sursa:www.deviantart.com |
Azi am stat nemiscata in pat din motiv de spate.Am ramas pur si simplu intepenita.Cu niste dureri ingrozitoare care se plimbau din spate,spre picior si apoi urcau iar cu liftul si tot asa,isi bateau joc de mine...
M-am uns cu tot felul de alifii,care mai de care mai competente,am inghitit pastile si am stat infofolita cu un sal gros,sub pilota mea uriasa...Aratam ca o batranica,care-si taraie parturile de la baie la bucatarie...M-am surprins in oglinda de la baie si m-am enervat... si cocotata in varful patului,m-am fardat si m-am parfumat,poate alung in felul asta durerea crunta de sale si redevin sprintena si vioaie...Evident ca am ramas o batranica fardata cu dureri ingrozitoare de spate...Si pentru ca nu am putut sa imi indeplinesc misiunea de zi cu zi,ia copiii,du copiii,am mobilizat lumea sa se ocupe de asta.
Si iata-ma singura,in pat,fara sa pot face ceva prin casa,cu telecomanda in mana,cu cateva carti alaturi,cu o farfurie plina ochi de sendvisuri,cu un ceai lesinat -pe care nici nu l-am baut...Mi-am dat seama ca am liber cateva ore...Uau!
M-am foit cat m-am foit pana sa-mi dau seama ce vreau sa fac.La televizor se transmite obsesiv nefericitul accident de duminica si zau ca nu mai am nervi sa aud si sa vad asa ceva,mai ales stand imobilizata in pat...Asa ca m-am decis sa vad un film...Da,dar ce film?Nu aveam nimic nou,asa ca am dat iama in "camara".Am cateva bunatati pe acolo,dar azi am ales Under the Tuscan Sun,filmul pentru care vom merge cat de curand la Positano ( si pentru Only you-desigur:))),un film pe care-l iubesc foarte mult,la fel de mult ca pe Diane Lane,personajul principal din film.
Cu fata asta am o relatie de amor inca din 1980,cand am vazut a little romance.,filmul de referinta al adolescentei mele...
Mama m-a dus la filmul asta,aveam 13 ani si inca imi mai simt mana transpirata.Am plans ca un copil ce eram si biata mama nu mai stia ce sa-mi faca sa ma potoleasca.De atunci cred ca a ramas usor iritata cand era vorba de iubirile mele adolescentine...Nu stiu cati dintre voi ati vazut filmul asta,dar Henny, tu stii despre ce zic eu aici...Trebuie neaparat sa fac rost de filmul asta-pentru batranete maica...
Diane Lane este ,din punctul meu de vedere,o actrita foarte buna.Intotdeauna a reusit sa-mi transmita sentimente puternice,si-a conturat personajele extrem de bine,mi-a ramas in inima dupa fiecare film si cred ca le-am vazut pe toate. Si a avut si parteneri numai unul si unul...
Asa ca,in ciuda durerii,am avut o dimineata frumoasa,filmul m-a incantat,mi-a amintit ca oamenii sunt frumosi si buni si ca iti apar in viata cand trebuie.
Acum sunt ceva mai bine,sunt tot anesteziata de pastile,sper sa ma refac cat de repede,zic eu,uitandu-ma la teancul de rufe care asteapta sa fie calcate...
Batranica se duce la culcare.Si da,m-am demachiat.
Pun aici ultima secventa din film:
draga cuca,
RăspundețiȘtergerein primul rind, intilnirea cu tine a fost ca o intoarcere la trecutul abandonat in urma cu doi ani
dar am descoperit citind postarile tale de (aproape) zi cu zi ca nu te cunosteam deloc si ca intr-adevar timpul petrecut la media pro, muncind la revista, este un timp pierdut.
in locul atitor nopti si atitor ani petrecuti in redactie as pune macar doua-trei postari din blogul tau. sint reale, palpita de viata, mai ales viata interioara.
e ca si cum as fi tinut in mina o inima batind.
o senzatie tare, aproape insuportabila, de viata adevarata.
nu inteleg cum de m-am uitat la tine atitia ani cu ochii ”perfect inchisi”, ca sa parafrazez titlul unui film si ca sa fac o aluzie cinefila, doar-doar iti trezesc si eu interesul...
sper ca imi vei scrie pe anca.haldan@gmail.com
asta cit de curind
foarte curind
si ca treptat imi vei da sansa sa dialogam, ca fiinte traitoare si nu ca umbre de carton intr-o lume atit de inselatoare.
doar frica de a nu termina programele pina miine dimineata ma face sa inchei acum
de-ar fi dupa sufletul meu... o saptamina as tot citi la ce ai scris!!!!
sint sigura, absolut sigura, ca intilnirea de azi este o sansa care mi se acorda pentru a intelege cu adevarat cum se traieste traind.
indiferent de cit de meschin sau derizoriu pare traiul de zi cu zi, indiferent de cite visuri s-au sfarimat in aproape 40 de ani de viata, tu mi-ai aratat prin acest blog ca trebuie si pot sa sper ca viata nu se reduce la automatismele zilnice, ci - culmea - chiar poate incepe de la ele...
cuca, multumesc. m-ai salvat.
pe bune! pe curiiiiind!
Spre surprinderea mea şi eu am dureri de spate uneori, mai mă omoară şi câte-o măsea, am mai trecut şi prin multe în viaţă ... şi uite-aşa arăt de 17 ani (în cel mai bun caz), deşi am clar ceva mai multicei, însă cel puţin o dată pe zi rostesc în glumă replica "Rău e să fii bătrân, nu mai ai dinţi, te dor toate ... şi câte şi mai câte trebe să suporţi la bătrâneţe"
RăspundețiȘtergereLas'ca o sa treaca durerea si iarasi o sa te simti pustoaica :D.
RăspundețiȘtergereMulta sanatate si optimism, ca-s mai bune decat toate!
Multumesc mult...he he,as vrea eu...uneori as vrea sa mai pot dansa o nopate intreaga,asa cum faceam pe vremuri,dar la 11 ma ia somnul:)
RăspundețiȘtergere