Prima data am vazut o sticla de parfum cand aveam 6-7 ani.Se numea Fidji si il avea fiica doamnei de peste drum de casa lui mamaie.In scurt timp aveam sa aflu ca avea o adevarata colectie,unele consumate,altele cu putin parfum inauntru.De cate ori ma duceam acolo,imi bagam nasul in sticlute si ma prefaceam ca sunt mare si ca toate sunt ale mele.Si evident,ma pufaiam cu ele.
Alta amintire vine din perioada cand eram printr-a 5-a sau a 6-a si invatam la Mada acasa gramatica.Adica ea ma invata pe mine.Bineinteles ca fiind singure in casa,scotoceam prin dulapuri si invariabil ne dadeam cu Hattric-ul pe care-l gaseam in noptiera parintilor ei.Doar un pic,zicea,doar un pic...Ani de zile ne-am dat cu Hattric si uneori mai schimbam cu Brut.Recunosc si acum mirosurile astea...
In anii urmatori n-am mai avut nici o tangenta cu odicoloanele.Stiu ca pe vremea lui ceasca foloseam nenorocirea aia de zefir, cine-l mai stie si niste mizerii bulgaresti cumparate la bisnita...
La 18 ani am trecut in alta liga...Chiar de ziua mea,mama mi-a cumparat un Charlie,nu's cum facuse rost de el,dar mai fericita nici nu putea sa ma faca...Am legumit parfumul ala cred ca un an de zile,la sarbatorile alea mari si la intalniri...
Prin '92,cand am iesit prima data din tara,prietena mea Henny m-a dus la Douglas!!!E cum sa-mi faca asa ceva,dupa atatia ani de Zefir??!
Dar,niciodata nu am facut o pasiune teribila pentru parfumuri.Cand nu aveam bani,nici nu se punea problema sa cumpar,cand am inceput sa castig mai bine,mi se parea imoral sa dau o mica avere pe o sticla de parfum,asa ca nu le-am acordat o prea mare atentie.
Oricum eram dezorientata cand intram intr-o parfumerie si habar nu aveam ce sa cumpar,ca de altfel si acum.Mi se amesteca toate mirosurile alea pe mana,habar nu am cu ce m-am dat,ma ia durerea de cap,nu-mi place.
Ideea este ca nu am gasit pana acum un parfum care sa fie doar pentru mine.Al Meu.
PARFUMUL.
Ma intreb ce-mi doresc...Sa fac incercari si sa fiu deschisa la nou sau sa caut si sa ma opresc la unul singur?
Am cumparat un singur parfum de mai mult de trei ori ,pe Noa de la Cacharel.
Am doua prietene pe care le pot recunoaste dupa parfum.Oriunde as fi,cand simt miros de Roma,o vad in fata ochilor pe Henny.Fara dubii.E acolo,iluzorie,dar e ea, cu toata pleiada de amintiri.
Sau cand miros Samsara o vad pe Nico (chiar daca intre timp nu mai vrea sa auda de el).
Si intorcandu-ma in timp,imi dau seama ca asociez stari,sentimente si persoane cu un anume miros.Mirosul de lacramioare imi aduce aminte de diriginta mea din scoala generala,mirosul de liliac ma duce in curtea lui mamaie,iar mirosul de ghiocei este mama.Si acum,cand vine la mine primavara,intotdeauna are un buchet de ghiocei in mana.
Ma gandesc ca mi-ar placea ca parfumul meu sa trezeasca amintiri sau atunci cand fetele mele or avea o zi mai proasta,sa le picur doi stropi din parfumul MEU si sa ma simta aproape...Sau peste ani,cand o sa fie mari si o sa simta o adiere,sa zica,parca e mama...
Acum,cu orice parfum pe care-l am in baie,daca as face figura asta,nu ar insemna nimic pentru ele.si nici pentru mine...
Nu-mi ramane decat sa mai caut.Pana atunci,ma bucur de ce am.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu