vineri, 31 august 2012

O zi pe plaja

St.Kilda.Un loc pe care l-am vazut in primele zile si unde azi ne-am petrecut cea mai mare parte din zi.Soare cu dinti,un vant naprasnic,zmee colorate.Mi-am luat la revedere,pentru ca nu cred ca mai am timp sa ajung aici.
Mai e putin si eu inca nu m-am saturat de oras,asa ca zilele urmatoare voi strabate strazile lui frumoase si pline de viata cat am sa pot de mult.
Dar azi,azi a fost asa:




marți, 28 august 2012

Elefantii orasului

Pe 21 septembrie se celebreaza in Melbourne ,150 de ani de la infiintarea Gradinii Zoo.
Pentru aceasta sarbatoare s-au amplasat 50 de elefanti din fibra de sticla in tot orasul,elefanti care au fost pictati de diversi artisti dupa imaginatia si inspiratia fiecaruia.
Sunt foarte draguti,fetele au fost incantate de ei si am facut o multime de poze.











Mai sunt unii foarte frumosi in centrul orasului dar,ca un facut in ultimele zile am uitat acasa aparatul foto,asa ca,pe data viitoare.

luni, 27 august 2012

4 din 6

Pentru prima data de cand suntem aici ,azi nu am avut chef sa vad si sa fac nimic.
Poate m-am obisnuit cu privelistea,cu orasul,poate entuziasmul primelor zile s-a mai stins,poate ma gandesc utopic ca nu o sa mai plec nicicand de aici sau poate am fost doar obosita.
Azi noapte am visat ca sunt la mine in pat si ca aud cainii din spatele blocului...
Nu stiu de ce,nici macar nu mi-e dor de acasa,mi-e dor doar de mama,dar vorbim la telefon in fiecare zi,inca nu e ceva de nesuportat.
In astea patru saptamani,am invatat orasul destul de bine,am fost in cateva locuri extraordinare,am iesit de cateva ori in excursii,cunosc si salut vanzatoarele de la mall,stiu cum o sa fie vremea doar daca vad cerul si apa din port,m-am obisnuit pana si cu frigul din dormitor.
Imi pare rau ca plecam.Nu vreau sa ma intorc in Bucuresti.Nu o sa incep sa insir acum care sunt lucrurile bune de aici si care sunt alea rele de acasa,banuiesc ca  si le imagineaza toata lumea.
Vreau doar sa spun ca aici ma simt bine cu mine.
Nu m-am mai enervat pe lucruri absolut banale,care ne mananca acolo cea mai mare parte din zi.
Lumea zambeste aici.Se uita in ochii tai cand te urci in autobuz,cand esti in magazin si te nimeresti la acelasi raft,cand esti cu copiii intr-un loc de joaca sau orice alta situatie.Sunt relaxati si par fericiti si toata starea asta se raspandeste peste tot in jur.
Am fost in cateva situatii in care ,daca as fi fost in Bucuresti ,m-ar fi injurat toata lumea.Am blocat o iesire de la gara,eu si copiii mei,intreband ceva.Explicatiile au durat foarte mult si nu mi-am dat seama ca in spatele meu se facuse coada cu oamenii care voiau sa iasa.Nimeni nu mi-a zis nimic.Am vazut pe strada o masina care intorcea cam din scurt si care facuse un mic ambuteiaj,nimeni nu a dat nici macar un claxon.Am intrat de cateva ori la muzeu sau la acvariu sau unde am avut treaba si cand am ajuns acolo si am vazut ce coada era,am vrut sa renuntam,dar surpriza a fost mai mult decat placuta,totul desfasurandu-se cu o viteza pe care nici nu o banuiam.
Sambata am organizat o iesire in afara orasului,unde era destul de complicat de ajuns.Un drum de doua ore dus,doua ore intors.Initial am vrut sa inchiriem o masina,dar ne-a fost teama ca o sa intram pe contrasens la un moment dat.Da,vorbesc serios.
Eu inca ma mai uit in directia gresita cand traversez si astept tramvaiul pe peronul gresit sau am o strangere de inima cand vad cum vine trenul spre mine,cum sa ma urc intr-o masina si sa conduc invers?
Asa ca ne-am hotarat sa mergem cu trenul si autobuzul,lucru care parea extrem de complicat la ora 7 dimineata,pentru ca nu stiam zona,trebuia sa schimbam doua trenuri in decurs de doua minute si daca pierdeam legaturile ar fi trebuit sa mai asteptam o ora in plus.
Nu pot decat sa va spun ca totul a fost perfect.
Totul,dar absolut totul este facut pentru confortul oamenilor.Toate sunt legate intre ele,se sincronizeaza perfect,ni s-a parut uimitor.Au foarte multe lucruri nemaipomenite,dar pe mine ma atinge asta cu transportul.
Apoi,despre copii.
Copiii sunt regi aici.Au atat de multe locuri unde sa-si petreaca timpul,incepand de la parcuri,piscine,muzee care sunt facute pentru ei si pe intelesul lor,patinoare,parcuri de distractii,locuri special amenajate in magazine,toate la preturi excelente.
Cand ma gandesc cat ma costa acasa ,sa ma duc la mall cu fetele,la un film sau la nimic altceva,ca locuri de joaca sunt extrem de putine,ma ia durerea de cap.
Aici e plin,plin,plin.Trebuie doar sa vrei si astia chiar vor sa faca ceva cu copiii lor.
Macar de curiozitate,niste site-uri pe care sa va uitati:
http://www.activeactivities.com.au/directory/category/play/indoor-centres/indoor-play-centres/location/vic/melbourne-region/
http://museumvictoria.com.au/scienceworks/
http://www.melbourneforkids.com.au/

