Cum stau așa,ghiftuita si rotundă,ca o pisica mare,molesita de mancare si vin,sprijinita cu capul de Jupan,cu copiii care dorm langa noi,moi si calzi,cu perspectiva unei zile minunate ce ni se asterne in fata,simt ca viata e perfecta.Dar mai stiu ca azi in masina,mi-a fost frica.
De cand cu accidentul ala nenorocit de saptamana trecută,mi s-a strecurat in gând teama.Perfid si fara veste.Am condus in fiecare zi,dar azi când am ieșit din București,era acolo cu noi in mașina.
Drumul pana la Braila nu e lung,dar ca orice drum din Romania,e oribil.
Si iti da asa o stare de nervi...
Nu vreau sa comentez in nici un fel despre dreptate sau ghinion sau sa fac speculatii legate de accident.Care nu e singular,evident.
Vreau doar sa intreb de ce a avut urma aia de zambet azi când a ieșit de la procuratura si era asaltat de ziaristi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu