Observ ca majoritatea copiilor din grupurile cu care am tangenta,au foarte multe activitati extrascolare.Si cand spun multe,spun ca nu au nici o zi pe saptamana libera,in afara de weekend, banuiesc.
In proportie de 90% copiii din clasa Mariei, fac meditatii la doua limbi straine si nu de acum,ci din clasa I-a.Apoi mult sport,tenis,inot,ski.Deci luni,marti,miercuri,joi,vineri au si alta treaba,in afara de lectii.De joaca nici nu poate fi vorba.
Nu stiu ce sa zic.O fi mult,o fi putin,habar nu am.Noi avem doua zile de activitati in cursul saptamanii si doua in weekend.
Eu vreau ca fetele mele sa aibe sansa sa experimenteze cat mai mult.Sa afle,sa stie,sa descopere si sa se descopere.Si cand ceva se va potrivi fara tagada cu dorintele,aptitudinile si talentul lor,vor putea sa exerseze la infinit.Pana atunci le voi intinde o masa mare,cu tot felul de bunatati,din care sa guste.Le voi fi sofer,insotitor,platitor si sfatuitor.
La balet merg de foarte multi ani.De o saptamana, Maria a primit poante.Pentru cine nu stie,asta e Sfantul Graal al tuturor fetelor care merg in mod constant la balet.Cate lacrimi,cate intrebari,cate staruinti mi-au auzit urechile,nu am taste sa ma exprim...Zi de zi,aceeasi intrebare: mami,da' eu cand primesc poante??In sfarsit,le-a primit.In ziua in care Doamna i-a dat vestea cea buna,eu nu eram cu ea,asa ca nu am reusit sa ma bucur de moment...L-a prins Jupanul,care le-a luat in dupa amiaza aia de la ore si le-a adus acasa cu greu.Asta pentru ca una sarea in sus de bucurie,in timp ce cealalalta plangea si spunea ca isi uraste viata...El nu intelegea nimic din ce i se intampla si mi-a spus ca va trece multa vreme pana se va incumeta sa le mai ia.
Acum,cu poantele e o poveste intreaga.Nu stiu daca va mai amintiti exact starea aia de bucurie infinita,cand primesti ceea ce-ti doresti...Atunci cand iti doresti ceva cu ardoare,cand te gandesti luni intregi,cand iti construiesti in minte scenarii,cand faci tot felul de promisiuni...Si apoi vine ziua cea mare!!!
Cand am luat-o de mana pe Maria si i-am zis ca azi mergem sa luam poante,a dansat tot drumul, a cantat,i-a zis si sora-sii in marinimia ei infinita ca o lasa sa le probeze...Apoi a numarat pasii pana la magazin...Pentru mine a fost mai greu,pentru ca in afara de pretul piperat pe care l-am platit,am constatat ca mai trebuie sa cumpar o gramada de alte panglici,elastice,bureti si tot soiul de lucruri mici si delicate.Le-am cumparat dupa ce am epuizat vreo patru mercerii ca sa gasesc nuanta potrivita,apoi am stat o zi intreaga sa le cos.Le-am cusut de cinci ori,nu exagerez.Asta pentru ca nu am stiut sa tai panglicile la dimensiunea buna,apoi elasticele le-am cusut aiurea-n tramvai...Iar eu,dintre toate activitatile casnice,asta urasc din rarunchi,sa cos.
Dar merita din plin.Ma uit peste pozele de la spectacolul de anul asta de la Opera Romana si-mi tresalta inima de bucurie.
ziua a inceput devreme,la 6 dimineata:
In proportie de 90% copiii din clasa Mariei, fac meditatii la doua limbi straine si nu de acum,ci din clasa I-a.Apoi mult sport,tenis,inot,ski.Deci luni,marti,miercuri,joi,vineri au si alta treaba,in afara de lectii.De joaca nici nu poate fi vorba.
Nu stiu ce sa zic.O fi mult,o fi putin,habar nu am.Noi avem doua zile de activitati in cursul saptamanii si doua in weekend.
Eu vreau ca fetele mele sa aibe sansa sa experimenteze cat mai mult.Sa afle,sa stie,sa descopere si sa se descopere.Si cand ceva se va potrivi fara tagada cu dorintele,aptitudinile si talentul lor,vor putea sa exerseze la infinit.Pana atunci le voi intinde o masa mare,cu tot felul de bunatati,din care sa guste.Le voi fi sofer,insotitor,platitor si sfatuitor.
