:)))

marți, 4 septembrie 2012

Piata


Principala piata a orasului se numeste Queen Victoria Market si este un loc unde trebuie sa ajungi macar sa cumperi niste suveniruri direct de la aborigeni sau sa mananci traditionalele jam donuts.
Pentru ca noi am stat mai mult decat am fi stat intr-o vacanta normala,am fost nevoita sa gatesc destul de des,asa ca am fost acolo de cateva ori sa cumpar de-ale gurii,in special peste si fructe de mare.
Este foarte aglomerata si lumea te impinge din toate partile,vanzatorii iti sar in fata si striga care mai de care la tine sa le cumperi produsele,toti avand niste voci puternice si miscari ample,incat trebuie sa fii stapan pe tine ca sa nu te opresti si sa te inhate ca si client.
Dan de exemplu nu a putut sa cumpere nimic,pur si simplu nu se poate concentra cand toata lumea se agita in jurul lui si toti se fosgaie si se misca pe langa el,uraste chestia asta,prefera sa stea o ora la supermarket si sa aleaga in liniste ce are de cumparat.
Nici eu nu sunt mare fana,dar daca am ceva de cumparat,cumpar si cu asta basta,nu ma deranjeaza zgomotul.
Ca un facut de cate ori am ajuns acolo fie nu am avut aparatul,fie l-am avut dar fara baterie.In afara de asta nu prea puteam sa fac poze decat pe repede inainte,fetele tinandu-ma de mana permanent,asa ca libertatea de miscare era extrem de redusa.
Ne-am dus de cateva ori acolo,am mancat gogosi fiebinti sau carnati cu varza,am ascultat muzica si ne-am holbat la tarabe.
Piata e un simbol al orasului,este foarte veche,cam de la 1850 si are extrem de multa marfa,este cam de 10 ori mai mare decat Oborul si drept sa spun,nici cu el nu mi-e rusine.
Aici a fost singurul loc din oras unde am auzit vorbindu-se romaneste:)))





















luni, 3 septembrie 2012

Primăvara a sosit

Gata.Oficial e primavara.Se simte peste tot de cateva zile.Aerul este caldut,lumina s-a schimbat,ziua s-a marit,ploile au incetat.

Pana si noi am renuntat la caciula si fular,ceea ce inseamna ca e foarte cald:))



































Si ieri,duminica,a fost ziua tatalui,zi in care toti tatii au avut gratuitati peste tot (D. s-a dat in toate dracoveniile din parcul de distractii si s-a simtit excelent), iar fetele i-au luat o felicitare in semn de dragoste.


Happy Father's Day!