Treceți la conținutul principal

Casa roz

Acum cinci ani am cumparat o bucata de teren la Valenii de Munte.Zona frumoasa,aproape de Bucuresti,aer curat.Asa ni se parea atunci.Intre timp,ne-am dat seama ca a fost o actiune nesabuita,pentru ca dorinta de a avea o casa de vacanta s-a stins incetul cu incetul,din diferite motive.
Vara suntem plecati in vacanta mai bine de trei saptamani ,la mare sau munte.Apoi fetele pleaca in tabara.Deci,o luna intreaga.In cealalta luna merg la inot sau la diferite cursuri la care nu reusesc sa ajunga in timpul anului.In afara de asta,vor in parc in fiecare zi sa se dea cu bicicleta sau cu rolele.
Pe langa toate astea,exista lehamitea de a ne apuca de ceva care necesita timp,rabdare,bani si nervi.Am avut cateva tentative in decursul anilor,dar toate s-au sfarsit prost,incepand cu plimbarile pe la ghiseele primariei si terminand cu gasirea unor muncitori competenti care sa astupe o gura de canalizare sau sa taseze terenul.
Ce mai tura vura,inca nu suntem pregatiti,inca nu i-a venit vremea.Am avut cateva momente de furie,dar  s-au risipit cand am realizat ca intotdeauna lucrurile se intampla cand trebuie si ca vin atunci cand esti cu adevarat gata pentru ele.Stiu sigur ca vom umple la un moment dat spatiul de acolo,ca vom planta pomi si flori,dar nu acum.Pur si simplu nu am rabdare pentru asa ceva.
Ieri le-am cumparat fetelor casa asta roz de lemn.M-am uitat la ea si am ras,gandindu-ma ca va fi singura casa de lemn pe care o vom avea multi ani de acum incolo:)


Ne-am bucurat toate trei si ne-am jucat toata dupa amiaza.E si asta un inceput:) Fara bataie de cap,fara autorizatii,fara nervi.Am avut nevoie doar de putina imaginatie.







Casa am luat-o de la un magazin pe care noi il iubim foarte mult pentru minunatiile de acolo.Se numeste "Djeco".Are si un site bine pus la punct www.boribon.ro

Si daca tot sunt la capitolul imaginatie,cam asta ma inspira pe mine pentru o casa de vacanta.






Sa aveti un weekend bun si imaginatie:)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...