Fetele nu s-au plictisit cu siguranta zilele astea,dar eu sunt cam pe butuci.In afara de activitatile pe care le-am avut cu ele,in afara de tot ce era de vazut in oras,mi s-a intamplat ceva neobisnuit...Am fost la shopping!!!
Eu,care acasa nu ma duc cu lunile in nici un magazin,eu care fac misto de dependenta unora de hainute,ei bine,aici am fost o fiara.
Eu,care ametesc cand intru si vad rafturile alea pline cu haine,eu care sunt fara stil ,eu care sunt imbracata ocazional de prietene,da,m-am dus la magazin ca la maraton.
M-am dezlantuit pur si simplu,nu stiu de ce si cum,dar am batut toate magazinele,am probat tot ce era de probat,am cumparat fuste (!!!!!),rochii (!!!!),mi-am facut lista cu ce haine vreau sa-mi iau,am innebunit ce sa mai tura vura.

Asa ca,mai am in fata inca doua saptamani si pur si simplu nu vreau sa plec.Vreau sa raman pentru totdeauna aici,in orasul asta plin de viata si de oameni zambitori,mai vreau un pic.
Un pic de tot.


joi, 23 august 2012

Transportul public

Primesc cu scarba vestea ca basescu se inscauneaza din nou.
Nu ca mi-ar placea de mocofanii aia doi,care impletesc cuvinte si fac broderii pe la televizor,dar pe basescu il detest din rarunchi si as fi platit acest pret-de a  ii avea pe papagalii aia doi la conducere-doar sa-l vad plecat pentru totdeauna pe jegosul asta si clica lui de hoti.
Si nu,nu vreau sa aud cat e el de destept si ce a facut pentru tara asta,pentru ca nu facut NIMIC.
Si nici nu e destept,pentru ca daca ar fi fost destept,si-ar fi educat-o pe parasuta aia botoxata si agramata ,pe care a proptit-o la Bruxelles.

M-a apucat amocul asa,dintr-o data,mergand cu trenul care ma duce intr-o suburbie a orasului.Stau comod pe scaun si eu si copiii mei,este curat si e bine si nici nu a costat o avere.
Fiecare zona din acest oras este acoperita de o linie de tren.Poti sa stai oriunde si sa lucrezi oriunde,fara sa iti plezneasca o vena la cap ca stai ore intregi ca boul in trafic.
O singura gara din acest oras este mai moderna si mai civilizata de un milion de ori decat va fi vreodata amarata aia de gara a noastra din Bucuresti.
Daca intereseaza pe cineva,detaliile sunt aici,iar harta arata asa:


Aici nu sunt trecute si tramvaiele,care sunt la fel de competente pentru centrul orasului.

