O reclama

Nu pot sa spun cuvinte (prea) urate despre reclamele de la tv sau din reviste/ziare,pentru ca vreme de zece ani am mancat o paine datorita lor si nu ar fi prea cinstit din partea mea.Dar,pot sa spun ca le prefer pe cele din reviste.Evident.Cand veneau ziarele si revistele si se facea monitorizarea, le vedeam pe toate.Mai bune,mai rele,expresive sau nu,cu fantezie sau fara,spread sau full page,colorate,sclipicioase,isi faceau treaba.O poza, e o poza.Nu te minte (prea rau),nu te enerveaza,nu te face sa te intrebi daca te-ai prostit in ultima vreme si inca n-ai aflat.Sunt niste reclame si atat.
Cu alea de la tv am eu o problema.Majoritatea sunt prea lungi,fara subiect si predicat,cu texte absolut penibile,cu personaje sinistre.Pline de minciuni.Neinspirate.Nu ma determina sa dau buzna in magazin si sa cumpar.Nu ma emotioneaza scene intre tata si fiu si nu stiu ce fluture.Daca trebuie sa vad o astfel de reclama ca sa pun mana pe telefon sa o sun pe mama,inseamna ca sunt (deja) o nemernica.Daca vine una cu parul bogat in photoshop si imi spune ca nu stiu ce sampon are fir de aur,nu ma duc sa-l cumpar...Nu mai pomenesc de cele in care se face reclama la iaurt,cu toate femeile alea distruse de viata si cu tot iaurtul ala plin de chimicale,care se da natural...Cel mai rau si mai rau si mai rau,ma enerveaza reclamele in care apar copii.Care au dialoguri prostesti cu adultii si care,copii, au nevoie urgenta de logoped...De ce li se pare oamenilor ca un copil care stalceste cuvintele ar putea sa le vanda mai bine produsul?
Ce mai tura-vura,ca sa inchei postul asta pe care l-am inceput de vreo doua ore,intrerupta fiind de sonerii si telefoane si intrebari si lucruricarenusuferaamanare,vreau sa va arat care este reclama care mi-a atras atentia in ultima vreme si care intr-adevar m-a emotionat teribil,desi nu se rosteste nici un cuvant si desi personajul principal este un copil.Si ce sa vezi?Reuseste sa transmita sentimente.De grija,de iubire,de atentie...O reclama slefuita in cele mai mici detalii.