Intoarcerea.Sau povestea unui birjar

Mi se intampla destul de des sa injur.Greu,suculent,din suflet.Fara copii prin preajma.Pe adulti îi îngrozesc.De regula ei,care sunt niste cetateni onorabili,îmi fac observație si au impresia falsa,datorata ochilor mei inocenți,cum ca mi-ar păsa de ei.Nu,nu-mi pasa.Sunt puține persoane de care-mi pasă in ziua de azi.
Și cum azi e o zi în care sunt suparată,nu dau doi bani pe parerile voastre false si spuse doar pentru ca așa trebuie.
Nu am scris de cănd m-am intors pentru că nu am vrut sa scriu mizerii.Am așteptat indelung sa-mi treacă gustul de mâzgă din cerul gurii si apoi sa scriu frumos si zen si cu fraze potrivite despre cât de drag imi e pamântul românesc si neamul meu cel mândru.
Am așteptat degeaba.
Mama face misto de mine ca de obicei si imi spune ca nu am suficienta treabă si că să pun mâna pe niște muraturi,ca acum vine iarna peste mine si nu am ce pune pe masă.Știu ca mă ințelege,dar îmi face viața mai ușoară.
Oameni buni,aici e ceva greșit.Noi am luat-o razna.Mai vede cineva ce vad eu?Sau îmi veți trimite comentarii in care îmi veți spune cât de bine merge metroul?
Când m-am întors am zis,jur pe roșu ca nu o scriu nimic de rău.Mamă,dar nu pot.
Totul a început in avionul de la Londra,când un pulifrici a început sa-mi mute bagajele si sa le zdrăngăne de parcă era avionul lu' mă-sa.Pulifriciul era român si nu avea loc de bagajele mele,puse absolut normal in cala de deasupra capului meu nenorocit.El avea alte locuri,dar deasupra capului lui nenorocit si sec nu încăpea racheta de tenis.Pulifriciul juca tenis,dar nu avea cei șapte ani de acasa.Așa ca mi-a futut bagajele dupa bunul lui plac.Altul s-a lăudat tot timpul zborului cât a câștigat el si ce telefoane și-a luat.Blonda platinata de lângă el,cu tricou mulat,era terminată.Eu am avut nevoie de doua sticle de vin sa nu-i sparg fața.
Mamă,dar ce ma aștepta la aeroport....Japcă la drumul mare.Daca ai familie numeroasă si trei valize,ești pa,nu vrea nimeni sa te ia.Așa ca după un zbor de 32 de ore,am stat trei sferturi de oră sa ne ia un taxi de rahat,cu paturi puse peste bancheta din spate,cu miros de pipi si cu aere de martir ca a prins o astfel de cursa.Când am plecat,am facut comanda la Fly-taxi si am mers cu un Mercedes in conditii absolut decente,unde cursa a fost 50 de ron.Acum am mers intr-o janghina de mașina,cu un neam prost din tată in fiu si cursa a costat 90 de ron,plus șpaga pe care ne-a cerut-o înainte sa ne urcăm.Alo,conducerea aeroportului?
Apoi am ajuns in selecta locație,Moșilor,unde,la colț de strada sunt hoarde de țigani,fix in mijlocul străzii,pe care nu-i clintește nimeni si nimic din mijlocul drumului.
Și încet,încet,am revenit la viața mea din minunata mea țară.
Căcații de pe fiecare stradă,câinii fără stăpân care te agresează la fiecare colt de stradă,cocalarii fără număr,mașinile fără număr,acreala oamenilor,agresivitatea oamenilor,mitocanii,tãrfele care nu-și              asuma identitatea,politicienii care NE FURĂ existența,reclamele mincinoase,viața falsă fluturată prin fața ochilor chiar de oamenii din jurul tău.Ce-ți rămãne?O carte bună,întămplări fericite,tu insuți.
Da,știu.Vai ce om limitat sunt că nu văd câte lucruri bune mi se intâmplă.Ba da,văd,dar asta se īntâmplă in exclusivitate datorită bărbatului meu deștept.Si bunului Dumnezeu.Că am copiii sănătoși si că noi suntem sănătoși să ne bucurăm de ei.Știu asta,si mulțumesc in fiecare zi.Și să nu aibe impresia cineva că nu sunt conștienta de asta.Moartea face parte din viață si ma bântuie zi de zi.
Vreau doar sa spun ca aici e rău.Nu vă mai faceți iluzii.Oricâte artificii am face,oricât demult am asana viața din jurul nostru,suntem futuți.Rău de tot.