Si atunci ma gandesc cu ura la toti care au promis ca fac si ca dreg,in frunte cu basescu si care si-au batut joc crancen timp de douazeci de ani de noi toti.
Mi-ar placea sa existe un tribunal suprem care sa ii condamne pe toti la MERSUL PE JOS pentru tot restul vietii lor.
Pe TOTI,TOTI,TOTI!!!!
.Pe toti ministrii transporturilor,pe toti umflatii care au furat,pe toate neamurile proaste care nu dau doi bani pe noi.
Vor sa mearga la mare,sa plece pe jos.Vor sa mearga la munte sa-si ozoneze creierele lor imbacsite,sa plece pe jos.Vor sa se duca la Paris,sa plece dracului pe jos.
Cu amantele lor,cu nevestele lor,cu copiii lor,cu tot neamul lor .
Si ma apuca dracii si pe mine,ca stau iar si dau din taste intr-un mod cat se poate de idiot si de steril si ca nu fac nimic si ca n-am facut nimic niciodata.Am stat si am injurat si m-am ofticat.
Atat.
Poate ca de fapt,cauza sunt chiar eu.


marți, 21 august 2012

Mi-e dor de mama

Azi mi-e cel mai dor de mama.Chiar daca vorbim in fiecare zi la telefon,azi as fi vrut sa o iau in brate si sa o pup.
Mi-e drag de ea pentru ca ieri a stat la coafor si la mani-pedi.
Mi-e drag de ea pentru ca azi se duce la plimbare cu omul langa care sta de 30 de ani.
Mi-e drag de ea ca isi cumpara parfum.
Mi-e drag de ea ca tot ieri si-a luat o sticla de sampanie pe care o sa o desfaca azi.
Mi-e drag de ea ca se duce azi la mine acasa,desi eu nu sunt acolo.Pentru ca ii e dor de mine isi va baga nasul in lucrurile mele sa-mi simta mirosul.
Mi-e drag de ea ca asculta muzica in fiecare zi.
Mi-e drag de ea ca se simte ca la 30 de ani.
Mi-e drag de ea ca azi implineste 79 de ani.
La multi ani,scumpa mea!

luni, 20 august 2012

Animal Planet

Candva,demult,o prietena ma certa ca nu iubesc animalele pe cat de mult le adora ea.
Imi spunea pana la saturatie ca atunci cand voi avea copii,ei o sa o razbune pentru cate a auzit de la mine de-a lungul anilor.Si prezicea ca ei imi vor umple casa de animale,nu conteaza care,pisici,caini,broaste,porci sau papagali.
Asa ca iata-ma dupa niste ani,cu un copil innebunit pur si simplu dupa orice oratanie care-i taie calea.Ma implora sa ii cumpar o pisica,un catel,un peste,ceva,orice.Nu numai ca nu-i e frica de ele-are totusi un pic de teama fata de cainii vagabonzi-dar stie si cum sa ii ia,cum sa-i tina si ce sa faca cu ele.
Azi dimineata ,dupa indelungi rugaminti din partea ei,am dus-o la o ferma in apropiere de Melbourne.Am stat acolo nici mai mult nici mai putin de cinci ore,timp in care nu i-a fost foame,nu i-a fost sete,nu a vrut pipi,nu a zis ca o dor picioarele.A alergat innebunita dupa gaini, dupa capre,a hranit caii,a muls vaca,a periat vaca,a mangaiat o pisica juma de ora incontinuu,a tinut in brate un porcusor de guineea pe care ,cu lacrimi in ochi l-a lasat jumulit si tavalit dupa ce i-am spus de o mie de ori ca nu am cum sa-l iau acasa.
Sora-sa e mult mai indiferenta,i-a placut si ei acolo,dar nici pe departe la fel ca Mariei.
Eu,ce sa mai zic...
Ca azi imi planificasem o vizita la Topshop?Am alergat in schimb pe campii de la o capra la alta,am mancat un sendvis amarat in miros de balegar si mi-am distrus pantofii mei Camper care ma tin de vreo ani...
Saptamana asta am terminat cu animalele,mai avem planificata o iesire aici si cu asta basta.
Azi am fost la Collingwood children's farm.







