Treceți la conținutul principal

Singurul lucru constant din viata mea

De foarte multe ori ma apuc de o mie de lucruri si nu duc nimic pana la capat.Ma plictisesc foarte repede de orice.Lucrez in salturi,fie am perioade cand sunt super woman,fie sunt cea mai lenesa persoana de pe planeta.De obicei sunt cea mai lenesa,dar nu mai deranjeaza pe nimeni asta,pentru ca intre timp am invatat sa asez lucrurile ca si cum ar fi in ordine.Despre orice am vorbi.Curatenie,mancare,haine spalate,etc.Adica nu ma intelegeti gresit,nu toate deodata.Cand e casa lucitoare ,mancam usor,cand e dezordine,mancam gras si picant,bem din belsug,avem si desert.
Nu vorbim despre copii.Aici,nu o zi,o ora daca sunt dusa,platesc zile intregi pentru asta.
Lenea ma ia incet pe la 8 seara,cand incepe rutina copiilor,ca asa zic specialistii,ca cica sa le faci plozilor acelasi program seara de seara,astfel totul va fi mai usor...Tampenii...Fac asta de 8 ani si ceva si ele in fiecare seara sunt la fel de surprinse cand le zic:fetelor,la baie!!!Bai,se uita la mine ca si cum am innebunit subit...si in clipa aia pe mine ma apuca furia,pentru ca nu mai inteleg nimic,doar facuram acelasi lucru si aseara si alataieri seara...Am facut program scris mare pe pereti,cu ore si activitati,apoi l-am rupt ca ma enerva pe mine,le-am explicat cum sta treaba cu igiena,cum vin bacteriile cu lopetile si le crapa dintii,cum trebuie sa-si spele fundurile si picioarele,fata si mainile,cum trebuie sa-si primeneasca si mintile si pentru asta sa citeasca cate ceva seara-aici e ok-dar toate astea sunt pe repeat seara de seara.
Uneori ma preling pe canapea si il las pe Jupan sa conduca ostilitatile.Si stau asa cu ochii inchisi si rad de ma stric.Rad de mine,pentru ca el este mai priceput la treaba asta,dar dupa cinci minute imi revin,pentru ca stiu sigur ca daca ar face asta zi de zi,7 din 7,s-ar urca pe pereti.Asa ca il las sa-si aibe partea lui de glorie si sa-mi zambeasca in timp ce-mi zice:of,nu te pricepi deloc!!!
Nu fac asta in zilele cand e cu capsa pusa.S-a intamplat candva si Ileana a poposit in baie pentru jumatate de ora.
Dar,povestesc prea mult.Ideea este ca am avut seri cand am cazut lata fara sa ma spal pe dinti,dar un singur lucru l-am facut in fiecare seara,asa dezorganizata si dezlanata cum sunt:m-am demachiat
.Chiar si fara sa-mi fi pus vreo urma de fard pe fata in ziua respectiva.Pur si simplu nu pot sa adorm altfel.
Despre produse de demachiat nu pot sa spun prea multe,pentru ca nu folosesc decat unul singur,din vremuri stravechi,pe numele lui "lapte Doina".Cred ca am avut totusi o perioada scurta de timp cand ma maimutaream cu produse scumpe si targetate high,dar nu m-au inhatat ca si consumator.Da,sunt si zgarcita si imuna la reclame.
In ultimii ani insa,cand traiam pe fast forward,ma napusteam in baie si ma spalam pe fata cu apa si sapun,apoi mai indepartam rimelul cu un pic de demachiant.M-am cam obisnuit asa si constat ca nu mi-am ruinat fata.Si imi si da o senzatie de curatenie cand pun capul pe perna.Intr-o prima faza,m-am spalat cu ce era pe la baie,sapun obisnuit,cel mult pentru copii.Rareori cate un Dove,dar asta chiar nu-mi place,simt ca-mi lasa niste bale pe care nu le pot curata deloc .
De cateva zile am gasit un sapun care-mi place foarte mult.Arata asa:




Si laptele lu' Doina (e chiar superior,ce sa mai zic:)


Dupa treaba asta,cateva picaturi de ulei de argan si sunt gata de somn.


Asa ca,am inceput sezonul cautarii sapunurilor bio pentru cea mai constanta treaba din viata mea.Urmatoarele pe lista mea sunt astea doua:


si asta cu fulgi de ovaz si miere,mmmm,yummy:

 de la www.efis.ro


Cu mainile si fata curata,va doresc noapte buna.



Comentarii

  1. eu m-am naravit la l'occitane si la sapunurile hand made ale alexandrei in principal.
    pana la urma, bucuriile marunte si rasfatul fac viata mai colorata.

    RăspundețiȘtergere
  2. da,uitasem de l'occitane...cine e alexandra?

    RăspundețiȘtergere
  3. alexandra http://gradinavisata.wordpress.com/, alexandra http://sapundecasa.wordpress.com/

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...