Treceți la conținutul principal

Bastonasele groazei

Pana azi la pranz ,cand copilul a terminat in timp record lectiile,am crezut ca rup toate caietele si cartile,ca o retrag de la scoala si mergem undeva la tara sa muncim pamantul.Macar o facem linistiti si papam mancare bio si cu asta basta.
Cate saptamani au trecut?4 ,5?Cam asa ceva...Saptamani care mi-au pus nervii la incercare.De cate ori ne asezam pe scaunul ala roz cumparat de la Ikea,la biroul ala alb cumparat tot de la Ikea,in camera frumos aranjata si dichisita,curata si aerisita,roz si mov si cu muscate la ferestre,parca ne lua strechea.Pe ea o deranjau tot felul de lucruri,firul prea intins de la lampa,taietura fina din sertarul biroului,care ptiu,s-a nimerit chiar in dreptul ei,bormasina care se auzea infundat de la nu stiu ce etaj,parul care o gadila pe ceafa,pipi care o lovea exact cand punea mana pe stilou,foamea care o napadea brusc,desi infulecase cu jumatate de ora mai devreme,somnul care ii facea pleoapele sa-i cada pe caiet,telefonul care taraia cand vezi doamne,era pregatita sa lucreze cu sarg si daruire...pe mine...ce sa ma mai deranjeze pe mine....doar mutra aia intrebatoare si enervata,ca de ce dom'le nu merge stiloul,nu vezi cum scrie??Dupa ce imi bagam unghiile in carne sa nu ii arunc caietele pe geam si sa incep sa o smotocesc,somnul o lovea adanc si pentru vreo trei ore batute pe muchie,cand se trezea plina de artag ca de ce nu am trezit-o mai devreme,acu' cum isi mai face ea lectiile pe intuneric,de parca as fi scos-o cu birou cu tot la ghena...Mi-a alinat suferinta Mihail Sebastian,pe care l-am recitit pe nerasuflate stand pe scaunul ala roz de la Ikea,la biroul ala alb si spunand din cinci in cinci minute:e foarte bine,hai,mai ai un pic si termini.
Azi,am schimbat tactica.A venit de la scoala si s-a apucat de lectii.Le-a facut intr-o ora,absolut perfect si cu o buna dispozitie extraordinara.E adevarat ca a adormit pe scaun la dentist,in timp ce stomatoloaga ii umbla cu un acusor pe la canale.Avea ochelari de soare pe nas si dormea.Dusa.Mor de oftica ca nu am avut aparatul la mine sa o pozez si pe ea si pe cei de acolo care nu mai puteau lucra pentru ca se inecau de ras...
Asa ca azi la ora 8,toata lumea e relaxata si demonii din bastonase s-au dus naibii de la geamul nostru.
Am desfacut o sticla de vin alb si m-am indopat cu fondue...
Acu' imi pun un film si ma bucur de viata.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...