Acum se gandeste sa-i ceara Mosului un porcusor de Guineea...Ha!

joi, 16 august 2012

Ploaia de cuvinte

Copilul cel mare vorbeste incontinuu.
Cand nu povesteste ceva,intreaba.Nu exista pauza,nu exista momente de respiro,suntem la foc automat.Cateodata o rog sa taca,pentru ca pur si simplu nu mai pot.M-am uitat la ceas si cel mai mult a tacut cinci minute.
Cand am fost in Tokyo,zile intregi i-am povestit despre comunism.Ma plimbam prin gradinile alea minunate si ii povesteam de Ceausescu.Nu intelegea de ce noi nu avem Imparat si japonezii au.
Azi mergeam prin oras si povesteam despre Napoleon.
Asta pentru ca Muzeul National,NGV,gazduieste o expozitie dedicata celebrului personaj si peste tot sunt afise uriase si pentru ca ne pregatim sa mergem si noi,am primit o mie de intrebari pe zi legate de subiect.La multe nu am stiut sa raspund,evident.





Asa ca aseara,am citit si am luat notite si azi am povestit .Nu a fost suficient.Au venit alte intrebari.
Nu mai am chef sa citesc si in seara asta,sa-si ia o carte de istorie si sa ma lase in pace,zau asa!
Sunt un biet om care vrea sa mearga prin orasul asta superb in liniste,care vrea sa se uite la oameni si cladiri,care vrea sa intre in magazine sa probeze rochii,care moare sa-si aprinda o tigara si sa stea la o cafea in soare,care nu mai are rabdare sa vorbeasca.
Si totusi asta fac zi de zi,incepand de la ora 8 dimineata.Sunt 12 ore pe zi in care explic cate ceva.
Singurul moment de liniste de azi  a aratat astfel:


Dupa ce a mancat-o ,m-a intrebat din ce e facuta si de ce are alt gust fata de aia din magazin (asta a fost luata de la italieni) si daca e sanatoasa si cu ce e colorata si de ce nu i-am luat la cornet ca poate avea alt gust si ca noi de ce nu putem sa facem acasa si ca ea ar fi fericita daca am avea o masina mare de facut inghetata si ca poate maine mai venim la italieni ca ar vrea sa o incerce si pe aia cu vanilie da' vanilia din ce se face ....
AAAA

miercuri, 15 august 2012

Cerul

Niciodata nu am vazut un asemenea cer.
Niciunde in lumea vazuta de mine nu exista un astfel de cer.Nu stiu ce cuvinte sa gasesc sa vi-l descriu.
Este perfect,este pur,este de o infinita tandrete.
Iti mangaie sufletul si iti doresti sa nu mori niciodata.
Ma uit la el in fiecare dimineata si stiu ca de el o sa-mi fie cel mai dor.
Desi se spune ca o poza face cat o mie de cuvinte,nici una din pozele pe care le-am facut nu poate reda in intregime adevarata lui frumusete.



sâmbătă, 11 august 2012

Betie cu Sarsaparilla

Sarsaparilla sau Smilax regelii
Smilax regelii is a perennial, trailing vine with prickly stems that is native to Central America.[1] Common names include sarsaparilla ( /ˌsæspəˈrɪlə/ or /ˌsɑːspəˈrɪlə/), Honduran sarsaparilla, and Jamaican sarsaparilla. It is known in Spanish as zarzaparrilla, which is derived from the words zarza, meaning "shrub", and parrilla, meaning "little grape vine".[2

Uses Smilax regelii was considered by Native Americans to have medicinal properties, and was a popular European treatment for syphilis when it was introduced from the New World. From 1820 to 1910, it was registered in the U.S. Pharmacopoeia as a treatment for syphilis. Modern users claim it is effective for eczema, psoriasis, arthritis, herpes, and leprosy, along with a variety of other complaints.[3] There is no peer-reviewed research available for these claims. There is, however, peer-reviewed research suggesting that S. regelii extracts have in vitro antioxidant properties, like many other herbs.[4]
Asian sarsaparilla soda drink

Smilax regelii is used as the basis for a soft drink, frequently called Sarsaparilla, or "looga". It is also a primary ingredient in old fashioned-style root beer,[5] in conjunction with sassafras,[6] which was more widely available prior to studies of its potential health risks.[7] Sarsaparilla drinks feature widely in American popular culture, particularly in works related to the American West (often called, incorrectly, "sassparilla") and the pioneer period. Sarsaparilla is not readily available in most countries, although many pubs and most major supermarket chains in the Philippines, Malaysia and Australia stock sarsaparilla-flavored soft drinks.