La balet merg de foarte multi ani.De o saptamana, Maria a primit poante.Pentru cine nu stie,asta e Sfantul Graal al tuturor fetelor care merg in mod constant la balet.Cate lacrimi,cate intrebari,cate staruinti mi-au auzit urechile,nu am taste sa ma exprim...Zi de zi,aceeasi intrebare: mami,da' eu cand primesc poante??In sfarsit,le-a primit.In ziua in care Doamna i-a dat vestea cea buna,eu nu eram cu ea,asa ca nu am reusit sa ma bucur de moment...L-a prins Jupanul,care le-a luat in dupa amiaza aia de la ore si le-a adus acasa cu greu.Asta pentru ca una sarea in sus de bucurie,in timp ce cealalalta plangea si spunea ca isi uraste viata...El nu intelegea nimic din ce i se intampla si mi-a spus ca va trece multa vreme pana se va incumeta sa le mai ia.
Acum,cu poantele e o poveste intreaga.Nu stiu daca va mai amintiti exact starea aia de bucurie infinita,cand primesti ceea ce-ti doresti...Atunci cand iti doresti ceva cu ardoare,cand te gandesti luni intregi,cand iti construiesti in minte scenarii,cand faci tot felul de promisiuni...Si apoi vine ziua cea mare!!!
Cand am luat-o de mana pe Maria si i-am zis ca azi mergem sa luam poante,a dansat tot drumul, a cantat,i-a zis si sora-sii in marinimia ei infinita ca o lasa sa le probeze...Apoi a numarat pasii pana la magazin...Pentru mine a fost mai greu,pentru ca in afara de pretul piperat pe care l-am platit,am constatat ca mai trebuie sa cumpar o gramada de alte panglici,elastice,bureti si tot soiul de lucruri mici si delicate.Le-am cumparat dupa ce am epuizat vreo patru mercerii ca sa gasesc nuanta potrivita,apoi am stat o zi intreaga sa le cos.Le-am cusut de cinci ori,nu exagerez.Asta pentru ca nu am stiut sa tai panglicile la dimensiunea buna,apoi elasticele le-am cusut aiurea-n tramvai...Iar eu,dintre toate activitatile casnice,asta urasc din rarunchi,sa cos.
Dar merita din plin.Ma uit peste pozele de la spectacolul de anul asta de la Opera Romana si-mi tresalta inima de bucurie.
ziua a inceput devreme,la 6 dimineata:
Ileana,cu un zambet cam chinuit:
pe picior de plecare:
pe scena:
artistele,dupa 10 ore intense de pregatiri,de emotii,de spectacol:
un admirator:
Anul viitor,o sa fie cu poante!!!
Povestea cu baletul s-a legat la modul cat se poate de firesc cu pianul.Asta pentru ca asculta multa muzica clasica si pianul i se pare ca suna "de poveste".Nu stiu care poveste,dar a invatat notele si studiaza cu sarg.Daca doreste sa faca asta si anul urmator,eu o sustin,dar pianul doamna?!Unde mai punem si pianul?!
Alta activitate este pictura.Acolo se relaxeaza la sfarsit de saptamana si pe urma isi insira tablourile (inca ude) prin casa,iar noi suntem criticii de arta.Tot la sfarsit de saptamana merg la patinoar.Acolo e cam greu,pentru Ileana cel putin,dar se descurca.Si minune mare,au inlocuit mizeriile de la tv (minimax-ul,ca disney-ul e restrictionat) cu eurosport-unde este campionatul mondial de patinaj artistic.
asteptand sa inceapa lectia:
Pozele sunt miscate si urate.As vrea sa mai spun cateva vorbe despre patinoar,care este lasat sa moara pur si simplu,dar asta inseamna ca as mai sta inca o ora la calculator si nu mai am timp.Doua vorbe doar,de cand merg acolo la lectii,am mai aflat cate ceva despre cum isi bat joc nemernicii astia de politicieni de banii si nervii nostri.Cand ma gandesc la ifosele si aerele pe care si le dau toate vacile si toti boii din politica,toti umflatii si gusatii care fura si la toate patinoarele si salile de sport facute de-aiurea,pe bani grei ,in nu stiu ce sate uitate de lume,simt cum ma cuprinde revolta si iese un Che mic din mine care ar vrea sa mai faca inca o revolutie... Si da,stiu ca era de stanga:)
Cam asta este cu activitatile fetelor.
Cat priveste meditatiile, ele mai pot astepta mult si bine.
Mi-a placut. Felicitari
RăspundețiȘtergereDan, Timisoara