Treceți la conținutul principal

Instructiuni de folosire

www.deviantart.com
Am doua maini stangi si un cap sec cand vine vorba de tehnologie.La mine totul trebuie sa aibe doua butoane:oprit,pornit.Jupanul este la polul opus.Cu cat aparatul e mai complicat,cu atat e mai fericit.De cate ori am achizionat ceva ,am avut discutii pe tema asta.Masina de spalat are nu's cate programe.Poti sa-i dai drumul cand doresti,sa o programezi sa-ti spele noaptea sa enervezi vecinii,are nu stiu cate butoane,pe care si sa vreau sa le enumar aici de dragul povestirii,nu as putea,pentru ca daca as putea,ar insemna ca stiu sa o folosesc.Dar nu stiu.Eu stiu cu 30 de grade,60 si 90.Si cu asta basta.Masina de spalat vase e mai omenoasa,dar si ea are niste nevoi,pe care,eu desigur,le ignor.Cica tre sa pui sare in nu stiu ce gaurica,pe care nu am gasit-o nici acum.Piesa de rezistenta e televizorul.Mare si latit pe tot peretele,televizor de neam prost.Are si play station pe undeva,poti sa dai pe internet si sa-ti citesti mailurile,poti sa inregistrezi,poti sa faci orice.Eu pot doar sa-l deschid,sa-l dau mai tare si sa schimb programele.Nu pot sa ma uit la poze,nu pot sa vad filmulete,nu pot sa ma joc pe play station.Vreau sa mentionez aici ca primul televizor color l-am avut prin 92,cand aveam 25 de ani.
Am reusit sa convietuiesc amiabil cu toate aceste minunatii ale tehnologiei si sa ingrop adanc resentimentele pe care le am fata de Jupan pentru ce mi-a facut acum cativa ani cu un fier de calcat.Ultima fita in materie.Dar inainte sa-l folosesc,mi-a dat instructiunile de folosire si m-a ascultat din ele.Da,asa mi-a facut...L-am iertat si i-am calcat camasile pana in ziua de azi...
Dar azi am blog.Facut cu sudoarea fruntii mele atehnice,intr-o noapte de vara,dupa ce l-am implorat sa ma ajute...Si vreau sa pun poze.Frumoase.Bine facute.Dar nu pot.
Pentru ca eu am un aparat foto absolut penibil, a carui poveste este pe undeva pe aici pe blog.Jupanul are un aparat ultra super califragilistic, dotat cu nu stiu cate obiective.Pana acum ceva vreme nici nu voiam sa pun mana pe el pentru ca eram sigura ca l-as fi zgariat sau scapat pe jos.Asta in cazul in care mi l-ar fi imprumutat...Nu mi-a dat voie sa pun mana pe el pana acum ceva vreme cand m-am dus la Valeni unde avem un teren si atunci mi-a zis,hai ia-l sa filmezi ce e pe acolo sa vad si eu cat au crescut balariile.Filmarea a durat vreo 3 minute si nu s-a putut uita nimeni la ea.Nici macar eu.Nu stiu ce am facut cu camera,dar jurai ca e cutremur de gradul 9 ...
De o saptamana il rog sa ma invete cum sa folosesc aparatul.Si am facut asta insistent.Mi-am pus si farmecele la bataie.Tot ce am reusit,a fost sa primesc ....exact,instructiuni de folosire.Nici macar nu mi-a dat o carte,ma pune sa le citesc de pe i-pad...
Asa ca am lasat romanele si m-am pus cu burta pe carte,pardon pe i-pad.Imi iau si notite,pentru ca stiu ca o sa ma asculte...
On si off.
OFF!!

Comentarii

  1. si eu urasc instructiunile de folosinta si de obicei cu premeditare le ignor (dar am o buna viziune tehnica).
    atunci cand vreau sa aflu mai multe despre o chestie electrocasnica, il pun pe google sa caute modelul respectiv si aleg forumurile in limba romana. asa am aflat multe minuantii foarte utile sau hibe de la utilizatori, nu de la fabricanti sau vanzatori.

    RăspundețiȘtergere
  2. da,asa e normal,dar nu am rabdare...acum ma chinui cu camera pe care a are dan si pe care,in sfarsit ma lasa sa o folosesc,dar e al naibii de greu sa invat sa fac o poza ca lumea...dar perseverez:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Desi am un aparat care la vremea lui a fost din categoria celor bune, acum tot cu telefonul meu Sony Ericsson fac fotografii (albumul de pe Webshots e o dovada :D ). Ca n-am rabdare sa scot Canon-ul din cutie, sa aleg unghiul perfect pentru poza... (si recunosc, nici pana azi nu stiu toate instructiunile lui de folosire :)) ).
    Parerea mea: fa zeci de fotografii cu aparatul pe care l-ai "obtinut", ca sa capeti dexteritate in manuirea lui. Teoria ca teoria da' sa vezi cum e aplicata in practica ... Succes!

    RăspundețiȘtergere
  4. draga stefana,crezi sau nu,ieri mi-am luat din noua aparatul meu mic si roz-Cannon si am stat asa cum spui tu,ore intregi,incercand si comparand,pentru ca alta sansa nu exista intr-adevar...
    cand o sa-mi fac mana cu asta o sa trec la next level,cu aparatul Jupanului,un Lumix smecher,care are prea multe butoane si filtre si obiective.Deocamdata.

    RăspundețiȘtergere
  5. canon,am scris gresit
    aparatul meu este canon IXY-ce-o mai insemnand si asta:))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...