In southern states of India (particularly Tamil Nadu), sarsaparilla is called maahali or mahani, and is pickled and consumed as a 'mix' along with yogurt rice.
The roots of sarsaparilla (locally known as Nannari roots) is also the key ingredient in a popular summer drink in south India (especially Madurai and surrounding areas). The drink concentrate, commonly referred to as Nannari Sherbet, is made by slightly crushing the roots of sarsaparilla and steeping it in hot water to infuse the flavors. Jaggery syrup and/or sugar solution is added to this to make a concentrate. Nannari roots are termed to have medicinal properties and are typically sold in Ayurvedic stores in India.


In familia noastra se bea moderat,dar se bea.Un pahar de vin seara,o bericica,un mojito,un wiskey,un gin tonic,depinde de imprejurare. De exemplu ,in vara asta eu am dezvoltat o pasiune nesanatoasa pentru berea cu lamaie.Cand nu gaseam,culmea,chiar s-a intamplat asta,mi-o faceam chiar eu.Luam una sticla bere normala,in care storceam lamaie ,peste care turnam niste sprite.Rece sa fie!
 In afara de bere cu lamaie ,vara bem mojito de la KFC.Le-am facut o vanzare ceva de speriat. Sambata si duminica bem vin.Alb sau rosu,depinde de ce mancam.Vinurile ocupa un loc important in camara,intotdeauna avem cateva sticle,asta ca sa stiti ca suntem competenti.
 Uneori,bem sampanie.Mmmm,nu Mumm.
 Spre toamna asa,trecem la colectia de spirtoase.Jack,desigur.
 Intr-o vreme,Jupanul se dedase la cocktailuri.Cumparase tot felul de ustensile si carti si invartea shaker-ul ala in fiecare seara,de ametisem nu alta. Asa ca,stim despre ce vorbim.
 Aseara,eram rupta de oboseala.ma dureau toate cele si cum stateam asa intinsa pe fotoliu,realizez ca imi trebuie ceva.Ceva ce nu am.Un pahar in mana.Cu alcool.
Ma ridic in picioare si zic:hai sa luam ceva de baut. Desi Jupanul ma avertizase deja si imi spusese ca bautura e scumpa,am avut un soc.
 Berea incepe de la 4 dolari sticla si asta e cea mai proasta,daca vrei sa te respecti cu ceva bun,scoti un minim 6 dolarei din buzunar pentru,atentie,o sticla de 330 ml,aici nu sunt sticle mai mari. Vinul este nepretuit,iar de wiskey ce sa mai zic.Un Cougar e 40 de dolari.O geanta si o pereche de balerini de la reduceri. Sampania incepea de la 20 si se termina la 85. Am stat si am scanat rafturile juma de ora.Ne oprisem la un Cougar si la o vodca,dar mi s/a rupt inima de bani,zau asa.Asa ca am zis pas. Asa ca acum bem tot felul de gingirele fara alcool,suc de portocale care  costa *5 dolari un bidon de 2 litri,apa,ceai,ciocolata calda,ness.    

Gingirelele sunt de zeci de feluri.Azi am luat o sticla de Sarsaparilla,care este absolut oribila.Juri ca bei apa de gura peste care ai turnat ceva acidulat.Dar are ceva care te face sa mai vrei.Asa ca am dat gata toata sticla.    
Apoi ne-am luat o bauturica din guave,pe care ne-am turnat-o in pahare de vin si am dat si noroc.    


 
 
Acum am mai deschis o sticla de guava si am dat drumul la Parazitii.
 Ceea ce va dorim si voua.
 Hai noroc.