Treceți la conținutul principal

Pe pilot automat

Am stat departe de lume si de blog.In afara faptului ca oboseala mi-a cuprins fiecare celula din corp,ca mi-a dat tarcoale o gripa pe care am ucis-o cu bai fierbinti si multe ceaiuri,am fost cuprinsa si de un sictir ingrijorator fata de orice urma de socializare.
De cand stau acasa si nu mai sunt obligata sa mimez diferite stari induse doar de convenienta sociala si de cand mi-am facut curat in minte ,pur si simplu nu mai am chef sa ascult pe oricine ,spunandu-mi orice.Chiar nu ma intereseaza parerile unora sau altora -nu ca m-ar fi interesat foarte mult inainte-dar unii oameni se simt datori  sa faca conversatie ,habar nu am din ce motiv.Tacerea este un lucru extrem de rar zilele astea si apreciez mai mult un zambet fermecator in locul unei avalanse de cuvinte si de pareri necerute de nimeni.Si am descoperit puterea lui NU.Cat e de bine cand poti sa spui:nu,nu vreau sau nu,nu sunt de acord .
Imi plac oamenii.Mult.Niciodata nu am fugit din calea lor.Am fugit insa din calea celor care te judeca,care dau verdicte,care au impresia ca sunt buricul pamantului,care cred ca lumea e in alb si negru,care nu iarta,care intra in viata ta fara sa-i chemi,care scormonesc,care uita cat e de buna viata.
Oamenii incrancenati.De o idee,de o stare.
Pilotul automat a functionat de minune.Am facut ce am vrut cu mintea mea,in timp ce imi onoram treburile zilnice.La 9 seara ma decuplam si adormeam inaintea fetelor.Nici macar la Vocea Romaniei nu am fost in stare sa ma uit...
Din pacate,am lipsit la intalnirea de seara cu spatiul meu drag.De obicei eu scriu noaptea,cand in casa e liniste,cand e aprinsa doar veioza,cand am castile pe urechi si ascult muzica,cand beau un pahar de vin.Sunt orele mele de relaxare.Blogul,apoi o carte,apoi somn.
De data asta a fost doar somn.Mult.Ca o binecuvantare.
Acum mi-am incarcat bateriile pana anul viitor.Azi am avut suspect de multa energie,asa ca perioada de hibernare a luat sfarsit.
Mi-am scos caietul pentru listele de Craciun,am sters praful de pe cutia cu beteala si decoratiuni,am pornit cuptorul,sunt pregatita.Si mai presus de orice, am trei carti care asteapta cuminti pe noptiera:
Memoriile... ,Inelul de Aur ,Copilaria la romani .Le mangai cu privirea si astept bucuroasa momentul cand le voi citi.
Si pentru ca zilele astea mi-a tinut de urat Michael Buble:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...