luni, 20 iunie 2011

Confirmarea

Acum o saptamana am participat la acest ritual-confirmarea finutei mele,Thalia.
In ultimele secole,aceste ritualuri,desprinse din diferite religii -au avut rol de rituri de trecere in alta etapa a fiintei umane.Exista la catolici-prima comuniune,la evanghelici-protestanti-confirmarea,in religia iudaica bar-mitsvah.La noi cred ca majoratul ar fi echivalentul acestor traditii,desigur ca ritual modern.
Este o intrare simbolica a adolescentilor in lumea adultilor.
Am participat la slujba de la biserica de dinaintea confirmarii.Nu am inteles mare lucru,slujba fiind desigur in limba germana,mi-a mai tradus prietena mea,dar dincolo de acest lost in translation,am avut o stare emotionala foarte puternica.M-am gandit la mine,la familia mea,la prietena mea care-si vede fata pasind in alta etapa a vietii.In urma cu paisprezece ani eu o botezam pe aceasta adolescenta care se pregateste acum de inceputul povestii ei.In urma cu paisprezece ani habar nu aveam ce inseamna sa ai copii.Cum e sa fii mama,ce inseamna o casnicie.Si peste toate astea,triumfator,timpul.O amintire si o promisiune.Prieten si dusman.Ieri si azi.Dulce si amar.Cel mai de pret lucru pe care-l am.Timpul.Timpul meu si al celor dragi mie.



In banca in care stateam in biserica,erau niste pietre mici si ovale si niste creioane.Nu am stiut pentru ce sunt puse acolo,dar am aflat la sfarsitul slujbei cand preoteasa ne-a rugat sa scriem fiecare pe piatra lui,care este greutatea care ne apasa sufletul,urmand ca aceste pietre sa fie puse in apa.Apa sfintita care sa spele toata greutatea care ne apasa sufletele,la fel cum spala pietrele scrise.




A doua zi a fost slujba propriu-zisa.Ma temeam ca o sa vars lacrimi siroaie,impresionabila si labila-psihic cum sunt-motiv pentru care nici nu m-am dat cu rimel,dar nu s-a intamplat asta.Spre deosebire de slujba anterioara,care a fost tinuta intr-o atmosfera solemna si care te facea sa te intorci catre gandurile tale,de data asta am avut surpriza sa vad ca exista o formatie langa altar (!).Asta m-a derutat teribil.Nu pot sa cant wind of change-cu versuri religioase si sa fiu emotionata.Iertare, dar nu pot.
Inteleg ca este o noua metoda a bisericii,prin care tinerii sunt atrasi catre biserica si ca aceasta metoda chiar functioneaza.


Dupa confirmare,am sarbatorit pana spre seara,ne-am bucurat ca suntem impreuna si ca toti anii astia ne-au apropiat si mai mult.Sala a fost impodobita la ideea prietenei mele,cu lamai si crengute verzi.



Bufetul de prajituri a fost pur si simplu o nebunie,cu tarte fine si delicioase,cu un tiramisu senzational,un adevarat festin.Cu o seara inainte imi faceam strategia despre cum o sa gust din tot ce e pe masa...Am renuntat la fripturile suculente (nu de tot....) si m-am focusat pe minunatiile dulci.




Totul a iesit foarte frumos si sunt fericita ca am facut parte din aceasta sarbatoare.Pentru ca nu am reusit sa-i scriu finutei mele o scrisoare cu urari,ii fac aceasta dedicatie si ii spun ca :

Nimeni n-o sa iti explice ce e Dragostea
Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla
Si atunci sa nu uiti de inima ta

Binele si Rau-n jurul tau se vor juca
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea
Niciodata sa nu uiti de inima ta












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu