Ce ne facem fara "nani"?

"Nani" este paturica Mariei .O are de la botez,asta inseamna de mai bine de 8 ani.Este scamosata,supta,decolorata,cu dantela zdrentuita,cu gauri pe  alocuri,dar inca arata bine."Nani" este roz.
"Nani" este un personaj important in familie,care nu a lipsit din nici un concediu,weekend sau orice alta deplasare fie ea si de o singura noapte.Acum "nani" a ramas acasa...
Pentru ca am  vrut sa le facem o surpriza cu plecarea in Australia,toate bagajele au fost facute noaptea si pe repede inainte.Oricum nu am avut decat o noapte la dispozitie sa despachetez bagajele din Grecia si sa fac altele pentru calatoria noastra imediata.Foarte greu de pus in bagaje haine pentru 2 adulti si 2 copii,pentru un loc in care prinzi practic doua anotimpuri,sfarsit de iarna -inceput de primavara.Cu toate astea nu am nici o scuza sa-l uit pe "nani" acasa.
Dupa ce s-au dumirit ce se intampla cu ele in aeroport,prima intrebare a Mariei a fost : unde e nani?
Cand a aflat ca nu l-am luat a inceput sa jeleasca ,chiar daca era innebunita ca va merge cu avionul si ca va vedea canguri...A bocit de fiecare data cand voia sa adoarma si m-a boscorodit incontinuu 35 de ore.
Ieri  a adormit pe canapea si cand s-a trezit cleioasa de somn,a intrebat iar de el...Sper sa ii treaca in cateva zile,dar stiu sigur ca nu o sa ma ierte.Si mai stiu ca o sa renunte la el cand o sa ajungem acasa,iar asta inseamna ca se face mare.
Imi vine sa plang.

Retrospectiva verii

Pentru ca vara mea a luat sfarsit-voi sta in Australia pana spre mijlocul lunii septembrie-iar aici este inca iarna-si pentru ca mi-a fost un dor nebun sa scriu,am sa incep acum,in dimineata asta rece si luminoasa,cu o priveliste ametitoare in fata mea,am sa incep sa scriu din nou.

Am avut o vara plina,plina.
A fost ziua mea la Sala Palatului,la concert Vama si pentru ca Tudor e nascut in aceeasi zi cu mine,toata lumea i-a cantat "La multi ani!", dar a fost ca si cum mi-ar fi cantat mie:)))

A fost vacanta de la munte la Iosefina in curte,cu mancare buna si harjoneala.

A fost vacanta din Grecia despre care am sa scriu mai multe in curand.

Acum suntem in Australia ,cam somnorosi si infrigurati,dar dornici sa strabatem toate strazile din Melbourne.

Din pacate nu o sa pot pune deocamdata poze,trebuie instalat ceva pe ipad,iar eu nu ma pricep.Sper sa trec pe un laptop zilele urmatoare si atunci se va rezolva si cu pozele.

La Vama

Azi in masina,pe ploaia aia infernala,canta Chirila
Am avut asa un sentiment de bine,de multumire, ca  omul asta  potriveste in cuvinte gandurile mele cele mai ascunse.
Asa ca in loc sa-mi vad de programul meu obisnuit, am intors masina si m-am dus sa iau bilete la concertul lui de la Sala Palatului,care e chiar de ziua mea.Si a lui.
De abia astept.

Asta este melodia cea mai draga mie de pe noul album.

Iar asta e o poza superba.

Sunt regina gafelor

GÁFĂ² s. f. gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate jigni. (< fr. gaffe) Sursa: MDN (2000) |                     

De cand stau acasa constat ca nu imi mai place sa vorbesc mult. Ma enerveaza sa trancan vrute si nevrute, cu lumea din jur. Imi place sa ies la o sueta cand si cand cu amicele mele, dar cu ele lucrurile se leaga usor, nu trebuie sa fac eforturi. Inca imi place sa vorbesc cu mama, cu El si cu cativa oameni care au ce sa-mi spuna.
Ma refer aici la persoanele cu care intru in contact din diferite motive sau cu care trebuie sa impart un spatiu si timp din motive independente de mine. Si constat ca nu mai am arta conversatiei, lucru ciudat tinand cont ca in  ultimii zece ani mi-am castigat painea din aceasta indeletnicire.
Nu mai suport conversatiile alea politicoase si dulcege, fug de ele ca dracu de tamaie.

Gaunoseniile alea de cuvinte aruncate de la unul la altul, de parca ne-ar pasa intr-adevar ce fac plozii altora, cat au crescut, unde iti faci vacanta sau cat ai dat pe casa.

Iar cand discutia se muta in plan personal si lumea incearca sa-si dea cu parerea despre viata mea, atunci discutia se intrerupe brusc si uneori chiar nepoliticos. Da, chiar exista astfel de oameni, care in virtutea unui buna ziua calduros si unui ce mai faci cordial,considera ca trebuie sa-mi spuna anumite lucruri. Nu, nu trebuie.
Prefer sa scriu aici, sa scriu in jurnal lucrurile care nu pot fi scrise aici si sa gasesc orice alta forma de exprimare care sa ma multumeasca pe mine si nu pe altii.

Insa, cu toate precautiile pe care le iau , uneori particip si din pacate, intervin in discutii.
Iata ce s-a intamplat de curand: o doamna povestea ceva despre mobila, eu fiind convinsa ca vorbeste la modul general. Apoi spune ceva despre un dormitor care costa 20 000 de euro. Eu nu inteleg si mai intreb o data suma. Da, era vorba de 20 000 de euro. Eu gasesc de cuviinta sa intreb: ce idiot ar putea sa dea o asemenea suma pe un dormitor ? Ea imi raspunde: azi am platit avansul! S-o stapaniti sanatoasa!
Alta gafa monumentala a fost facuta imediat dupa ce am depus dosarul pentru clasa pregatitoare. O zi cu nervi multi, cu ore intregi de stat la coada, cu aparitia vedetei care a trecut peste cei 100 de parinti fierti de la coada si a intrat cu seninatate in biroul directoarei si eu ajungand la gradinita sa-mi iau copilul cel mic dupa toate aceste intamplari enervante. Acolo, ma intalnesc cu o doamna care ma intreaba cum a fost cu dosarul..Eu ce fac? Incep si povestesc si zic de domnul vedeta si zic si tot zic.Cand termin, ea se uita dulce la mine si spune: da, ce chestie, e varul sotului meu, n-am stiut ca si el isi inscrie copilul acolo...evident, aveau acelasi nume, dar cine s-ar fi gandit....
Azi ma trezesc povestind cuiva o chestie intamplata cu ceva vreme in urma, ceva extrem de haios dar mult prea personal ca sa fie zis...
Poate ar fi bine sa dau doar buna ziua si cu asta basta.

Weekend in poante

Balet,balet,balet.Si pe alocuri testul de la Nastasescu.
Pentru fete,o bucurie.Aplauze,flori,poze.
Pentru mine a insemnat  trezit dis de dimineata in fiecare zi a weekend-ului si asta este o catastrofa in sine.Eu sunt o catastrofa ca mama.Cum sa le cer copiilor mei sa fie matinali si ordonati ,cand eu nu sunt?De cate ori tip la ei,ma gandesc cat sunt de nedreapta si vocea  imi scade in intensitate.
Pe langa toate astea a si plouat cu spume tot weekend-ul,ceea ce pentru mine ar fi fost egal cu lene,somn,citit,baut vin,uitat la filme.

N-am putut sa ma lipesc de nimic din tot ce-am insirat mai sus,acum sunt la  prima bere (cu tequila) pe care o beau in acest sfarsit de saptamana mult prea lung.
In schimb am condus ca o apucata kilometri intregi,am facut si desfacut cocuri,am spalat si am uscat cu foenul dresurile albe de balet (pentru ca am uitat sa cumpar unele noi),am alergat dintr-o parte in alta,am cumparat cizme de cauciuc la reduceri,am facut trei feluri de mancare intr-o ora,am facut cumparaturi,am ascultat de o mie de ori in masina K-Boom a lui CRBL,am fumat mult,mult,ca in liceu (palmate,sa nu ma prinda fetele),am plans cand le-am vazut pe scena,am dormit cateva ore si atunci prost.
Acum e duminica seara,sunt la prima bere cum ziceam,astept sa inceapa "Sotia perfecta" si ma prefac ca nu mai sunt teme de verificat si patruzeci de unghii de taiat dupa baie.
Treaba cu baletul nu se termina aici.Mai sunt cateva spectacole care implica deplasari in afara localitatii si cateva dimineti in care daca ma intrebi ce mai fac,sigur primesti un pumn in nas.Aici fac o paranteza si zic:fetele mele sunt tare destepte,cat sunt ele de zgomotoase in timpul zilei,diminetile se regleaza pe "mute" amandoua fara ca macar sa le zic ceva...
Poze nu am prea facut,aparatul nostru profesionist nu e in incinta,asa ca m-am descurcat cum am putut.

si de la poante la tractor,trecerea e lina....

