Treceți la conținutul principal

Cafeaua de dupa-amiaza

Se spune ca esti influentat de ora la care te-ai nascut.Adicatelea,daca te-ai nascut in cursul zilei,cand afara e soare,esti un tip extrovertit si simti ca ai energie si putere in timpul zilei,daca esti nascut noaptea,e taman pe dos.
Habar nu am daca e adevarat sau nu,n-am facut un studiu de piata pe tema asta.Stiu doar ca eu sunt nascuta noaptea si dupa ce zic cititorii in astre,atunci e vremea mea.Muahaha!!!
Dimineata as da tot aurul din lume sa mai prind cinci minute de somn,sunt inconjurata de ceasuri si telefoane,puse la interval de cinci minute,asezate strategic in dormitor,hol si sufragerie.Lovitura de gratie o primesc de la telefoanele maica-mii, care suna la 7 fix.Si suna de o mie de ori,pana ce ii raspund.Saraca de ea,face chestia asta de cand aveam 6 ani,deci sa tot fie vreo 38 de ani...
Facem treaba buna impreuna,pentru ca uite,nu intarziem dimineata.
Acestea fiind zise,dimineata sunt pe pilot automat,hranesc si imbrac copilul,fac o conversatie minimala, iar cand ies din casa sunt plina de furie,ca e frig,ca  e aglomerat,etc.Sunt asa poate si pentru ca  nu  reusesc sa-mi beau cafeaua,din simplul motiv ca daca m-as apuca sa o fac,fie as opari copilul ,fie pe mine,fie as mazgali aragazul si podeaua.Si nu,nu-mi place aia la filtru...Asa ca no coffee,pana spre dupa amiaza,cand se iveste primul moment liber din zi..
Azi am baut cafeaua cu acest domn,hot la fel ca si cafeaua:



Coffee break is over!








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...