Si coloana sonora care m-a insotit in aceste doua zile lungi si ude:

Refuz sa ma gandesc ca maine este o alta zi de luni....Bleah!

Pentru de dimineata:)

Am citit la cafeaua de dimineata interviul cu Tom Cruise.Il gasiti aici.

Am mai scris despre el anul trecut.

Enjoy!

Rain over me

E lucru stiut ca nu sunt o persoana atenta cu obiectele din jurul meu.Spal hainele la temperaturi gresite si le stric,ma impiedic de fire si daram fel de fel de obiecte folositoare la casa omului,daca am nervi mai arunc cu cate ceva prin casa,telefonul mobil este crapat,ceasul de la mana e zgariat,niciodata nu am ochelari de soare scumpi,pentru ca fie ma asez pe ei,fie ii uit prin magazine,nu stiu sa folosesc nici acum televizorul la capacitatea lui maxima,etc etc.Ati prins ideea...
Acum imaginati-va cel mai pedant si atent si migalos om de pe planeta.
El este Jupanul.Care m-a ales pe mine,distrugatoarea de obiecte.De cele mai multe ori,dragi lui.
Nu rareori imi spune ,ca orice firma care comercializeaza telefoane sau ce alt gadget vreti voi,ar trebui sa-mi dea mie timp de o luna acel obiect si daca nu se strica inseamna ca va dainui peste veacuri...
Aseara,dupa ploaia cea minunata,am realizat ca am distrus cartela de la masina.Adica stateam fata in fata,eu cu ploaia siroindu-mi pe fata si ea,frantuzoaica,impasibila,inchisa,tacuta si indiferenta.
Cheile de la casa?In geanta.Geanta unde altundeva?In masina...Masina parcata foarte prost,pentru ca o lasasem pret de cateva minute cat sa duc fetele la balet.
Balet am facut eu, incercand sa gasesc o varianta sa intru in masina.La service inchisese,la o vulcanizare un nene mi-a zis ca am distrus cartela si ca trebuie sa comand alta.Si ca daca vreau sa intru in masina pot sa folosesc cheia mecanica.Mi-a aratat ce si cum,dar imi zice,ai grija ca daca o deschizi nu mai poti sa o inchizi la loc.Bine,deci duc masina in casa sau cum?
Pana la urma am gasit o varianta decent(a) platita sa o tin peste noapte.Invoiala era sa o iau dimineata la 8.
Dar,ce sa vezi?Peste noapte Maria face febra.Mare.Da-i cu antitermice,da-i cu supozitoare,mama nu pot sa respir,fa-mi masaj,da-mi apa,am adormit spre 6 dimineata.La 8 ma duc sa iau masina.Ma duc cu ea la service,cica nu se poate, ati stricat cheia si trebuie alta.
160 de euro si 3 saptamani de asteptare.
Cel mai tare a fost cand l-am anuntat pe Jupan.A fost o conversatie deosebit de scurta.
Pana la urma am cautat cheia de rezerva,despre care stiam insa  ca e stricata si ea la randul ei.S-a dovedit a fi mai cumsecade decat sora ei scurtcircuitata si pe la pranz asa,am reusit sa dobandesc siguranta frantuzoaicei.Asta dupa ce am vorbit cu toti oamenii din service-urile Renault pentru ca nu intelegeam cum e posibil sa nu poti sa iti incui masina daca se intampla asa ceva.Sunt sigura ca nemtii ar fi gasit ei o solutie-mi-a facut placere sa o spun de fiecare data drept incheiere!!!
Toate astea s-au petrecut in suvoaiele alea de ploaie  de ieri si de azi.Am si acum in gura gust de ploaie si in urechi rapaiala de pe gluga mea galbena.
Concluzia mea e una:chestiile clasice sunt pentru mine:cheie la masina fara inchidere centralizata,telefoane mobile mari si cu taste,televizor cu butoane pentru volum si program,telefonul din casa sa fie cu furca,sa nu plec cu el de nebuna pe afara...
Keep it simple guys.